5,973 matches
-
ml/ kg în cazul administrării dozei de 0, 03 mg/ kg și de 58 ml/ kg în cazul utilizării dozei de 10 mg/ kg . Metabolizarea efalizumabului se face prin internalizare urmată apoi de degradare intracelulară ca o consecință fie a legării de CD11a de la suprafața celulelor , fie a endocitozei . Produșii de degradare presupuși sunt peptide mici și aminoacizi care sunt eliminați prin filtrare glomerulară . Enzimele citocromului P450 precum și reacțiile de conjugare nu sunt implicate în metabolizarea efalizumabului . Eliminare : Efalizumab este eliminat
Ro_868 () [Corola-website/Science/291627_a_292956]
-
subcutanate a dozei de 1 mg/ kg și săptămână . Tfinal la starea de echilibru este de 25 zile ( cu o medie de 13- 35 zile ) . Efalizumabul a prezentat o farmacocinetică non- liniară dependentă de doză , care poate fi explicată prin legarea specifică saturabilă de receptorii de suprafață CD11a celulari . Se pare că clearance- ul mediat de receptor al efalizumabului a fost saturat când concentrația plasmatică a efalizumabului a fost de peste 1 μg/ ml . Prin analiza farmacocinetică a populației , s- a observat
Ro_868 () [Corola-website/Science/291627_a_292956]
-
creatininei . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Mecanism de acțiune : Telmisartanul este un antagonist activ și specific al receptorilor angiotensinei II ( de tip AT1 ) , eficace după administrare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angiotensinei II . Telmisartanul nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartanul nu prezintă afinitate pentru
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]
-
II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angiotensinei II . Telmisartanul nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartanul nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 sau alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibilei lor suprastimulări de către angiotensina II , a cărei concentrație
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]
-
19 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Mecanism de acțiune : Telmisartanul este un antagonist activ și specific al receptorilor angiotensinei II ( de tip AT1 ) , eficace după administrare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angiotensinei II . Telmisartanul nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartanul nu prezintă afinitate pentru
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]
-
II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angiotensinei II . Telmisartanul nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartanul nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 sau alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibilei lor suprastimulări de către angiotensina II , a cărei concentrație
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]
-
creatininei . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Mecanism de acțiune : Telmisartanul este un antagonist activ și specific al receptorilor angiotensinei II ( de tip AT1 ) , eficace după administrare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angiotensinei II . Telmisartanul nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartanul nu prezintă afinitate pentru
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]
-
II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angiotensinei II . Telmisartanul nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartanul nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 sau alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibilei lor suprastimulări de către angiotensina II , a cărei concentrație
Ro_819 () [Corola-website/Science/291578_a_292907]
-
clinice privind insulină aspart nu au eviden iat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conven ionale farmacologice privind evaluarea siguran ei , toxicitatea dup doze repetate , genotoxicitatea i toxicitatea asupra func iei de reproducere . Studii in vitro , care includ legarea de receptorii insulinei i IGF- 1 i efectele asupra cre terii celulare , au demonstrat c insulină aspart se comport foarte asem n tor cu insulină uman . Studiile demonstreaz , de asemenea , c disocierea insulinei aspart de receptorul insulinei este echivalent cu
Ro_701 () [Corola-website/Science/291460_a_292789]
-
clinice privind insulină aspart nu au eviden iat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conven ionale farmacologice privind evaluarea siguran ei , toxicitatea dup doze repetate , genotoxicitatea i toxicitatea asupra func iei de reproducere . Studii in vitro , care includ legarea de receptorii insulinei i IGF- 1 i efectele asupra cre terii celulare , au demonstrat c insulină aspart se comport foarte asem n tor cu insulină uman . Studiile demonstreaz , de asemenea , c disocierea insulinei aspart de receptorul insulinei este echivalent cu
Ro_701 () [Corola-website/Science/291460_a_292789]
-
clinice privind insulină aspart nu au eviden iat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conven ionale farmacologice privind evaluarea siguran ei , toxicitatea dup doze repetate , genotoxicitatea i toxicitatea asupra func iei de reproducere . Studii in vitro , care includ legarea de receptorii insulinei i IGF- 1 i efectele asupra cre terii celulare , au demonstrat c insulină aspart se comport foarte asem n tor cu insulină uman . Studiile demonstreaz , de asemenea , c disocierea insulinei aspart de receptorul insulinei este echivalent cu
Ro_701 () [Corola-website/Science/291460_a_292789]
-
clinice privind insulină aspart nu au eviden iat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conven ionale farmacologice privind evaluarea siguran ei , toxicitatea dup doze repetate , genotoxicitatea i toxicitatea asupra func iei de reproducere . Studii in vitro , care includ legarea de receptorii insulinei i IGF- 1 i efectele asupra cre terii celulare , au demonstrat c insulină aspart se comport foarte asem n tor cu insulină uman . Studiile demonstreaz , de asemenea , c disocierea insulinei aspart de receptorul insulinei este echivalent cu
Ro_701 () [Corola-website/Science/291460_a_292789]
-
clinice privind insulină aspart nu au eviden iat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conven ionale farmacologice privind evaluarea siguran ei , toxicitatea dup doze repetate , genotoxicitatea i toxicitatea asupra func iei de reproducere . Studii in vitro , care includ legarea de receptorii insulinei i IGF- 1 i efectele asupra cre terii celulare , au demonstrat c insulină aspart se comport foarte asem n tor cu insulină uman . Studiile demonstreaz , de asemenea , c disocierea insulinei aspart de receptorul insulinei este echivalent cu
Ro_701 () [Corola-website/Science/291460_a_292789]
-
clinice privind insulină aspart nu au eviden iat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conven ionale farmacologice privind evaluarea siguran ei , toxicitatea dup doze repetate , genotoxicitatea i toxicitatea asupra func iei de reproducere . Studii in vitro , care includ legarea de receptorii insulinei i IGF- 1 i efectele asupra cre terii celulare , au demonstrat c insulină aspart se comport foarte asem n tor cu insulină uman . Studiile demonstreaz , de asemenea , c disocierea insulinei aspart de receptorul insulinei este echivalent cu
Ro_701 () [Corola-website/Science/291460_a_292789]
-
semnele și simptomele de hipotensiune ortostatică trebuie monitorizate și raportate unui medic . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică : nu este încă atribuită , codul ATC : nu este încă atribuit . Mecanism de acțiune Bromura de metilnaltrexonă este un antagonist selectiv al legării opioidelor la receptorul mu . Studiile in vitro au indicat faptul că metilnaltrexona este un antagonist al receptorului opioid mu ( constanta de inhibare [ Ki ] = 28 nM ) , cu o potență de 8 ori mai mică pentru receptorii opioizi kappa ( Ki = 230 nM
Ro_894 () [Corola-website/Science/291653_a_292982]
-
kg este de 82 % din cea a unei doze intravenoase de 0, 30 mg/ kg . Distribuție Metilnaltrexona prezintă o distribuție moderată în țesuturi . Volumul de distribuție la starea de echilibru ( Vss ) este de aproximativ 1, 1 l/ kg . La om , legarea metilnaltrexonei pe proteinele plasmatice se realizează în proporție minimă ( între 11, 0 % și 15, 3 % ) , după cum este determinat de dializa la echilibru . Metabolizare Cantitățile de metaboliți ai metilnaltrexonei recuperate din excreții indică faptul că metilnaltrexona este metabolizată într- o măsură
Ro_894 () [Corola-website/Science/291653_a_292982]
-
aproximativ 2 ori mai mari decât după doza inițială . Distribuție După administrarea intravenoasă , volumul mediu de distribuție la starea de echilibru este de aproximativ 135 litri , indicând faptul că aliskirenul se distribuie în mare măsură în spațiul extravascular . Proporția de legare de proteinele plasmatice a aliskirenului este moderată ( 47- 51 % ) și independentă de concentrație . Metabolizare și eliminare Timpul de înjumătățire mediu este de aproximativ 40 ore ( interval de 34- 41 ore ) . Aliskirenul se elimină în principal sub formă de compus nemetabolizat
Ro_871 () [Corola-website/Science/291630_a_292959]
-
aproximativ 2 ori mai mari decât după doza inițială . Distribuție După administrarea intravenoasă , volumul mediu de distribuție la starea de echilibru este de aproximativ 135 litri , indicând faptul că aliskirenul se distribuie în mare măsură în spațiul extravascular . Proporția de legare de proteinele plasmatice a aliskirenului este moderată ( 47- 51 % ) și independentă de concentrație . Metabolizare și eliminare Timpul de înjumătățire mediu este de aproximativ 40 ore ( interval de 34- 41 ore ) . Aliskirenul se elimină în principal sub formă de compus nemetabolizat
Ro_871 () [Corola-website/Science/291630_a_292959]
-
E- mail : mail@ emea . europa . eu http : // www . emea . europa . eu European Medicines Agency , 2009 . Reproduction is authorised provided the source is acknowledged . Acest mesager este implicat în determinarea inflamației și realizează niveluri crescute la pacienții cu artrită reumatoidă . Blocând legarea interleukinei- 6 de receptorii săi , tocilizumab reduce inflamația și alte simptome ale artritei reumatoide . Cum a fost studiat RoActemra ? Efectele RoActemra au fost mai întâi testate pe modele experimentale , înainte de a fi studiate pe subiecți umani . RoActemra a fost studiat
Ro_931 () [Corola-website/Science/291690_a_293019]
-
determină scăderi eficace și regulate ale tensiunii arteriale în cadrul dozei terapeutice . Telmisartanul este un antagonist specific al receptorilor angiotensinei II , subtipul 1 ( AT1 ) , activ după administare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angitensinei II . Telmisartan nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartan nu prezintă afinitate pentru
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angitensinei II . Telmisartan nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartan nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 și alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibil de suprastimulare a acestora de către angiotensina II , a
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
determină scăderi eficace și regulate ale tensiunii arteriale în cadrul dozei terapeutice . Telmisartanul este un antagonist specific al receptorilor angiotensinei II , subtipul 1 ( AT1 ) , activ după administare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angitensinei II . Telmisartan nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartan nu prezintă afinitate pentru
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angitensinei II . Telmisartan nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartan nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 și alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibil de suprastimulare a acestora de către angiotensina II , a
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
determină scăderi eficace și regulate ale tensiunii arteriale în cadrul dozei terapeutice . Telmisartanul este un antagonist specific al receptorilor angiotensinei II , subtipul 1 ( AT1 ) , activ după administare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angitensinei II . Telmisartan nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartan nu prezintă afinitate pentru
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]
-
II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angitensinei II . Telmisartan nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartan nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 și alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibil de suprastimulare a acestora de către angiotensina II , a
Ro_822 () [Corola-website/Science/291581_a_292910]