7,948 matches
-
Livada și Pescărușul de Cehov (În japoneză!!) cu actorii companiei Shiki, condusă de Keita Asari, cel mai influent producător japonez. Ennosuke era actorul total, idealul lui Meyerhold, un virtuoz suprem al instrumentului său. Tamasaburo avea o mare finețe și o grație care se apropia În spirit de Nô. El era de departe cel mai popular actor japonez și se specializase În rolurile de femei. Mi s-a spus că femeile de toate vârstele Îl adorau și făceau coadă la autografe, explicația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dată și nu se poate schimba. Dar, paradoxal, descopăr uneori că pot să am mai multe libertăți În operă. Pentru că, lucrând cu structuri fixate de compozitor, găsesc În rigoarea lor o libertate de improvizație. Ce disciplină precisă și ce Încântătoare grație sunt În tempourile lui Mozart! Și cât de multe sunt soluțiile posibile pentru mișcare. Dar, dacă un regizor venit din teatru urmărește Într-o repetiție cu cântăreții doar cuvintele scrise În libret, tratându-l ca pe un text dramatic, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
contele Superman! Dar, văzând la Boston oglinda acoperind suprafața goală a scenei, cele trei surori au fost Întâi șocate, apoi Încântate. Mișcându-se și privindu-se În oglindă, li se părea că au un suport. Se mișcau cu mai multă grație, parcă, și, În special când se rostogoleau În mormanele de frunze care acopereau scena În actul IV, păreau multiplicate. Efectele reveneau, dar poate că n-a fost rău așa. Bucuria actorilor de a se vedea În oglindă a contaminat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Audiția, un colaj improvizat din diversele monologuri, cântece și scheciuri care fuseseră prezentate de tinerii actori la concursul de intrare În Teatrul Național, a fost una dintre cele mai spontane Încercări de a sparge formalitatea tragică. O stare ușoară de grație, de tinerețe, dar și un raport deschis cu spectatorii, din partea celor care Își Împărtășeau cu ei emoțiile firești prin care trece oricine când se simte vulnerabil, expus. Nesiguri sau timizi, Îndrăzneți sau aroganți (dar arătând că au mult suflet dedesubtul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
traversate de fluiditatea și transparența caracteristice spectacolelor sale. Chiar și cineva care nu a văzut nici un spectacol al lui Andrei Șerban poate citi cu ușurință cartea de față, care Îi va fi o autentică hrană spirituală. Scriind cu lejeritate, cu grație și deseori cu umor despre subiecte profunde, Andrei Șerban se regăsește În paginile cărții așa cum este și În viața de fiecare zi, Într-o rară Îmbinare Între inocența copilului și experiența Înțeleptului. Urcând toate treptele gloriei, Andrei Șerban cunoaște bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de mingi, tata (un jucător de primă mână, cu un serviciu năprasnic În stilul lui Frank Riseley și un frumos „lifting drive“) ne Întreba pedant pe fratele meu și pe mine dacă am izbutit să intrăm În acea stare de grație care este „urmărirea continuă a mingii“. Uneori, o miraculoasă spargere de nori ne obliga să ne Înghesuim sub un adăpost dintr-un colț al terenului, În timp ce bătrânul Dmitri era trimis să aducă din casă umbrele și mantale de ploaie. După
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
eter, nu tocmai neplăcut. Avea maniere alese, o fire blândă, un scris de neuitat, tot numai spini și țepi (cum n-am mai văzut decât În scrisorile pe care le primeam, din păcate, uneori de la nebuni, Începând din anul de grație 1958) și deținea un fond nelimitat de povestiri obscene (cu care mă delecta sub rosa, cu glasul lui visător, catifelat, fără a folosi absolut nici o expresie vulgară) despre amicii și „puicuțele“ lui, dar și despre diverse rude de-ale noastre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
moral, cu o acută absolută. 2 Am recitit recent Călărețul fără cap (Într-o ediție mohorâtă, fără ilustrații). Are totuși virtuțile ei. Gândiți-vă, de pildă, la barul acela dintr-un hotel texan cu pereți din bârne, din anul de grație (cum ar spune căpitanul) 1850, cu barmanul de „saloon“ În cămașă cu mânecă scurtă - un filfizon de felul lui, de vreme ce cămașa avea un jabou „din cea mai fină pânză cu dantelă“. Sticlele colorate (printre care „ticăia bizar“ un ceas olandez
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apa râului Monongahela treceau din pahar În pahar. Saloon-ul mirosea a mosc, absint și coajă de lămâie. Lumina lămpilor cu camfan scotea la iveală asteriscurile Întunecate produse „de expectorație“ pe nisipul alb de pe pardoseală. Într-un alt an de grație - și anume 1941 - am prins câțiva frumoși fluturi de noapte la lumina de neon a unei benzinării dintre Dallas și Fort Worth. Ticălosul ajunge după gratii - acel Cassius Cahloun din Mississippi care-și biciuia sclavii, ex-căpitan de voluntari, un bărbat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a ajuns să spurce Scaunul Moldovei cu curul său răpciugos! E rândul lui taica, Bogdan, să intre în scenă... Cu ajutor unguresc de la Iancu de Hunedoara, l-a zdrobit la Crasna, dar Aron-Răspopitul a fugit și s-a oploșit în grațiile craiului Cazimir. Bogdan-Vodă n-a apucat să domnească nici doi ani. Fratele Aron, cu o bandă de tâlhari lehi, s-a furișat și l-a descăpățânat mișelește la nunta însângerată de la Răuseni. Au trecut anii, am crescut și... și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la gaură... Și când va socoti că și turcii, și moldovenii s-au stropșit îndeajuns unul pre celălalt, că sunt cu puterile la pământ, falnica oștire a viteazului Mathiaș va trece Carpații în marș triumfal și va da lovitura de grație, mușcând ca șacalii din trupul leului rănit. Și, astfel, "Mathias Rex, fortissimus athleta Christi" va repurta o nemaipomenit de strălucită izbândă asupra păgânătății, acoperindu-se de o "nepieritoare glorie"! Bine jucată comèdia, recunoaște Țamblac. La ce bun bâlciul aista murdar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
s-o facă mai ales cei sătui de viață. Așa moare mama soției: „Fără pic de teamă, impetuoasă, trântind ușa acestei lumi în urma ei” (119). O vreme, cele două femei protectoare coexistă în viața autorului, oferindu-i împreună clipe „de grație, de apropiere de Dumnezeu, de fericire absolută” (97). Apoi însă tinerii rămân singuri, iar „munca” lor va fi aceea de a se iubi cu o iubire nesfârșită. Când se plimbă împreună, ei au sentimentul că fac o treabă temeinică. Bărbătește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în hohote, „incidentul” ne-a apropiat și mai mult, privim acum din nou cu toții filmul și ne simțim excelent... [Și totuși, abia mai târziu am realizat că acea clipă de duioasă comedie familială a fost în realitate o clipă de grație, de apropiere de Dumnezeu, de fericire absolută. Nu trăind-o, ci reamintindu-mi-o (de nenumărate ori, ca pe un reper) m-am pomenit că țin în mână aur]. * Singur în patul de două persoane, cu vechiul „Philips” la căpătâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Simțind că o privesc, că o admir, vorbește și mai mult, gesticulează și mai tare. Acolo, lipită de ușile vagonului, proiectată pe ecranul lor de sticlă, dă un spectacol pentru mine. Totul îi „iese”: nici o notă falsă, nici o stridență. Farmecul, grația feminității ei incipiente iradiază și mai puternic. La „Eroilor”, când ușile se deschid, coboară - și abia mă stăpânesc să nu cobor și eu după ea, s-o ajung din urmă și... s-o binecuvântez, să-i spun cât este de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se însoare ; dacă o fac, e sub rezerva divorțului. Diverse „aventuri” în dreapta și în stânga, surogate de donjuanism. Apoi, ce ? Viața ușoară, plictiseala. Rămân fetele nemăritate. Ce tristețe ! Așa se alimentează, în bună măsură, feminismul, această erezie contra naturii și contra grației. Ce rost are căsătoria, dacă nu e pentru toată viața ? Dragostea nu înseamnă numai tinerețe, voluptate, romanțe și apoi plictiseala, goana după altceva, care e mereu același lucru. Dragostea e de la tinerețe până la bătrânețe, iar cuplul petrece din ce în ce mai bine cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care i-o atribuiam lui Jean-Paul Sartre, fără a fi verificat dacă-i aparținea într-adevăr și pe care ne-o repetam unii altora între prieteni și când se potrivea și când nu se potrivea, recomanda să ai dreptate cu grație și să greșești cu autoritate (formularea franceză nu se poate traduce adecvat în românește : avoir raison avec grâce et tort avec autorité). Preceptul acesta e dintr-o perioadă când Sartre era încă pentru noi, cei din Est, o figură atrăgătoare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
privilegiat, de fapt monopolul intelectual, cu noile ei vedete, între care Sartre asuma un rol oarecum de vioara întâi. Recomandarea de a greși cu autoritate ni se părea o invitație amuzantă la auto-ironie, dar partea primă, a avea dreptate cu grație, ni se părea că atinge un nivel și estetic și moral al amenității și curtoaziei. Cu vremea, Sartre și alături de el Simone de Beauvoir au început din ce în ce să aibă mai puțină dreptate și deci mai puțină grație
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
grație, ni se părea că atinge un nivel și estetic și moral al amenității și curtoaziei. Cu vremea, Sartre și alături de el Simone de Beauvoir au început din ce în ce să aibă mai puțină dreptate și deci mai puțină grație, în schimb s-au pronunțat din ce în ce mai autoritar „în sensul istoriei”, adică al nedreptății impenitente și copleșitoare. În romanul Simonei de Beauvoir, Les Mandarins, mediocru, dar lizibil (spre deosebire de Les chemins de la liberté al lui Sartre, mediocru și ilizibil), apar, sub nume
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Da, Sartre era supradotatul, omul (cândva) de spirit, artistul, iar Aron tocilarul, seriosul, plicticosul. Dar accentele s-au mutat. Sartre nu mai avea tort avec autorité, ci în chip autoritar. Nuanța îl defavorizează. Aron a avut dreptate, și nu fără grație. Iată că în cele din urmă Aron a avut les rieurs de son côté, iar Sartre, în aceeași vreme, pe lângă demonetizare și ieșirea din vogă a avut parte de un foarte trist sfârșit de viață (pe care de altminteri Simone
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tematic. Nu fără calități îmi pare nuvela Șarpele și realmente frumoasă Nuntă în cer (care, deși schematică, nu are nici o lipsă de gust, e convingătoare și ca psihologie, și ca epică și, mai ales, reușește un personaj feminin plin de grație, autentic, emanând în chip firesc o melancolie sexuală delicat enigmatică) ; realmente frumoase sunt și Nopți la Serampore și Secretul doctorului Honigberger. (Formulez aici sumar aceste păreri strict personale, evident discutabile, fiindcă nu vreau să fac decât o trecere în revistă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
̀ n esență, dar poate nu în ce privește primejdia în sine a encomiasmului și adulației, regim neprielnic unui artist oricât de mare. Poetul mi-a făcut onoarea de a nu se arăta nici supărat, nici indiferent, mărturisindu mi cu simplitate și grație, cu o aristocratică politețe, ba chiar, aș putea spune, cu o deferență ce se adresa desigur mai puțin persoanei mele și mai mult opiniei critice ca atare, cât de mult l-au afectat acele cuvinte. (Mi-a mai spus, ceea ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
spus: iubirea își ia valea, căutând alți nebuni ca să intre în foc cu ei și să ardă intens cum îi place. Stendhal, ca și Goethe au supraviețuit atât de elegant scriind cărți, ca și cum scriitorii (și alți artiști) ar primi o grație specială pentru suferința lor exagerată, pentru sângele pierdut pe „câmpul de luptă”. Noaptea m-am trezit brusc și am recitit din scrisorile lui René: Credința mea în tine e înconjurată De pământ, apa atât de bine acoperită De soare proaspăt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a întâmplat. În orice caz, sunt foarte neliniștit pentru tine știind foarte bine cât de sălbatică poți să fii pe bicicletă. Dar poate că mă neliniștesc degeaba și voi primi mâine o scrisoare de la tine!!! Te salut, Gabriela plină de grație, și te îmbrățișez. Al tău, René. Stockholm, 7 iunie 1974 Gabriela, mon cœur: sunt atât de fericit că ai ajuns la Roma, căci aveam asemenea coșmaruri înainte de a primi telegrama ta. Ți-am trimis tichetul de avion Roma-Copenhaga, pe care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
simțurile angajate în atâta „furnicism”. Sunt născută într-o duminică, sunt legată de faptul că în acea duminică orașul nostru, București, printr-o minune, n-a fost bombardat de nemți. Acest „mic fapt” l-am luat mereu ca pe o grație pentru mama și apoi pentru mine - simțurile mele n-au fost tulburate și de tensiunile exterioare, ci numai de cele interioare, misterioase, cunoscute numai de creatorul tuturor ființelor și neființelor. Edith arată ca un înger: îmbrăcată în alb strălucitor, cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în spirale din toate structurile văzute și nevăzute. În timp ce am vagabondat prin oraș, mi-am amintit brusc de visul de azi-noapte: îmi pierdusem cerceii și brățările, hoții intraseră în casă furând icoanele din hol, cărțile rare! Ce dizgrație sau ce grație de a fi ușurat de ceea ce crezi că nu poți trăi. Mă întreb mereu când caut mese libere pentru a scrie sau desena, când voi ajunge să fac ordine, în fiecare zi, ca într-o grădină, nepemițând lucrurilor să mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]