6,354 matches
-
aproape Îmi era prăpastia, tot mai bine era la marginea ei. Ești o vulpe cu ochi lacomi, perfizi. Eu, ,,muza voluptuoasă,, , ,, marea ta dragoste,, , ,,inspirația ta,,. Fructul stacojiu nu mai e semnul ceresc al iubirii. Sunt o constelație veștedă, un imn uitat, o licoare tulbure. Îmi vine să asmut haite de lupi pe metaforele tale pricăjite. Știi cum se vede viața alături de tine? Ca un păduche strivit. Ca o luncă plină cu broaște. Mă sufoc lângă tine. Mă Înăbuș de silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vântul, mutând-o din loc ca pe o jucărie. Se aude cântecul unei mierle. De unde mierlă În ghetoul ăsta infect? Mierla e o pasăre gingașă, nu se potrivește cu mizeria din jur. Cântecul unei mierle anunță ceva bun, e un imn al bucuriei, și nu e cântec de cucuvea sau, și mai rău, un strigăt de revoltă. Îmi ard mâinile de atâta scris, au luat foc, și din ele flăcările se Înalță spre cer dicolo de șandramaua lui Ben, care cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se știe unde este. Am asistat în seara aceasta la rugăciunea vesperelor, unde erau prezente 10 surori carmelitane ale sf. Iosif, care găzduiesc pelerinii ajunși aici. Erau prezenți și mai mulți credincioși laici. Imi place mult muzica, linia melodică a imnului, antifonelor, psalmilor cu inflexiuni tipice muzicii franceze. O rugăciune cântată cu mult calm și pietate, în care simți că sufletul începe să se înalțe spre ceruri, de unde se coboară în tine pace și seninătate. După ce am ieșit din biserică, mă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
specifice pelerinajului sf. Iacob, de pe partituri găsite în bazilica de la Santiago de Compostela, melodii ce sunt, unele dintre ele, din secolul al XII-lea. Din corala care cântă face parte și ea și-i citesc satisfacția pe față. Cântăm împreună imnul sf. Iacob (l-am cântat și aseară împreună cu celelalte două pelerine), îmi iau rămas bun de la ea și pornesc pentru o nouă zi ce se anunță lungă și foarte călduroasă. Vineri, 17 august: Revel-Montferrand: 37 km Drumul de astăzi este
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cu ceilalți, și bune și mai puțin bune. Dimineața, cele două gazde ne-au pregătit micul dejun pe care eu l-am îmbogățit cu două ouă și cu mult lapte. Apoi am pornit cu toții la drum, după ce am ascultat și imnul drumului de pelerinaj al sf. Iacob. Ca și ieri, și astăzi, drumul este tot pe malul canalului, ceea ce aduce mai multe avantaje: este puțin mai scurt decât cel stabilit de GR 653 și prezent în ghiduri, în al doilea rând
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ce-au mințit clipa fericirii - „Crede-mă!” Este cel mai bun balsam pentru sufletul tău adâncit În duioasă melancolie. Pașii mei, aparent În afara voinții mele, ca-ntr-o hipnoză, mă duceau nerăbdători spre inima parcului, care părea că fredonează un imn al bucuriei după ce ploaia s-a făcut nevăzută, cu mantia-i străvezie, din care mai picura, din când În când, câte un strop de apă, ca o boabă de mărgăritar. M-am apropiat cu grijă de lacul În care salcia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
întrebărilor greu; pe-a vieții noastre tablă de șah mută piesele doar Dumnezeu. Această convingere mă liniștește și ntinerește cu toate comorile în câmpul care-nverzește, și leagă rodu-n livezi și leagănă florile. Îmi vine să scriu fără oprire un imn de laudă Celui de Sus alungând răul din amintire suntem mai aproape cu toți de Iisus. Aprind candela, îmi fac rugăciunile, de mulțumirea din sufletul meu ca să mai văd și mâine minunile de după ploaia lui Dumnezeu. 2012 O fată simte
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
înaltul să ne surâdă protector. Să fim aceiași, de-altădată: festivi, aprinși de idealuri și peste ale vieții valuri să țesem poduri fără spată. Am fi aproape de izvor și-am bea nectarul nemuririi cântând, cum cântă-n cer zefirii: un imn de slavă zărilor; luminii ce ne înconjoară, atâtor flori ce se deschid, cu ochii care văd prin zid iubirea de odinioară. Nu aveam poftă de mâncare și adormeam foarte târziu, mă străduiam ca să transcriu sensul iubirii ce nu moare. Eram
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
a dat tonul și primul domn al țărilor românești reunite, a răsunat din nou sunetele Horei Unirii, împletite armonios cu huiduielile curat democratice a poporului român adunat acolo, adresate onor președintelui României. Că nu s-au prea auzit nici măcar acordurile imnului național, de vină este desigur ardoarea cu care românii iubesc conducătorul țării și-l ovaționează cu „Huoo!” și „Ieși afară, javră ordinară”. Acum că tot s-a întâmplat această manifestare populară de „simpatie”, ba încă a avut parte și de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a spus. O face așa cum a făcut-o și depozitarul, erou al cărții, păstrând 180 de scrisori, publicate în mare parte în lucrarea apărută recent (aprilie 2013 la Editura PIM Iași, 408 pagini, intitulată „Alexandru Mânăstireanu - corespondență - Așa sunt vremurile - Imn închinat căsniciei și prieteniei”. Am ținut să aduc această precizare pentru a-l defini pe Ion N.Oprea ca memorialist și nu numai, care a investit ani de zile de studii în lucrări precum „Ion Antonovici. Depozitarul”,Editura PIM Iași
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
în schimb orez și săpun și conserve de carne și ceva bani. Uneori se încingea un ospăț în vecinătate și se tăia un porc pentru această ocazie. Atunci se duceau și mâncau până le venea rău și dansau și cântau imnuri religioase. Dar casa era departe de sat și tahitienii sunt leneși. Le place să călătorească, le place să bârfească, dar nu vor să meargă pe. jos și, săptămâni de-a rândul, Strickland și cu Ata trăiau singuri. El picta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai avea nimic împotriva morții, căci își atinsese scopul. — Dar care era subiectul? am întrebat eu. — Nu prea știu. Era straniu și fantastic. Era o viziune a începuturilor lumii. Grădina Paradisului cu Adam și Eva - știu și eu? -, era un imn închinat frumuseții trupului omenesc, masculin și feminin, și o laudă Naturii sublime - indiferentă, frumoasă și crudă. Îți dădea un sentiment îngrozitor al nemărginirii spațiului și al nesfârșirii timpului. Pentru că pictase pomi pe care îi văd în fiecare zi în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Atena nu se speria de o asemenea teribilă perspectivă; l-a condamnat la moarte în contumacie. Euripide și-a susținut ideile cu prudență. Din când în când, a întrerupt un raționament periculos pentru a da corului posibilitatea să înalțe un imn lui Dionysos. A făcut chiar mai mult decât atât. Când, în reprezentația cu Hippolit, eroul a declarat pe scenă: "Da, limba mea a jurat, dar inima mea a rămas liberă" și spectatorii, indignați, au vrut să-l linșeze pe actor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în afara orașului, pe o colină ce domina golful. Se zărea de departe, printre chiparoși, măslini și nenumărate portice. Pe soclul statuii lui Hermes, de la intrare, scria: "Profanii, înapoi!" Dimineața, când soarele se ridica din valurile mării, tinerii novici intonau un imn închinat lui Apolo și executau un dans. Apoi, se spălau și se plimbau în tăcere, reculegîndu-se pentru lecția de dimineață care se prelungea la umbra marilor copaci din pădurea sacră. La amiază, se făcea o rugăciune adresată eroilor și geniilor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
reculegîndu-se pentru lecția de dimineață care se prelungea la umbra marilor copaci din pădurea sacră. La amiază, se făcea o rugăciune adresată eroilor și geniilor binevoitoare. După-amiaza era consacrată exercițiilor de gimnastică, studiului și meditației, iar seara se închina un imn pentru Jupiter, Minerva și Diana, în timp ce sub cerul liber, pe un altar, ardeau smirnă și tămâie. Ce zi curată, limpede ca un izvor! mi-a venit să exclam. Cu atât mai neplăcută a fost surpriza să aflu că școala lui
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și scunde, cu carnea tare, hotărâte unele să se bucure altele să fie triste cu mine fiecare zi era o surpriză de chewing gum când te-am cunoscut. tu ai schimbat poleiala mea în armură glumele mele în ode și imnuri praful vieții mele în bazalt vertical locul acela, strâmt, în care eram s-a făcut un ocean luminat de carul mare. șase în primul loc: iarba începe să crească, de abia a dat colțul ierbii, drumul tău este foarte la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
colivie mișto! Cei trei misionari râdeau auzind glasurile copiilor și încetineau pașii, ca și cum ar fi așteptat niște prieteni. Templul Namban, cum era cunoscută, în popor, biserica misionarilor, se afla în apropiere, pe Strada a Patra. Dimineața, în mahalale se auzeau imnurile slujbelor religioase din Templul Honno, iar seara, clopotul bisericii răsuna pe alei. Poarta Templului Honno era foarte impunătoare, iar călugării care locuiau acolo mergeau pe străzi cu expresii trufașe, însă misionarii, când treceau, se arătau umili și prietenoși cu localnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pariorilor la cursele de cai sau a comercianților cârcotași și a hoților de buzunare. Mai apoi, orașul sub teroarea roșie care se instaurează treptat, dar sigur și fără putință de a fi îndepărtată cu ușurință, înlocuind întâi numele străzilor, apoi Imnul Regal cu care se deschideau orele în școli; în fine, interzicând dintr-un condei religia ca materie de predare (și nu numai) și, nu în ultimul rând, așa cum se întâmplă într-o dureros de realistă parabolă a lumii adulților transferată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Peste drum putea să vadă clădirea cenușie cu un etaj a primăriei, chiar pe colț, cu fațada spre Strada Principală, și mai ales părculețul cu alei asfaltate, plin de umbră, din spatele primăriei. Începeau fiecare zi de școală cântând, în picioare, Imnul Regal. O, Doamne sfinte, Ceresc Părinte, Susține cu a Ta mână Coroana Română. Nelu Manolache nu învățase nici acum cuvintele. Pornea să cânte cu însuflețire începutul: Trăiască Regele în pace și onor, după care avântul i se tăia brusc și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și fereastră, pe dușumeaua de scândură, la picioarele preotului sosit la școală, în ziua de spovedanie. Și atunci fusese o zi însorită. Din clasa întâi nu-i rămăsese în amintire nicio zi ploioasă. Toate zilele fuseseră însorite și începeau cu Imnul Regal. Sub patrafirul pus peste creștet era aproape întuneric și stăruia mirosul dulceag de biserică. Cătălin auzise vocea preotului: Mărturisește păcatele, băiete. Ai fost cuminte? Da? Cu vocea sugrumată îi răspunsese: Am supărat-o pe mama. Bine, să n-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
La naiba cu toate deșteptele astea și vociferările lor pline de invidie! Știm tot ce e de știut despre labiile lor atârnânde, clitorisul de cetaceu și duhoarea de Moby Dick! Dar penisului lui Carol aș putea să îi închin un imn. Oricum, penisul e o armă puternică, tulpină solidă, prin care se scurge seva vieții... Ia stai așa! Îmi dau seama de un lucru, băiete. Îmi dau seama că tu te gândești la cu totul și cu totul altceva când eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
poziția culcat, țintele încă nu erau puse, așa că n-am putut aprecia distanța, între timp comandanta detașamentului de pionieri a mai zis ceva despre pace și solidaritate, apoi discursul s-a încheiat și toată lumea a dat onorul și am cântat imnul, dar nu numai prima și ultimă strofă, ca de obicei, ci toate strofele, până la capăt, pe cele din mijloc nu le prea știam, cred că era vorba de niște pluguri și săbii, după care directorul ne-a urat succes, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
goarnă în mână, aplecat peste marginea miradorului, și pe Remus Frunză coborând în goană scara, deși se ținea doar cu o mână, fiindcă în cealaltă avea o făclie aprinsă, și atunci am auzit goarna sunând, Romulus trâmbița un fel de imn pe care nu-l cunoșteam, dar știam că nu poate fi decât un semnal de alarmă, și atunci i-am zărit pe toți ceilalți de pe strada vecină ivindu-se din lan și începând să alerge spre postul de observație, credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu ne trezim în cap cu vreo bucată de cretă sau vreun ghemotoc de hârtie îmbăloșat. Înainte să-nceapă filmul, tovarășul director a venit în mijlocul sălii, în fața ecranului, ne-a făcut semn să ne ridicăm în picioare, am cântat apoi imnul, după care am mai rămas în picioare până când tovarășul director și-a ținut discursul despre importanța cinematografiei, una dintre cele mai mari cuceriri ale științei și tehnicii din epocă, apoi ne-a îndemnat să fim foarte atenți și disciplinați, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Cu toate astea, pentru mine nu a existat nici odată o cameră mai frumoasă. Cu ce emoții descuiam ușa! Eu eram unica posesoare a cheii! Cu ce încântare ne întruneam acolo după școală! Eu, așa-zisa muziciană, crea sem un imn al triumviratului, pe care-l cântam de fiecare dată. În odăița de taină, citeam poezii de Lamartine, Musset, Baudelaire... Aveam fiecare câte un chevalier servant. Cavalerul meu se așeza în genunchi, iar eu, cu un cuțit de la bucătărie, îl atingeam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]