7,075 matches
-
rost: 'Ai băut pe p... mă-tii creolină. Ai băut urină'. Au așteptat puțin și, văzând că nu moare, l-au bătut cumplit. Același Voinea susține că Dumitrescu fusese atât de torturat, încât a început să recunoască vini și fapte imaginare, și că torturarea sa cu exces de zel s-a datorat faptului că era nepotul comandantului legionar Butnaru din Iași. A fost cercetat pentru procesul Țurcanu la Ploiești între iunie și noiembrie 1953, dar declarațiile sale sunt ale unui om
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
istorie a artei, fost elev al lui Strzygowski (pe care Wikander l-a numit ironic „fanatic iranizant”, căci voia să explice prea multe lucruri prin influențe iraniene), încearcă să demonstreze legături între Iran și Europa în timpul Evului Mediu, comparând templul imaginar al Graalului, potrivit descrierii poetului Titurel, și templul Shiz, veche rezidență a regilor sasanizi, distrus însă de împăratul bizantin Heraclion, în 624. Deși interesat de tematica generală a relațiilor dintre Iran și Europa, Wikander se arată foarte sceptic față de demonstrația
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
se fi întreținut la Eliade în strânsă legătură cu diminuarea treptată a șanselor sale de a mai reveni vreodată în țară, ajungând să se manifeste inclusiv prin stranii expresii onirice. Visul în care nimeni altul decât Ioan Petru Culianu, moștenitor imaginar al uriașei biblioteci a lui Franz Cumont, se pregătește să o ducă la București, condensează, în fond, nu numai hiperbola unei dorințe neîmplinite, ci și o structură analogică conotată pozitiv, în continuare deschisă față de posibilitatea ca biblioteca sa să ajungă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
punct de vedere, ca și din altele, Eliade a polemizat cu Freud: fără să tăgăduiască că treptele pot avea și această simbolistică, el a integrat-o într-un context mai larg. Cele mai interesante sunt acele cazuri când îndeletnicirea pur imaginară a urcărilor pe o scară poate acționa tămăduitor asupra nevroticilor moderni, care n-au habar de acele reprezentări și utilizări primitive din care tocmai am dat câteva exemple. Dar cum putem înțelege enormele asemănări între fantezia omului modern, mai ales
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
au habar de acele reprezentări și utilizări primitive din care tocmai am dat câteva exemple. Dar cum putem înțelege enormele asemănări între fantezia omului modern, mai ales a poeților și a oamenilor labili psihic, și modul de exprimare (respectiv, lumea imaginară) primitivă sau aparținând unor culturi de mult apuse? Se poate spune că întreaga cercetare a lui Mircea Eliade este în așa fel orientată încât să găsească, să prezinte și să explice asemenea legături. Pentru el este o datorie proprie faptul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
antică într-o nouă formă, își afla explicațiile în bogăția poeziei populare și a mitologiei, în contrast cu austeritatea contemporană. Dar nu ne mai putem încrede într-o vârstă de aur: din punct de vedere istoric, ea este o himeră, o construcție imaginară, modelată de dorințe subiective. Poate că cea mai simplă formă de a prezenta concepția despre simboluri a lui Eliade este de a spune că el ne-a redat vârsta de aur productivă, într-o versiune nouă, considerabil mai realistă. Sacrul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Eugen Simion neagă realitățile de azi din România, construindu-și ad-hoc o irealitate amenințată crede el de intelectualii "politizați", ne duce cu gîndul la un realist-socialist întîrziat care, printr-o logocrație regăsită, neagă realitatea reală pentru a-i substitui una imaginară." Pentru a fi cît mai aproape de ce a reprezentat și reprezintă Virgil Ierunca pentru cultura noastră, vom apela la cuvintele sale cînd vorbește despre Basil Munteanu, cu micile modificări necesare: "Pentru puțini exilul a însemnat, ca pentru Virgil Ierunca, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1984 al lui Orwell îi permite Monicăi Lovinescu a da o definiție totalitarismului, poate cea mai cuprinzătoare și exactă: "totalitarismul nu înseamnă doar genocid, etnic sau social, nu numai prigoana inocenților cărora li se impune sub tortură să inventeze crime imaginare, ci, în primul rînd, luarea în posesie totală a fiecărui individ". Singura opțiune salvatoare este instaurarea reală a democrației de tip occidental. În caz contrar, ne atenționează autoarea Seismogramelor, vom fi absorbiți de mlaștina rusă. Pronunțîndu-se în contra corectitudinii politice și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
împotriva ordinii sociale. Rejudecat, pedeapsa se reduce la 3 ani și 6 luni. "Am trecut prin închisorile de la Jilava, Gherla, Aiud și Cluj. În timpul detenției, nu am beneficiat de nici o asistență medicală, iar la Jilava am fost pedepsit pentru vini imaginare cu izolarea în celule neîncălzite, complet dezbrăcat și fără hrană. După ieșirea din închisoare, la 16 octombrie 1962, autoritățile comuniste au refuzat să-mi acorde pensia legală, pentru că, așa cum afirmau ei, "uneltisem" împotriva ordinii sociale, deși fusesem eliberat înainte de termen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fusesem eliberat înainte de termen și fiind complet nevinovat. Așa cum eram, lipsit de vedere, totuși Securitatea m-a urmărit și suspectat în permanență, pînă la Revoluția din decembrie 1989". O profesoară, Tomița Crăciunescu-Pelin (n. 1922), arestată în august 1952, pe motive imaginare, niciodată dovedite, urmare a torturilor fizice și psihice, a umilințelor de neimaginat, ajunge în stare de șoc și este internată la Spitalul de Psihiatrie Socola-Iași, unde îi vor rupe o mînă. După doi ani și două luni, nereușind să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
internaționalistă, de sorginte etnică alogenă, pînă în 1960, și cealaltă, de pură stirpe românească, devotată "gliei și neamului". Fără a nega faptul că în prima sa fază Securitatea a acționat cu o brutalitate înspăimîntătoare pentru zdrobirea oricărui inamic, real sau imaginar, al regimului, este necesar să accentuăm că în perioada Ceaușescu această instituție a continuat să practice metode ilegale de lichidare a oricărei forme de rezistență". În numele unui colectivism oligarhic (sintagma aparține lui George Orwell și apare în romanul 1984) se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
locul bătătorit de mine rămînea o pată murdară, din care nu mă puteam smulge. Nu-mi venea să cred că îmi era atîta frică de libertate". Crunte, nesfîrșite și permanente erau bătăile administrate de personalul lagărelor, cu motive reale sau imaginare, fără motive, toate din plăcerea sadică de a lovi în dușmanii poporului care oricum nu aveau șansa nici să riposteze, nici să le evite. Erau, cu mare ușurință și evidentă încîntare pentru torționari, pe rînd, transformați într-o masă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și În ochii multora exacerbarea rea, măruntă, egoistă, ba chiar meschină, a propriilor interese, atenția exagerată acordată nevoilor fizice personale, nerăbdarea față de alții, o nerăbdarea ce devine tot mai organică și care Înseamnă de fapt slăbirea gravă a capacității de imaginare a celuilalt, a empatiei, cum se spune. Iar În plan mai larg, mai general, a fi bătrân Înseamnă și a deveni sceptic, iremediabil sceptic, dacă nu nihilist de-a dreptul! Iată cum unii, nu puțini, se nasc bătrâni pur și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la „daciști“, actorii se schimbaseră, dar strategia rămăsese aceeași. Prin identificarea mitologică cu romanii, mai Întâi, apoi, prin amplificarea, și mai mitologică, a civilizației dacice, se compensa, În imaginar, marginalitatea istoriei românești. România se deplasa dinspre periferie spre centru. Trecutul imaginar oferea ceea ce nu putea oferi prezentul real. Sinteza daco-romană Însemna, În plan ideologic, o soluție de echilibru Între naționalism și europenism. Respingerea romanilor și asumarea exclusivei moșteniri dacice Însemnau despărțirea de Occident și cufundarea În autohtonism. Pe o asemenea interpretare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mit. Poate arhivele vor lămuri În ce măsură a fost cu adevărat atotprezentă și atotștiutoare sau a știut să dea impresia că este așa. Oamenii se temeau să vorbească. Puteau fi auziți de un informator. Sau Înregistrați de microfoane ascunse (reale sau imaginare). Părinții, În multe situații, evitau să spună copiilor ceea ce gândeau. Singura manifestare de libertate s-a concretizat Într-o impresionantă colecție de „bancuri“ politice. A fost o supapă psihologică, un gen de folclor până la urmă tolerat. În anii ’50, un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Vladimir Sorokin, atunci ne aflăm nu doar pe un drum înfundat, ci într-o groapă puturoasă”. Asemănarea cu invectivele unor înverșunați adversari ai postmodernsimului de la Chișinău este perfectă. Mihail Kuraev, cu nasul veșnic roșu, ne propune un jurnal de drum imaginar, „De la Leningrad la Sankt-Petersburg”, iar Valentina Soloviova - doamna exaltată, pe care concetățenii săi din Kaliningrad au întâmpinat-o cu entuziasm la sosirea trenului - publică o povestire pentru copii, Varejki („Mănușile”). Ce șansă, să-ți cunoști mai bine colegii, acum și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
încălzită” pesemne de campania de PR a celor de la LiteraturWERKstatt. Au fost 45 de zile în care opinia publică a fost alimentată cu mesaje de pe „frontul” nostru itinerant, 45 de zile în care oricine putea să urmărească pe o hartă imaginară linia punctată lăsată de Expresul Literar spre Est, apoi revenind spre centrul Europei. Presa a publicat numeroase articole, interviuri și reportaje chiar de la bordul expediției, spionii-reporteri s-au amestecat mereu printre scriitorii-voiajori, se infiltrau atât de bine, încât pe unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și simplu de acea iluminare și energie pe care ți-o împrumută un vis. Vis insistent, tiranic, așa cum sunt unele vise ale unor adolescenți care iau în serios, împotriva sfaturilor înțelepților casei sau ai cetății, cărțile, cetățeni instinctivi ai orașului imaginar ce-și are prinții săi - un Cervantes, un Borges... Cărțile, lumea și ideile cuprinse în ele, preferându-le realității mediocre din jur, ideile eroilor lor care fac să pălească, care ridiculizează chiar ideile adulților din jur, chiar și încărcați de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se naște din „veșnica întoarcere a Aceluiași”. Am terminat micul roman al lui E.B. (Femeiă, în care tânăra mea eroină se sinucide de două ori, prima oară afectiv și sentimental și a doua oară fizic, reproșând iubiților ei vini aproape imaginare, posedată de un anume demon, cel al perfecțiunii, al absolutului iubirii, și am început a treia parte, Oglinzile carnivore, care trebuia să încheie tripticul răsturnat - Bătrâni, femei, copii, o epopee a copilăriei și a copilului universal ce trebuia, în socoteala
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne-a împins această confruntare inegală, cele mai hilare și umane păcate ale artei noastre sau ale unor fraze binișor și iute contrafăcute de inimi vesele și răutăcioase! Sterile, în esența lor, dar bucuroase de a vâna greșeli reale sau imaginare, aruncând săgeți de la distanță sau folosind pe „unii” în rol de berbece - precum un Goma, care a fost apoi îndepărtat (nu am zis aruncat!Ă după folosință, pe unii tineri sau mai puțin tineri veleitari din țară, propagând „ideologia vinei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai mulți patrioți francezi la Strasbourg decât pe Champs-Elysées. Unde vezi mai mulți republicani de modă veche, laici și iacobini, decât la Pointe-à-Pitre și la Fort-de-France? Orice deplasare înspre avanposturi ține de speologie: cobori spre izvoarele subterane ale unui fluviu imaginar care-i mai mult sau mai puțin înnămolit la suprafață. 7. Unui prieten libanez asasinat Dragă Samir Kassir, " În zilele noastre nu e prea bine să fii arab". Am savurat acest început ironic și deloc incisiv, apoi am abandonat cartea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
singuraticul are întăiu presimțirea întăielor sunete pe care nu le aude apoi decât în închipuire pe urmă tot mai precise în realitate. Cătră miezul nopții, ori cătră ceasurile două tot mai tari și mai distincte, apoi la cântecul unui cocoș imaginar începând destul de răpede, ca o pendulă care face mișcări tot mai scurte și mai grăbite. La răsăritul soarelui totul n-a fost decât o iluzie. După apusul soarelui, aceiași presimțire etc. Lucrul se poate petrece în lunca Dunării, în mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
încă doar în ritualurile de intrare în ceata flăcăilor, inițierile, în sensul tradițional, după cum afirmă Mircea Eliade, „au dispărut de mult timp din Europa. Dar simbolurile și scenariile inițiatice supraviețuiesc la nivelul inconștientului, în special în vise și în universuri imaginare”. Universul imaginar ajuns la forma cizelării maxime în textele folclorice constituie însă o mărturie a practicilor de mult dispărute în lumea arhaică, faptele de cultură ancestrală refugiindu-se în cuvântul ritual care devine astfel calea directă spre istoria culturală, sacră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în ritualurile de intrare în ceata flăcăilor, inițierile, în sensul tradițional, după cum afirmă Mircea Eliade, „au dispărut de mult timp din Europa. Dar simbolurile și scenariile inițiatice supraviețuiesc la nivelul inconștientului, în special în vise și în universuri imaginare”. Universul imaginar ajuns la forma cizelării maxime în textele folclorice constituie însă o mărturie a practicilor de mult dispărute în lumea arhaică, faptele de cultură ancestrală refugiindu-se în cuvântul ritual care devine astfel calea directă spre istoria culturală, sacră a unui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Valea răcorită” (Călărași-București), „Roua ce-a picat/ Ruptu-mi-s-a, faptu-mi-s-a/ Di-un lac iezărel./ Ce-m creștea în el-u?/ Răchită înflorită/ Trestie măruntă.” (PogoneștiVaslui). Este o natură edenică, regenerată, ce amintește de „perfecțiunea începuturilor”, în termenii lui Mircea Eliade, o „amintire imaginară a unui «Paradis pierdut»”. Eroul descinde în spațiul cu trăsături precosmogonice din speranța „recuperării beatitudinii «începuturilor»”. Apa limpede, răcoarea și roua țin de o dimensiune a purității specifice începutului de lume. Diferența esențială între sacrificiul cerbului și al ciutei rămâne
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]