5,954 matches
-
Dâmbovița, furișată prin ulei și materie, își continuă existența printre trecători. Lumea e văzută "prin minte" sau printr-un ochean fermecat, din ipostaza nepăsării: "Eram ferice, liric, leneș, prost./ Bătut de-o veselie fără rost." Alteori creionează un univers al groazei, de coșmar, cu mașini și trenuri înspăimântătoare, cu sunete de claxoane stridente, torturante pentru nervi. O spaimă metafizică amenință existența: "Drumul, ducând departe, în sensul opus/ Acelui ceasornic uriaș/ Cu axul înfipt in Marele Oraș/ Dar aflat înăuntru tuturor acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
creat: "Dar iată-l, s-a înfiripat din foc/ Cozma Răcoare în dreapta cu hangerul./ Îi zornăiesc pistoale la mijloc,/ Privirea-i cenușie cum e fierul./ Călare se înalță-amenințând/ Și umbra lui acoperă tot cerul." Flăcările satanice, dansul ritual în jurul focului, groaza și spaima fulgerării, toate anticipează registrul imagistic din "Moartea căprioarei". Despre Ion Brad, Ov. S. Crohmălniceanu spunea că "are memoria istorică a generațiilor de iobagi ardeleni și le trăiește obsesiile în chipul cel mai natural cu putință, în însăși alcătuirea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sparge gălbenușul acolo este junghiul pe care îl tratează cu tutun și cu muștar, ceapă, ulei, din care se face un "bleasc" "și se pune pe locul ăla să tragă durerea" ("Junghiul"). Oamenii cred în vise, dintre care unele reflectă groaza de secetă ("Apele creșteau și Țața Maria se temea de sfârșitul lumii"), cred în iele, în vrăjitori, în jocul albastru al comorilor: Comorile joacă noaptea pe dealuri". Satul este patronat iarna de lupi și de Moșul, fostul logofăt din Velești
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
gândirea a devenit un mod (cel mai tare) de-a acționa. În termenii lui G. Liiceanu, trebuie să recunosc că în timpul comunismului am fost o lichea, tocmai când mi se părea că mă străduiesc să nu ajung una. Mă apucă groaza când mă gândesc că era posibil să-mi trăiesc tot restul vieții sub semnul lichelismului. Nici măcar faptul că eram doar adolescent nu mă mai scuză suficient în proprii ochi. Acum consider că recunoașterea vinovăției este singura care poată să rupă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a memelor pe care le-am putea considera ca fiind în domeniul Răului. De văzut în acest sens, spre exemplu, gradul mare de penetrabilitate al ideii de Diavol. Alte exemple pot fi descoperite analizând diferitele șabloane vehiculate de filmele de groază și examinând succesul acestora. * Deoarece memele se răspândesc precum bolile contagioase (Steven Pinker), cum arată un vaccin împotriva uneia sau alteia din ideologii? Cred că omologul spălatului pe mâini sau al măștii îl constituie dispunerea critică în fața oricărei propuneri. La
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
tăcea. (Zoe și Tipătescu mișcare.) Acest onorabil cetățean, (arată pe Trahanache) acest om venerabil, d. Zaharia Trahanache... Trahanache: (cu pofidă) Ei? Eu... Cațavencu: Este atât de naiv, încât crede că e plastografie un document olograf... (Zoe și Tipătescu mișcare de groază.) Zoe: Fănică!... (șovăie.) Tipătescu: (susținând-o și răcnind cu o supremă putere) Ghiță! (se repede la portița grilajului... Zoe se agață de el și-l oprește. Rumoare mare.) Pristanda: (punând mâinile amândouă lângă gură ca o portvoce și strigând asemenea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Ai auzit? Onestul tău d. Agamiță, care reușește, care triumfează, păstrează scrisoarea... Ce trebuie să facă onestul Cațavencu, care n-a reușit, care-și mușcă acuma mâinile, își mestecă turbarea și mă ochește din cine știe ce ascunzătoare? (agitată.) A! Mi-e groază să mă gândesc. Ce face Cațavencu? Unde e ascuns șarpele? De unde o să-și arunce veninul asupra mea? Tipătescu: Zoe! Zoe! Fii bărbată... Zoe: (înecată) Nu mai pot, nu mai pot. Vorbele lui Dandanache mi-au luat toată puterea, mi-au
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
depun și ouăle numeroase - cam vreo 70 de fiecare femeie. Se hrănesc tot sugînd. S-a dovedit că acești păduchi sînt și mai primejdioși, căci pot duce de la om la om boala grea numită tifos exantematic, de care cu atîta groază scriu ziarele. Boala aceasta vine cu căldură mare, iar pe piele ies niște pete”.1 ) Despre rîie spunea că e provocată de un păianjen minuscul (numit, în jargon științific, „acarianul parazit Sarcoptes scabiei”), care odată pătruns sub piele își face
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întunecate nici o mișcare și nici un zgomot. Tăcerea plutea deasupra ca un giulgiu negru. Numai pașii mei răsunau puternici pe pietrele mari de pe stradă. Și era în acest răsunet al lor ceva ca o prevestire tristă, ceva nedeslușit și plin de groază, pe care sufletul meu nici nu încerca măcar să-l hotărască”.4 ) O oarecare rezonanță e, mai adaug, și între „Cîntă” al aceluiași autor 5) și un anumit pasaj din „Cubul negru”. Șocurile Macabrul e prezent, la Bacovia, începînd cu „Plumb
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la Nuit d’Octobre”, prin care Musset o admonesta pe George Sand, traduse astfel de Charles Drouhet: „Să-ți fie rușine ție care mai întîi mi-ai arătat ce e trădarea și m-ai făcut să-mi pierd mințile de groază și de mînie”, cît și de reproșurile pe care Eminescu i le aducea Cleopatrei Poenaru, fiica pictorului Lecca: „Tu m-ai ucis moralicește, mi-ai rupt șira spinării, m-ai deșelat moralicește, încît nu mai pot avea nici o bucurie în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
descoperi lucruri noi după atîta timp de citire”(a unei partituri - n. m.). Ea se referea în special la Beethoven, pe care îl cîntă de 18 ani; eu la Bacovia, pe care îl citesc de un număr de ani dublu. „Groaza” noastră comună nu-i lipsită însă de jouissances de l’esprit! O scurtă pledoarie pentru cultură din ziarul local „Moldova” (1, nr. 11, 25 iulie 1937, p. 1) se încheia cu aceste fraze: „A murit Marconi. După el au rămas
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ipotești. Acum nebunise Nicolae. Prin urmare, și el trebuia să înnebu nească! Dacă este trist să observi crepusculul unui geniu, observa N. Zaharia, este sfîșietor de dureros să vezi cum geniul însuși este conștient despre aceasta și cum împietrit de groază asistă neputincios la propria lui nimicire!"247 Unul dintre amicii săi, E. Ocășianu, ne relatează că numai cu o săptămînă înainte de pră bușire, pe cînd se afla într-o seară în cafeneaua Union, se pomeni cu Eminescu că vine la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dar să rămînă în București!?249 Despre unele antecedente ale sfîșietorului moment, aflăm dintr-o relatare, ceva mai tîrzie, că "lua bani din toate părțile, umbla agitat ziua noaptea, cheltuia, iar împrumuta bani, dar de plecat acasă nu putea. Avea groază"250. Maiorescu a pus cîțiva prieteni să-l înso țească de aproape și să-l supravegheze. În jurnalul de duminică 26 iunie, Maiorescu însemna, ca într-o așteptare: "La ora 4 dimineața, înainte de răsăritul soarelui, 15°R. Eminescu e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Dar niciun remediu nu l-a ajutat. Yourcenar a descris viitoarei ei biografe Josyanne Savigneau perioada bolii: întreg anul 1985 cu două luni care i-au precedat și care i-au urmat a fost o poveste lungă și întunecată de groază, cu foarte puține puncte luminoase 95. Întunecată a fost. Ea de-abia reușea să citească corecturile traducerii englezești a Povestirilor Orientale care au apărut în America pentru prima dată. Jerry se dovedi a fi de neînlocuit. Timp de cinci decenii
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
fi simțit dacă ai fi fost devorat dintr-o dată de o sumedenie de guri prea mici. [5] O a cincea prelungire țîșni din scobitură. Ea se suprapuse celorlalte și încolăci mijlocul lui Gilliat. Senzația de înăbușire veni să se adauge groazei: Gilliat abia mai putea să răsufle. Aceste curele, ascuțite la vîrf, se lățeau treptat-treptat ca lampa unei săbii spre mîner. Ele umblau și se tîrau pe trupul lui Gilliat. Simțea cum se mutau dintr-un loc în altul aceste apăsări
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
toți ne face gîndul*". Între 1933 și 1939, amenințarea nu era nici difuză, nici confuză, așa cum este astăzi. Glasul posedat și posedant al lui Adolf Hitler se instala în fiecare cămin prin in-termediul radiourilor. Însă acest glas îi umplea de groază și îi tetaniza pe cei care ar fi trebuit să reacționeze. La fel cum se întîmplă și cu acei soldați care ațipesc în momentul în care trebuie să iasă din tranșee pentru a trece la atac (ca împietriți de un
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Asachi deveneau simboluri ale noului tip, alături de sabia Vladimirescului, de școala lui Lazăr, de Curierul heliadesc, și de atâtea noi instrumente ale regenerării. Un cântec popular din 1821 îi invita pe români să nu mai sufere, ca înainte, "rușini și groaze". Vor ști ei să se scuture de regimul fanariot? "Aidi, voinice, te arată/ Că tot ești ce-ai fost odată", sună un distih din epocă, în deplină consonanță cu alte demersuri regenerative. Istoria devenea o sursă de curaj civic, un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
discurs 61. De ce nu încetați să fumați după ce ați văzut un clip antifumat? Reacția și autoeficiența Index Cuvânt înainte - De ce schimbăm într-una canalele televizorului? - De ce citim presa de masă? - De ce mâncăm chipsuri când ne uităm la un film de groază? - De ce ne este frică de răspândirea gripei aviare după ce am văzut știrile? - De ce reținem mai ușor reclamele mărcilor importante? - De ce nu suportăm jurnaliștii care își întrerup invitații? - De ce unii oameni politici sunt mereu prezenți în mass-media? - De ce prezentatorul emisiunii „Lanțul
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
mereu prezenți în mass-media? - De ce prezentatorul emisiunii „Lanțul slăbiciunilor” pare dominant? Comportamentul nostru în fața televizorului, a radioului sau a presei scrise se supune, în mare parte, unor mecanisme inconștiente. Simplul fapt de a mânca chipsuri în timp ce privim un film de groază are loc deoarece creierul nostru asociază teama cu nevoia de grăsimi... De asemenea, reclamele folosesc „trucuri” foarte eficiente pentru a ne determina să apreciem anumite produse: prezentând, de exemplu, un automobil sub forma unei ființe umane, având caracter, „chip” etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ne face sensibili la regrete și se pare că emisiunile zilnice de pe TF1, cu cea mai mare audiență în ultimii ani, stimulează tocmai această zonă cerebrală... Exemplele pot continua la nesfârșit: dacă ne face plăcere să privim un film de groază mâncând pop-corn este pentru că angoasa favorizează ingerarea alimentelor grase, dulci sau sărate; de ce suntem impresionați de prezentatorul emisiunii „Lanțul slăbiciunilor”? Pentru că lumina roșie proiectată în spatele său întărește sentimentul de dominare pe care îl degajă! Aproape pentru fiecare emisiune de divertisment
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
obiect: un prezentator care ne enervează, sau, dimpotrivă, un nou format de emisiune care ne place dintr-un motiv necunoscut (culoarea, sunetul?), o voce care ne vrăjește... Uneori simțim porniri compulsive: să mâncăm ceva uitându-ne la un film de groază. Dintr-odată, avem lângă noi un pachet de biscuiți și deja băgăm mâna în pungă în mod compulsiv, ca pentru a însoți frenezia imaginilor printr-o bulimie alimentară. Alte dăți nu ne putem abține să ne împărtășim entuziasmul cu prietenii
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
încă să ne documentăm. Dar există probabil și un alt motiv care poate explica unele dintre reacțiile noastre „emoționale”. După cum veți vedea în subcapitolul 59 avem, de exemplu, tendința de a mânca chipsuri când ne uităm la un film de groază. Se pare că alimentele grase sau dulci au un efect „diminuator de stres”. Psihologii explică cum că, în condițiile de viață primitive ale strămoșilor noștri, principalul stres era legat de lipsa hranei, ceea ce explică formarea unui sistem neuronal pentru convertirea
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
păstrat până la noi. Astăzi, omul a alungat prădătorii din viața sa (cine riscă să întâlnească un tigru fioros mergând la supermarket?), dar a inventat alte modalități de a-și provoca teama fără a înfrunta pericolele, cum ar fi filmele de groază sau horror. Cum reflexul încă funcționează, organismul cere să aibă la îndemână artificiul complementar al televizorului: punga de chipsuri sau de alune. Pentru mai multe informații Dallman, M.F. et al. (2003), „chronic stress and obesity: A new view of «confort
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
spaime: teama de schimbare, de eșec, de necunoscut. Iată cîteva din afirmațiile destul de comune pe care le auzim adesea la serviciu: Iar mă pune șeful să lucrez peste program. Trebuie să termin proiectul ăsta. Slujba asta mă omoară. Am o groază de lucru. în fiecare exemplu, aparent nu există nici o altă opțiune. Lucrurile oribile care ni se întîmplă par situate complet în afara controlului nostru. Totuși, caracterul afirmațiilor se modifică atunci cînd ele sînt formulate sub forma unor decizii: Am hotărît să
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
complet în afara controlului nostru. Totuși, caracterul afirmațiilor se modifică atunci cînd ele sînt formulate sub forma unor decizii: Am hotărît să lucrez iar peste program. Vreau să termin proiectul ăsta. Las slujba asta să mă omoare. Mi-am luat o groază de lucru. Conținutul propozițiilor este același, dar între cele două tipuri de formulări există o profundă diferență. în cel de-al doilea set de exemple, ne-am asumat - noi înșine, nu altcineva - responsabilitatea deciziilor de a acționa într-un anume
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]