9,375 matches
-
și ea o margine. Era greu să pictezi lumea și oamenii și, în același timp, să trăiești în mijlocul lor. Nu putea nici măcar să se plângă sau să explice cuiva toate acestea, căci se pomenea bătut pe umăr: "Socotește-te fericit! Gloria se plătește!" Vrafurile de scrisori creșteau, așadar, discipolii nu-l lăsau să răsufle nici o clipă, cei din lumea mare îl vizitau de dimineața până seara. Pe aceștia din urmă Jonas îi prețuia, de altfel, pentru că, în loc să se pasioneze, ca toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Când le-au pus ștreangul de gât, m-am uitat bine în ochii lor... Străluceau cumplit, ca niște luceferi prevestitori de soare, și atât de măreț și cu atâta nădejde, că toată fața lor părea scăldată într-o lumină de glorie. Atunci m-am simțit mândru că sunt frate cu cei strălucitori de sub ștreang și am dorit moartea cu o însetare uriașă! Dar numai o clipă, o singură clipă! Pe urmă am privit zvârcolirile, am auzit pârâitul crengilor și numai inima
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
existenței mele. Aici aveam să-i cunosc pe Emil și pe Traian, elevi eminenți de care m-am legat sufletește pentru totdeauna. Fiu de milițian, Emil avea imprimate din familie, cultivate vizibil chiar, preocupări “ceva mai delicate”, Securitatea fiind în gloria ei absolută pe atunci. Pentru ca tatăl sa nu poată fi șantajat cu nimic, lui Emil i se formaseră deprinderi demne de toată lauda. Era antrenat pentru a deveni învingător din orice fel de competiție. Învăța perfect la fiecare obiect, indiferent
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cật de îndepărtate deveniseră acum! Iubim tinerețea numai după ce ne părăsește și, abia cậnd regăsim tinerețea pierdută, suntem fericiți. După ea alergam eu acum, cu obsesia șoaptelor lui Yon: “Dac-am mai putea fi tineri....” Mă revedeam în anii de glorie ai studenției mele, cậnd fărămasem multe inimi... Pătrundeam tăcută în Camera Oglinzilor de la Casa de Cultură unde aveam să-l cunosc pe unul dintre cei mai importanți bărbați ai carierei mele artistice. Mă fascinase dintr-o singură privire... Arma secretă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
a le disciplina la școala rigorilor artei autentice, de a le valorifica la timp și, mai ales, cu responsabilitate. La cenaclul lui s-au născut mari spirite: Lucian Vasiliu, Mihai Ursachi, Emilian Marcu, Ion Chiriac... L-am cunoscut în culmea gloriei, atật ca bărbat, cật și ca literat. Era fascinant, tulburător ca apele repezi de munte, gingaș și delicat ca o fecioară, sarcastic și hieratic ca un demon, într-un cuvậnt Virgil era omul de geniu, așa cum mi-l imaginasem eu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de la inemehașu’ zglobiu, o ținem din cod În cod, ba penal, ba de ploaie, codu’ cu volanu’, ăla de maniere pierdute și regăsite, al lu’ davinci... De codu’ lu’ morse nu mai vorbește nimeni... Ehe, alea jacheta est, sic tranzitează gloria mondenă, că eram tare la latină-n școală! Hai să mai bem, fraților, și să vărsăm o lacrimă și pentru Geoană, tot ceseateul Îl regretă... O, tempera, o morses!!! Tii, numai zece luam la latină, urlă și-acu’ latinitatea-n
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și nu poți cere omului ceea ce nu are... Apoi Își toarnă vin În pahar și Îl Întinde către Șpriț. Noroc, Sandule, Întotdeauna m-ai subestimat. Nu ai avut Încredere În mine, asta este... Dar a venit și momentul meu de glorie filozofico-bahică. Fiți atenți cea zis Cant, că dacă erau numai Canți și Șopenhauări și Țuți În lumea asta o duceam și noi mai bine. A ciripit așa, pre limba lui: Nu-mi dați sfaturi. Știu să greșesc și singur! Sandu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-o-nghiți? ECTOR Femee scumpă mie, tu lacrimele seacă! După bătaia cruntă dorința mea ea pleacă, Aceste brațe apăr Pergamu-amenințat. 10Și-n lupta pentru sânte a zeilor cămine, Eu cad, mântuitorul al patriei - și-n fine Cobor la râul stygic de glorie urmat. ANDROMACHE O n-o să mai aud eu a armelor vuire. Și fieru-ți în portale va zace-n lenevire, 15Marea lui Priam viță d-eroi s-o nimici. Vei merge unde ziua etern nu mai lumină, Cocytul unde-n lungul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Nord - nimica. Sunt ca o lae de nomazi și de lăeți Ce stau deocamdată numai pre pământul Ce L-au cuprins, spre a fi alungați De alt popor mai tare, iubitor De cele ce-au trecut, ce-s rădăcina Și gloria celor ce sunt". - "Ah! ce-am dorit în ora morții mele, Roma să guste pîn-în fund paharul Mizeriei și-a decăderii, într-atăt Încât să se desprețuiască ei pe sine, Asta s-a împlinit...Romanii vechi și mândri Învingătorii lumii, au
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tot atîta". "De unde vii? " - întreabă Odin blând. - "Am răsărit din fundul Mărei-negre, Ca un luceafăr am trecut prin lume, În ceruri am privit și pe pământ Și-am coborât la tine, mândre zeu, Și la consorții tăi cei plini de glorii. De cântec este sufletul meu plin. De vrei s-auzi al iernii glas vuind Și lunecând prin strunele-mi de fier, De vrei s-auzi cum viscolește-n arfa-mi Un cânt bătrân și răscolind din fundu-i Sunete-adînci și nemai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de adânci și mândre vremuri Căci gândiri, cari ieșise dintr-a lumii lung cutremur, El le poart-unite-n frunte și le scrie pe stindard; Când în lumea subjugată pentru drepturi ridic-arma, Arătarea-i salutată de popoare... regi se sfarmă Și a gloriei mândre stele într-a lumei noapte ard. Și de-aceea a lui flamuri le-nsoțesc cu-nsuflețire. El îi duce la învingeri, el îi duce la peire. Cine moare - moare-n cuget c-a rămas trăind în el; Tot ce-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cuprins, să placă Și, cum dorește, sgomot mare facă, Cununi de lauri de la plebe ceară-și. Ci muza mea cu sine se împacă. Eu am un singur, dar iubit tovarăș, Și lui închin a mele șiruri iarăși, Cântarea mea, de glorie săracă. Când dulci-i ochi pe linii or s-alerge, Va cumpăni în iambi turnata limbă; Ici va mai pune, dincolo va șterge. Atuncea ea în lumea mea se plimbă, Cu-a gândurilor mele navă merge Și al ei suflet
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pribeagă - Așa trece viața-ntreagă Și nimic n-o să s-aleagă. {EminescuOpIV 349} UMBRA LUI ISTRATE DABIJA VOEVOD Cum trece-n lume toată slava Ca și un vis, ca spuma undei! Sus, în cetate la Suceava, Eu zic: Sic transit gloria mundi! Pe ziduri negre bate lună. Din vechi icoane numai pete, Sub mine-aud un glas ce sună, Un glas adânc, zicînd: "Mi-e sete". Și văd ieșind o umbră albă. Moșneag bătrân, purtând coroană, Pe pieptul lui o sfântă salbă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cer ridică brațele lor goale, Ușoare - parc-ar fi de vânt plutite, Descînt-copilu-n somn să nu se scoale. Sunt ursitori cari din cer sosite Revars-asupra-i zarea aurorii, Cu câte daruri lui i-au fost menite. I-aduc comori, viață lungă, glorii, Deasupra lui revarsă raze slabe, Din ochii lor, adînc-adormitorii. Pe părul lor - mărgăritare-n boabe - Bălaiu și moale ca și auru-n spice Scînteie-n umbră ale lor podoabe. Copilul doarme, ele fac să pice De-asupra-i flori, se pleacă să-l menească
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sfârtic cu un fulger perdeaua cea de fier, Să văd eroi de umbre, popi, dame, cavaleri, Toți dintr-o altă lume, din lumea ce-a trecut, Pe care nu-i mai vede cel ce nu i-a văzut, Să văd gloria moartă, să văd trecutul-rege Cum într-o lume moartă surâde și petrece. Și azi ridic palatul ilusiilor dalbe, Și azi chiem fantasia cu florile-i rosalbe, Revoc trecutu-n viață. - A faptei sântă dramă O văd cum din morminte eroii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e-n flori de jale În stele e splendoare, Pe munți aer, răcoare Și liniște în vale. În inim-omenească: Miros, ș-aer, lumină În veci o să rămână Enigmă dureroasă. {EminescuOpIV 481} 20. BOURUL ȚĂRII (cca 1871) Bourul țării duce la glorii, Fruntea-i în nouri sbura, Luptele noastre-s numai victorii - Calea el ni-o arăta. Lasă-l să sboare, l-a lui privire Dușmanii-n cete se sparg, Lasă-l să sboare, țara-i mărire, Când sboară-n aerul larg. 22
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Suspine n-am - ah, de-aș ave suspine, De-aș ave lacrimi, plânge de-aș pute! Durerea cea mai crudă, cea mai mare Aflând o formă, află ușurare. Nimic, nimic! Cântarea spăimântată, Popoare ce-o ridic la Dumnezeu. Imnuri de glorii pe mărimi ce-mbată, Amorul blând și dulce glasul său, Ah! toată lumea este fermecată De umbra unui dor... și numai eu Mă furișez o umbră și nu pot Să scap de ea... de mine... și de tot! {EminescuOpIV 490} Oricine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dă corpul de neauă, ochirea desperată, clară, Ce pătrunzând nervii din tine, de voluptate tremuri tu; Sărutul ei poate fi dulce, cu toate-asta gura-i e-amară, Nu-i dulce gura ce la mie nainte-ți li se prea dădu! Și gloria te chinuește - e un supliciu ce apasă. Mărirea e apăsătoare, insomnia e plata ta; Și vinu-n loc să lumineze a ta privire-ntunecoasă Mai mult te face să vezi răul, micimile din lumea ta. Nu împlinirea cea aevea a celor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pieptul lui... {EminescuOpIV 500} El plânge... Hiena asta plânge Și mînile sărută... plângea ca un copil. Apoi pune capacul la loc, la loc l-împinge În groapa-i destinată, în pacinicu-i asil. Și cine-a văzut asta, acela-nvidiază Mormântul fără glorie a sărmanului bătrân. Nici un mormânt de rege acest efect nu are, Acesta este sensul virtuții pe pământ. Care mormânt de rege, ce mausoleu de piatră Ce laur, ce avere pot s-aibă așa onori [? ] Ăsta-i sensul virtuții în astă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de rege acest efect nu are, Acesta este sensul virtuții pe pământ. Care mormânt de rege, ce mausoleu de piatră Ce laur, ce avere pot s-aibă așa onori [? ] Ăsta-i sensul virtuții în astă lume atră, Asta-i lumina, gloria și mîngîerea ei. Și cu tot palatu-i, cel cu cariatide, Cu toată avuția și tronul cel lemnos, O lacrimă de-aceasta n-a stoarce-n veci în lume Colegu-i pântecos. 4l. ADUCÎND CÎNTĂRI MULȚIME (cca 1874 ) Aducând cântări mulțime Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
păcat zâmbire. Tot ce-aspirați în lume toate-au același fine. În mantie de rege m-am îmbrăcat pe mine Și de vă-ntindeți mâna dup-a mea umbra-avară Las mantia să-mi cadă și mă revedeți iară. Coroană, aur, glorii, cântare și comori, Istorie și nume, iubire și onori Sunt basmele ce-nconjur, rîzînde, chipul meu: Atingeți-le numai și veți vedea că-s... eu. Din frunzele istoriei, mirosul meu v-atinge [.............................. Am zugrăvit în ochi-ți semănături de stele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
privească un semn de noroc Pe ori și ce culme înaltă, {EminescuOpIV 546} Mânat de credință, mânat de profet, Din negre pustiuri porni Mohamet Stârnind mulgătorii de iepe; Înneacă o lume în flăcări și fum Și moartea-i netează al gloriei drum: E moartea stăpână pe stepe. {EminescuOpIV 547} Ce sgomot de bucium și arme, ce val! Când Ștefan se sue călare pe cal Răspunde Suceava din urmă; Și nimeni nu știe cum tu ai ajuns Să știi de ce munții săgeată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a naște emoții în inimile celor din jur. Chiar dacă plimbăm roaba cu gene, înseamnă că nu am trăit degeaba. Oamenii puternici transformă voința în eficiență. Peștii puternici merg împotriva apei. Înțeleptul știe să îmblânzească dramele. Succesul meritat - o arvună a gloriei. Ne epuizează și marile pasiuni, dar la modul sublim. Performanțele vin de la cei lipsiți de cel mai elementar simț al măsurii. Critica se cuvine să fie busolă, nu bici. Să fi devenit, oare, virtutea o banală nostalgie? Geniile împing până la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
alchimie a celor trei : har, muncă și noroc. Virtutea autentică nu poate fi dependentă de răsplată. Nu-mi voi gratula dușmanii cu nici un reproș. Chiar de-ar fi să crape de necaz. Popoarele cu vocație hedonistă sunt imune la alienare. GLORIE Groaza de anonimat ne-a luat în primire încă din buza peșterii. Ca să ajungi celebru fără să scrii un cuvânt, trebuie să te cheme Iisus sau Socrate. Timpul mută zgura de pe o glorie pe alta. Accesul spre glorie este poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu vocație hedonistă sunt imune la alienare. GLORIE Groaza de anonimat ne-a luat în primire încă din buza peșterii. Ca să ajungi celebru fără să scrii un cuvânt, trebuie să te cheme Iisus sau Socrate. Timpul mută zgura de pe o glorie pe alta. Accesul spre glorie este poate cea mai zgomotoasă întreprindere umană. Oamenii superiori sunt și foarte politicoși. Se urcă singuri pe cruce. Drumurile bărbaților spre culmi sunt străjuite de semafoare feminine. După parastasul de 40 de zile, multora dintre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]