5,800 matches
-
nebun iluminat. Suferința urmașilor este, cu toate acestea, un roman cu o construcție masivă, care își propune în primul rând să surprindă dimensiunea abisală a conștiinței țăranului român, fapt mai puțin întâlnit la scriitorii realiști români. Cu Fiul secetei L. inaugurează seria romanului politic propriu-zis, amalgamând diverse formule romanești: romanul politic, bildungsromanul și chiar metaromanul. Prin prezentarea biografiei unui activist de partid, cartea vrea să ilustreze, într-un moment când acest lucru era chiar oficial oportun, anii tulburi ai „obsedantului deceniu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
și divinități locale, ca Meretseger, o zeiță cobră din necropola tebană, adorată Într-o peșteră și „care iubește liniștea”, după cum spune chiar numele său, sau ca perechea regală formată din Amenofis I și mama sa Ahmose Nefertari, cei care au inaugurat necropola regală tebană și au devenit patronii celor ce munceau În ea, sau, În sfârșit, o categorie de divinități aparte ale căror origini se regăsesc Într-o epocă mai veche, dar care trebuie să fie puși, În mod firesc, din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În comparație cu cea olimpiană, În același timp În care anulează pentru om posibilitatea de a deveni nemuritor În schimbul unor bunuri materiale și cea a unui destin Într-un anumit fel privilegiat după moarte pentru cel ce se va apropia de ritualul inaugurat de zeița Demetraxe "Demetra" (subcapitolul 3.4a). Neunificată niciodată Într-un text canonic unitar, liberă de condiționările unei ortodoxii, condiționări care să nu se identifica cu alegerile ideologice și politice ale fiecărei cetăți În parte, mitologia eroică În special a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o vădită contradicție cu modelul pe care eroul și-l asuma În cetate. 2. EPOCA POLISULUITC "2. EPOCA POLISULUI" 1. Critica mitului și nașterea logosuluitc "1. Critica mitului și nașterea logosului" În legătură cu afirmarea cetăților și cu criza aristocrațiilor, civilizația greacă inaugurează un proces de revizuire și regândire a discursului mitic. În regiunea ioniană, la Milet, unii filozofi fizicieni, ca Tales, Anaximandru și Anaximene sunt inițiatorii acestei atitudini, reinterpretând tradiționala cosmogonie genealogică În cheie naturalistă. Cam În aceeași perioadă, către sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În același timp Însă, autonomia religioasă a fiecărei cetăți accentua caracterul etnic al religiei Într-o perspectivă cu adevărat civică ce tindea să suprapună rolul acestor polisuri peste noțiunea identității comune a grecilor. 3. Cultultc "3. Cultul" În perspectiva politică inaugurată de cetăți, magistrații sunt cei care se Îngrijesc și prezidează organizarea sărbătorilor periodice și celebrarea cultelor În cinstea zeilor și eroilor. Complexul și articulatul sistem cultual exprimă unitatea ideologică a cetățenilor, afirmă identitatea civică, ratifică ierarhia politică provizorie și oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puține Îndatoriri religioase le reveneau și magistraților. La Atenaxe "Atena", trezorierii, responsabili cu administrarea cetății, primeau În păstrare statuia Atenei, polemarhul era Însărcinat cu sacrificiile pentru Artemisxe "Artemis" Agroteraxe "Agrotera", iar pentru Enyalios arhontele-rege avea misiunea de a proclama și inaugura celebrarea misteriilor eleusine. Cu toate acestea, celebrarea unor culte rămânea În mâinile câtorva familii aristocratice, ca Eumolpidae și Kerykes, din care provenea marele preot de la Eleusis, purtătorul torței și heraldul sacru pentru celebrarea misteriilor, sau familia Eteobutades, din care, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ci și cei aflați Încă În viață, atât În interiorul diferitelor dinastii elenistice, cât și În unica persoană a lui Augustus, conducătorul Imperiului Roman. Cercetarea istorică a pus În lumină o serie de factori ce au concurat la explozia fenomenului care, inaugurat În experiența ieșită din comun a lui Alexandru cel Mare și, În formele sporadice, dar semnificative ale unui ethos special religios, În unii dintre succesorii săi imediați care, ca Antigon și fiul lui Demetrios Poliorcetes din partea atenienilor (Plutarh, Dem., 10
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de o parte, și echipa Constantin Vișoianu, de cealaltă. Mai apropiat de prima și de ziarul acesteia, „Uniunea română”, a publicat și la „România”, gazeta celei de-a doua. A mai trimis articole de atitudine politică la „România muncitoare” (unde inaugurează rubrica „Antologia rușinii”), „La Nation roumaine”, „Românul”, „Agora”, „Meridian”, „Lupta” ș.a. Interesul său prioritar se îndreaptă însă către jurnalismul cultural. Se ocupă, ca secretar de redacție, de apariția uneia dintre primele reviste literare din exil, „Luceafărul” (1948-1949), finanțată de generalul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
Opera Omnia. Colaborează sistematic la „România literară” (unde din 1996 susține împreună cu Monica Lovinescu rubrica „Diagonale”), „Familia”, „Vatra”, „Viața românească”, „Echinox”, „Apostrof”, „Transilvania”, „Contrapunct”, „Orizont”, „22”, „Jurnalul literar” ș.a. Editura Humanitas începe publicarea unei serii din operele sale. Ciclul este inaugurat cu două reeditări: Fenomenul Pitești (1990, apărut la Madrid în 1981) și Românește (1991, apărut la Paris în 1964). A doua dintre ele pune în valoare talentul de polemist al autorului. În paginile cărții este etalată o scară sui-generis a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
prin schingiuirea deținuților de către alți deținuți”. Personajele unui asemenea scenariu infernal suferă o schimbare radicală de semn: „Victima e transformată metodic în călăul semenului său”. Dintre cărțile publicate în primă ediție în țară, Dimpotrivă (1994) continuă tematic și retoric polemicile inaugurate în volumul Românește, ca și subțirimile categoriale exersate acolo: „O primă categorie [de colaboraționiști] se referă la casta retorilor, nu numai limbuți, dar și misionari, ideologi sub-dezvoltați, ascultători ai partidului, dar și sagaci de notorietate (sau de arginți) [...]. A doua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
Imperialismul distruge națiunile mici. Iorga considera înființarea unui "Protectorat ceh" drept o ofensă, dar continua afirmînd că poți spori mărimea și trupul lui Behemoth, dar acesta nu va fi în stare să poarte încărcătura. În toamna lui 1939, Iorga a inaugurat în "Neamul românesc" un serial reluat de alte mari cotidiene intitulat Originile statelor mici. A inițiat și o serie de conferințe la radio, despre "Viitorul statelor mici". Esența acestora consta în faptul că practic patru state conduc Europa, dar principiul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mandat foarte diferit. În restul regiunii, naționalizările de amploare, precum cele dictate În Polonia prin Legea Naționalizării din ianuarie 1946, erau opera guvernelor de coaliție dominate de comuniști. Dar și acolo existau rădăcini precomuniste: guvernul autoritar din Republica Poloneză interbelică inaugurase În 1936, prin Planul de Investiții Cvadrienal, un sistem rudimentar de planificare directivă centralizată. Obiectivul principal al planificării În Europa continentală postbelică Îl constituiau investițiile publice. Într-o perioadă de acută criză de capital, cu o cerere imensă de investiții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Membrii au stabilit tarife vamale și alte concesii pentru partenerii comerciali, formulând coduri comerciale și proceduri de soluționare a disputelor și Încălcărilor de contract. Toate acestea reprezentau o schimbare dramatică față de abordările „mercantiliste” anterioare și erau menite, În timp, să inaugureze noua eră a comerțului liber. Scopurile și instituțiile stabilite la Bretton Woods, printre care și o nouă Bancă Mondială, implicau o intervenție externă fără precedent În practicile naționale. Mai mult, valutele urmau să devină convertibile, condiție necesară pentru un comerț
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Porêba, comuniștii de pretutindeni au trecut la tactici de confruntare: greve, marșuri, campanii Împotriva Planului Marshall și - În Europa de Est - preluarea accelerată a puterii. Comitetul Central al Partidului Comunist Francez s-a reunit la Paris pe 29-30 octombrie 1947 și a inaugurat oficial o campanie de denigrare a foștilor aliați, socialiștii. Comuniștilor italieni le-a luat puțin mai mult timp, dar În ianuarie 1948 Congresul PCI (Partito Communista Italiano) a adoptat și el o „nouă direcție”, axată pe „lupta pentru pace”. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vecinii continentali pentru o strategie de apărare comună, o Uniune Europeană Occidentală, având În vedere că securitatea britanică nu mai putea fi separată de cea continentală - o ruptură grăitoare de gândirea britanică din trecut. Această Uniune Europeană Occidentală a fost inaugurată oficial prin Pactul de la Bruxelles, dar, așa cum Îi explica Bevin lui Marshall Într-un mesaj din 11 martie, un astfel de aranjament era incomplet dacă nu se urmărea securitatea nord-atlantică În ansamblul ei - remarcă la care Marshall a fost cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu erau favorabile acestor idealuri. În cel mai bun caz, se spera la crearea unui forum pentru discuții europene - ceea ce a propus la Haga, În mai 1948, Congresul Mișcării pentru Unitate Europeană. Rod al acestei sugestii, Consiliul Europei a fost inaugurat În mai 1949 la Strasbourg, unde s-a ținut În luna august a aceluiași an prima sa reuniune: au luat parte delegați din Marea Britanie, Irlanda, Franța, țările Beneluxului, Italia, Suedia, Danemarca și Norvegia. Consiliul nu avea putere și nici autoritate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
liderii Bisericii Protestante Unite din Bulgaria au fost judecați sub acuzația de conspirație pentru „reîntronarea capitalismului”. În anul precedent, Biserica Greco-Catolică din România fusese unită forțat de noul regim comunist cu mai flexibila Biserică Ortodoxă Română, conform tradiției de persecuție inaugurate de țarii ruși În secolul al XVIII-lea. Preoți catolici marcanți au fost judecați În două rânduri la Praga, sub pretext că spionează În favoarea Vaticanului (și a Statelor Unite), și au primit sentințe Între zece ani și detenție pe viață. La
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
afirma „cu destulă Încredere că era noastră este una a declinului, că standardele culturale sunt inferioare celor de acum cincizeci de ani și că dovezile acestei decăderi sunt evidente În toate sferele activității umane”. Din motive similare, Radiodifuziunea Britanică a inaugurat În 1946 Programul Trei la radio: un produs elitist și sofisticat, cu scopul explicit de a stimula și disemina „calitatea”. Deși se adresa segmentului numit În Europa „intelighenție”, acesta evita Într-un stil englezesc inconfundabil, prin amestecul de muzică clasică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
americană de ocupație) vizitau Casa Americană locală unde citeau ziarele și Împrumutau cărți. În liceele austriece, elevii au optat pentru studiul limbii engleze În loc de franceză sau limbi clasice. Ca și posturile de radio finanțate de americani (Europa Liberă a fost inaugurat la München la o lună după izbucnirea războiului din Coreea), programele Casei Americane erau uneori subminate de imperativele grosiere de propagandă ce porneau de la Washington. La apogeul erei McCarthy, directorii Caselor Americane au petrecut mult timp scoțând cărțile de pe rafturi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu umeri supradimensionați), iar entuziasmul boemilor și intelectualilor, la sfârșitul anilor ’40, pentru scurta din nolton (cândva haina tradițională a pescarilor belgieni) prevestea tendința tineretului de a adopta un stil vestimentar din ce În ce mai relaxat. În clubul de noapte ultra-șic Le Tabou, inaugurat la Paris În aprilie 1947, licențele vestimentare erau Însăși esența mondenității, iar Rendez-vous de juillet, un film francez din 1949, insistă asupra lipsei de maniere a tinerei generații: la masă, capul de familie al unei gospodării burgheze tradiționale e șocat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
garanții rurale pe umerii partenerilor CEE, ușurând astfel Parisul de o povară de lungă durată, excesiv de costisitoare și tensionată din punct de vedere politic. Acesta este fundalul pe care a apărut celebra Politică Agricolă Comună a Comunității Economice Europene (PAC), inaugurată În 1962 și formalizată În 1970, după un deceniu de negocieri. Prețurile europene au crescut artificial și toată producția alimentară a Europei a devenit prea scumpă pentru a mai fi competitivă pe piața mondială. În ciuda eficienței lor, cooperativele olandeze de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asistență socială nu a fost conceput și implementat dintr-o dată. El s-a conturat treptat. Sănătatea a fost un domeniu codaș: În Danemarca, asigurarea medicală universală a apărut abia În 1971, la douăzeci și trei de ani după ce Aneurin Bevan inaugurase Serviciul Național de Sănătate În Marea Britanie. Ceea ce părea din exterior un monolit nordic conținea, În realitate, diferențe naționale. Danemarca era cel mai puțin „scandinavă”. Nu numai că depindea de comerțul maritim pentru produsele alimentare (mai ales produse lactate și carne
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Brook, Peter Hall și Jonathan Miller. Inițiat În 1946, Teatrul Național Britanic a fost Înființat oficial În 1962, cu Lawrence Olivier ca director fondator, secondat de criticul de teatru Kenneth Tynan; sediul permanent de pe malul sudic al Tamisei a fost inaugurat abia În 1976. Alături de Royal Shakespeare Company, Teatrul Național - care avea să devină gazda și promotorul noului teatru britanic - era un beneficiar de frunte al generozității Consiliului Artelor. Ceea ce nu Înseamnă, trebuie să remarcăm În treacăt, că teatrul a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puțin de douăzeci de ani. Unul dintre cele mai stridente, Ronan Point din cartierul londonez East End, a avut bunul-simț să se prăbușească singur În 1968. Nici edificiile publice nu stăteau mai bine. Centrul Pompidou (proiectat În anii ’60, dar inaugurat abia În ianuarie 1977) și, În apropierea lui, complexul Halles au adus Într-adevăr În centrul Parisului o varietate de resurse ale culturii populare, dar nu au reușit deloc să se armonizeze În cartierul Înconjurător sau să completeze arhitectura mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
astfel de reforme, sistemul comunist avea să alunece În stagnare și sărăcie, „potențând penuria”, cum a spus Kornai Într-o lucrare celebră. Numai În Ungaria, Kádár a răspuns criticilor Îngăduind un cât de cât o reformă reală: Noul Mecanism Economic inaugurat În 1968. Fermelor colective li s-a acordat o autonomie substanțială; nu numai că li s-a permis, dar au fost Încurajate activ să sprijine În subsidiar activități private. Au fost sparte câteva monopoluri. Anumite prețuri la bunurile de consum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]