6,831 matches
-
prin urmare privit în același timp absolut și relativ, creator și creat, infinit și finit, necesar și contingent. El are prin urmare un pol necesar și un pol contingent, un pol absolut și unul relativ, un pol finit și unul infinit. Cu toate acestea, Hartshorne evită posibilele contradicții făcând distincția între diferite aspecte ale lui Dumnezeu. De exemplu, Dumnezeu nu este necesar și contingent în același sens. Deși existența lui Dumnezeu este necesară, maniera particulară în care existența sa este actualizată
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
orice descoperire se sprijină pe unele invenții. Se poate spune că invenția nu este nici superioară, nici inferioară descoperiri, ele diferă numai prin obiect, nu și prin procesul psihic asociat. Atât invenția cât și descoperirea au În față un câmp infinit de alegeri, Întrucât atât natura, realitatea Înconjurătoare cât și gândirea umană sunt infinite. Nevoia de imaginație și de inițiativă este aceeași În invenție și În descoperire. Dar, pentru a se realiza progresul tehnic sunt necesari doi factori principali ai vieții
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
este nici superioară, nici inferioară descoperiri, ele diferă numai prin obiect, nu și prin procesul psihic asociat. Atât invenția cât și descoperirea au În față un câmp infinit de alegeri, Întrucât atât natura, realitatea Înconjurătoare cât și gândirea umană sunt infinite. Nevoia de imaginație și de inițiativă este aceeași În invenție și În descoperire. Dar, pentru a se realiza progresul tehnic sunt necesari doi factori principali ai vieții sociale: unul de inițiativă, invenția și altul de difuzare imitația (inovația). Invenția este
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
orice descoperire se sprijină pe unele invenții. Se poate spune că invenția nu este nici superioară, nici inferioară descoperiri, ele diferă numai prin obiect, nu și prin procesul psihic asociat. Atât invenția cât și descoperirea au În față un câmp infinit de alegeri, Întrucât atât natura, realitatea Înconjurătoare cât și gândirea umană sunt infinite. Nevoia de imaginație și de inițiativă este aceeași În invenție și În descoperire. Dar, pentru a se realiza progresul tehnic sunt necesari doi factori principali ai vieții
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
este nici superioară, nici inferioară descoperiri, ele diferă numai prin obiect, nu și prin procesul psihic asociat. Atât invenția cât și descoperirea au În față un câmp infinit de alegeri, Întrucât atât natura, realitatea Înconjurătoare cât și gândirea umană sunt infinite. Nevoia de imaginație și de inițiativă este aceeași În invenție și În descoperire. Dar, pentru a se realiza progresul tehnic sunt necesari doi factori principali ai vieții sociale: unul de inițiativă, invenția și altul de difuzare imitația (inovația). Invenția este
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
definiție a acestei funcții În spațiul vectorial. ......),...,,( 2 11 1 021 ++++== ∑∑ ∑ ≤≤≤≤ ≤⟨≤ i ki ii ki j kji iijiik xxxxxxx ββββϕη (5.3) unde: 2 22 i ii ji ij i i xxxx ∂ ∂=∂∂ ∂=∂ ∂= ϕβϕβϕβ (5.4) Această serie de puteri este infinită În cazul general, dar, În practică, ne limităm la un număr finit de termeni ai seriei, aproximând astfel funcția ),...,,( 21 kxxxϕ printr-un polinom de un anumit grad. O asemenea aproximare are sens dacă funcția satisface anumite condiții. Cea mai
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
definiție a acestei funcții În spațiul vectorial. ......),...,,( 2 11 1 021 ++++== ∑∑ ∑ ≤≤≤≤ ≤⟨≤ i ki ii ki j kji iijiik xxxxxxx ββββϕη (5.3) unde: 2 22 i ii ji ij i i xxxx ∂ ∂=∂∂ ∂=∂ ∂= ϕβϕβϕβ (5.4) Această serie de puteri este infinită În cazul general, dar, În practică, ne limităm la un număr finit de termeni ai seriei, aproximând astfel funcția ),...,,( 21 kxxxϕ printr-un polinom de un anumit grad. O asemenea aproximare are sens dacă funcția satisface anumite condiții. Cea mai
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
și celor de la Facultatea de Construcții (secția Instalații) și de la Facultatea de Hidrotehnica (secția subingineri). A devenit doctor în matematică la 16 ianuarie 1982, specialitatea Analiza neliniara și control optimal, în urma susținerii tezei întitulate “Inegalități variaționale cu aplicații în optimizarea infinit dimensionala”, elaborată la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iași, sub conducerea științifică a Acad. Prof. univ. Dr. Viorel Barbu. Domeniile sale de cercetare au fost: (a) Algebra abstractă, (b) Teoria optimizării, (c) Inegalități cvasi-variaționale și Ecuații cu derivate parțiale. Fiind
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
interdiscursive: un manual de filosofie nu citează în același fel și aceleași surse ca un animator de vînzări promoționale. Simplul fapt de a include un discurs într-un gen (conferință, telejurnal) înseamnă a-l pune în relație cu un ansamblu infinit de discursuri aparținînd aceluiași gen. 2. Enunț și text Pentru a desemna producțiile verbale, lingviștii nu dispun numai de termenul "discurs", ci recurg de asemenea la enunț și la text, care primesc definiții diverse. Noțiunii de "enunț" i se pot
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
din stimularea biventriculară. Studiile de hemodinamică relevă de altfel că ameliorarea este similară și în cazul stimulării exclusive de ventricul stîng, iar rezultatele pe termen lung sunt comparabile. Explicațiile nu lipsesc: ramul drept în sine poate fi considerat un electrod „infinit”, în comparație cu sonda de stimulare eventual plasată în ventriculul drept. În plus, stimularea concomitentă a ventriculului drept, în cazul stimulării biventriculare poate avea drept urmare inducerea unui dissincronism intraventricular la nivelul acestuia. Și, în sfârșit, la pacienții cu presiuni venoase centrale crescute
Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU () [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
-
se învrednicesc cei ce s-au ridicat pe cele mai înalte trepte de viață spirituală. În acest punct Nichifor Crainic reactualizează o învățătură a Sf. Simeon Noul Teolog, de care spune: „cu extraordinara putere a celui care a văzut conștient infinita lumină dumnezeiască inundându-l, el afirmă că esența creștinismului stă tocmai în această conștiință sublimă a harului din noi, a harului văzut ca lumină a slavei dumnezeești” („Locul inspirației”). Cei care s-au ridicat însă pe firul harului până la punctul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vom spune că spiritul modern e dimpotrivă. Prin descoperirea noilor continente, hotarele lumii vechi se sparg dintr-o dată și vasta întindere a orizontului solicită spiritul în afară. Progresele științifice sfărâmă imaginea cosmică moștenită din antichitate și dau perspectiva unei lumi infinite. Invenția tiparului pune în circulație ideile pe o scară tot mai întinsă. Celelalte invenții, rând pe rând, captează forțele necunoscute până atunci ale naturii și le pun la îndemâna omului. S-a schimbat orizontul fizic, se schimbă și cel spiritual. Un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Ea îi răsfrânge chipul și însușirile. Chiar numele lumii e frumusețe, fiindcă lumea se numește cosmos, adică ordine sau podoabă. Și dacă lumea e bună, precum Dumnezeu a zis creând-o, ea este expresia în timp și în spațiu a infinitei bunătăți dumnezeiești; și dacă lumea e frumoasă, ea e expresia strălucitoare și cosmică a frumuseții supralumești, care a creat-o. Dionisie atribuie binelui divin formele lucrurilor create când zice că „natura lui fără formă produce orice formă”(Numele Divine, IV
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al frumosului, după cum s-a putut vedea, universul ne apare poleit cosmic, ca un reflex al frumuseții supranaturale. Lumea e capodopera atotputerniciei creatoare a lui Dumnezeu și armonia unitară în care se rânduiesc părțile ei componente exprimă în forme finite infinita înțelepciune plină de dragoste a creatorului. De aici decurge sofianismul estetic al naturii, termen prin care trebuie să înțelegem făptura, iar sofianismul ei are un caracter obiectiv și atractiv, adică există în afară de noi și e înzestrat cu capacitatea de a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dar Biserica nu s-a întemeiat în scopul de a conserva natura, ci de a o salva din păcat și din moarte, desăvârșind-o și îndumnezeind-o; astfel, artei, care o secundează în această misiune, i se deschide o perspectivă infinită de evadare din natură. Luând ca bază de sprijin arta bizantină, putem vorbi cu o mai sigură orientare despre artă în general. Ideea de imitație, precum am observat, vine din lumea păgână. Lumea păgână nu cunoaște distincția dintre Dumnezeu creatorul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
numai sugestia posibilităților. De aceea, marile avânturi, prin care ea ne smulge pentru moment din viața comună, nu se pot susține în zenit decât înfășurate ca iedera pe certitudinile credinței religioase. Una din numeroasele definiții estetice ale artei e paradoxul: „infinit sensibilizat în finit”, sau cu alți termeni: nemărginire condensată în mărginit. Ca să ne slujim de o imagine prea cunoscută, opera de artă e ca stropul de rouă ce răsfrânge în el strălucirea întregului univers. Modul ei specific de a proceda
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ființă, de la om la om. Adevărul acesta de doctrină se verifică în varietatea naturală, pe care o experimentăm în jurul nostru. Sofianismul lumii create, adică sublimitatea înțelepciunii divine, nu se poate înțelege numai din măreția unitară a cosmosului, dar și din infinita varietate a părților lui, care împreună alcătuiesc armonia universală. Căci întocmai ca în opera de artă, varietatea părților proporționate între ele dă unitatea și armonia întregului. Atât lumea în genere cât și lumea umană în special ar fi de o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de acord asupra acestei dualități, pe care de altfel o implică însăși noțiunea de inspirație. Misticii religioși nu numai că recunosc acest caracter de dualitate, dar cu o incomparabilă tărie și certitudine văd în noneul, care dăruiește inspirația, o suprapersonalitate infinită, pe care o numesc Dumnezeu, în desăvârșită concordanță cu doctrina creștină. Știința psihologică descrie mai mult sau mai puțin veridic acest fenomen misterios și complex, dar în ce privește originea lui ne servește cele mai variate și mai insuficiente lămuriri. Căci dacă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să-l observăm absolut deloc, prin ce ne deosebim de cadavre”(Cuvântul lui Simion N.T. trad. În Irene Hausherr: La methode d’ oraison Hesychaste, p. 206) Cu extraordinara putere a celui care a experimentat, a celui care a văzut conștient infinita lumină dumnezeiească inundându-l, el afirmă că esența creștinismului stă tocmai în această conștiință sublimă a harului din noi, a harului văzut ca lumină a slavei dumnezeiești. lată, din numeroase citate ce se pot aduce, un singur fragment din rugăciunea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cel mai mare diamant în coroana frumuseții și are influența cea mai hotărâtoare în cunoașterea oricărui lucru frumos”. în linii generale, esteticienii germani definesc sublimul cam în același fel. Pentru Schiller e sublim „ceea ce face din mine însumi o măreție infinită”. Pentru Schelling e „întruparea nemărginitului în mărginit”. Pentru Vischer e absolutul în covârșitoarea-i măreție față de orice finit. Kirchmann zice: „în fața sublimului, omului îi apare limpede imposibilitatea de a-și măsura propria-i forță cu forța lui”(Johannes Volkelt: System
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
când patosul se unește cu sublimul „ca sub viforul unei furii divine, dă cuvântării o însuflețire profetică” (Pag. 34). Peste orice clasificări însă, sublimul, nedeterminat de esteticieni în natura lui intimă, e determinat în manifestarea lui ca o putere nelimitată, infinită, gigantică, colosală, incomensurabilă, în raport cu individualitatea mărginită a omului, adică a subiectului estetic. Apariția lui în suflet e descrisă ca o erupție, ca o invazie năpraznică, de un dinamism violent, covârșitor și irezistibil. Subiectul îl suferă în primul moment cuprins de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
răcirea extremităților corpului, levitația și stigmatele, drept o stare de slăbiciune a subiectului contemplativ. Dincolo de asemenea fenomene, esența unirii mistice, în care culminează viața religioasă, e pur spirituală și constă din descoperirea luminii dumnezeiești de orbitoare strălucire și frumusețe, de infinită măreție și afectivitate în sufletul contemplativului. Evidența supranaturală a acestei lumini e atât de imperioasă și de categorică încât misticul, care o experimentează într-o stare de fericire paradisiacă, știe imediat că nu poate fi altcineva decât Dumnezeu însuși care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sine, e vederea propriei obârșii cerești, e intuirea rădăcinii sale ontologice. Suntem făpturi concrete în timp și în spațiu, dar ca idee trăim din veșnicie în Dumnezeu. Adevărul acesta al existenței noastre ideale metafizice, al nemuririi noastre create, dă perspectivă infinită strofei ce urmează: îngemănând potrivnice silințe, Cobor zâmbind din alba-ntâietate, Din soiul uniefâră de semințe închis în pura mea deplinătate. În idealitatea ei de ființă pur inteligibilă, creatura e desăvârșită și fericită: coboară zâmbind din alba întâietate, adică din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tendință fundamentală orice artă năzuie în simboluri către veșnicie, muzica poate că răspunde îndeosebi dezmărginirii sufletului din tufișurile contingențelor. Armonia sonorităților pure și ritmul ce pulsează în ele ca un suflu care le dă viață creează vag, dar adânc, sentimentul infinit al paradisului. Toți marii compozitori s-au ridicat până la el, dar dintre toți excelează zeul muzicii, Beethoven. Surd și ursuz între muritori, nefericit ca Milton și ca Dante, fuge de semeni ca să nu-i observe defectul, fatal pentru un muzician
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se mai vede. Orice amurg seamănă cu sfârșitul acestei lumi Dar inima îngrozită de spaimele beznei vrea soare, soarele marii amiezi, care dogorește ființa toată, care nimicește impresia începutului și tristețile amurgului și îneacă orizontul lumii în reverberații de larguri infinite. Arta nu e, fără îndoială, această mare amiază fără început și fără sfârșit, a veșniciei. Dar precum în materia din care e făcută poartă principiul nimicniciei, tot astfel în sensul ce strălucește din ea arde o rază coborâtă din marea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]