6,343 matches
-
social de credințe, adică ideologia. Studii empirice realizate pe datele din WVS, arată că, deși nu se poate vorbi de un sfârșit al ideologiei, atâta timp cât un număr mare de oameni folosesc ideologii politice sau de altă natură pentru a-și legitima identitatea, se poate vorbi totuși de o schimbare a conținutului ideologiilor (Dalton, 2005). 3. TRADIȚIONALISM, MODERNITATE, POSTMODERNITATE ÎN RURALUL ROMÂNESC 3.1. Analiza modernității satului românesc actual în studiile de specialitate Teoria sociologică pare a fi constantă în a aprecia
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
specific ca strategii de legitimare a caracterului special al oamenilor și al satului Tălmăcel. Ideea de coeziune apare și ea, sătenii considerând că oamenii din Tălmăcel sunt mai uniți decât în alte sate. Tradiții și obiceiuri O comunitate tradițională se legitimează întâi de toate prin tradiție, prin cutumă, prin participarea emoțională la un ritual care unește oamenii. Cultura tradițională este așadar un aspect esențial în raport cu comunitatea. Referindu-se la cultura tradițională, Robert Redfield consideră că există două condiții, indispensabile pentru existența
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
în Tălmăcel, forța comunității și unicitatea ei, este dată de asemenea de religie și de tradițiile specifice. Într-o lume care a trecut prin testul dur al comunismului și care acum trebuie să facă față exigențelor globalizării, două sate își legitimează identitatea și existența ca și comunități, prin cultură tradițională și religie. 4. MODURI DE RAPORTARE LA COMUNITATE ÎN RURALUL ROMÂNESC După ce am analizat modurile de raportare la comunitate în cele două sate (un demers limitat, oricât de profundă ar fi
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
prin deposedarea țăranilor de pământ. O altă legătură între identitate și proprietate este faptul că acceptarea și respectarea proprietății cuiva este o chestiune locală, care face diferența între membrii comunității și cei din afară. Viața în comun într-o comunitatea legitimează posesia asupra anumitor bunuri și respectul celorlalți față de această posesie (Kaneff, 2000: 2). Proprietatea într-o comunitate rurală este de asemenea într-o mai mare măsură legitimată prin muncă, prin relațiile de muncă ce se stabilesc între membrii colectivității, decât
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
între membrii comunității și cei din afară. Viața în comun într-o comunitatea legitimează posesia asupra anumitor bunuri și respectul celorlalți față de această posesie (Kaneff, 2000: 2). Proprietatea într-o comunitate rurală este de asemenea într-o mai mare măsură legitimată prin muncă, prin relațiile de muncă ce se stabilesc între membrii colectivității, decât prin prevederi legale impuse din afară. Munca este și ea esențială în construirea și menținerea identității în rural, pentru că prin muncă membrii comunității interacționează în scopul producerii
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
prin creația literară, artistică și filosofică în care ne-am format. (Malița, M. 2001: 37) În al treilea rând, cultura oferă o bază de legitimitate pentru sistemul politic. Ar fi naiv să credem în neutralitatea culturii. În toate societățile ea legitimează ordinea socială existentă, pentru că elita încearcă să o modeleze astfel încât să perpetueze regulile proprii. (Inglehart, 1997: 26) De aceea, dacă vrem să înțelegem mecanismele după care actorii sociali acționează în cotidian mai ales dacă ne referim la procesele de schimbare
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
mai înclinați să se declare foarte mândri de faptul că sunt români. Care sunt mărcile identitare care, odată asumate, determină un anumit individ să-și revendice apartenența la o anumită etnie? Cu alte cuvinte, care sunt criteriile ce construiesc și legitimează identitatea etnică? Acestea pot fi de natură obiectivă (cetățenia, locul nașterii), de natură afectivă (faptul de a te simți român), religioasă (a fi botezat într-o biserică românească), sau de natură culturală (a păstra obiceiurile românești, a simți că aparține
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ar fi avut și el maladiile sale. Și încă mult mai grave: intoleranța, dogmatismul, ideea de represiune,cenzură, dirijism al culturii etc., etc. Parțialitatea și parti pris-ul sunt vădite. A produs stupoare și, în unele cazuri, chiar indignare (pe deplin legitimă), mai ales în exilul românesc, Prefața la modelul european. Scrisoare către un intelectual din Occident 18. O diatribă gratuită, fantastă, împotriva societății pretins bye-bye, deci a capitulării totale, a Occidentului, contra Europei untului și alte asemenea perle. Ca și cum aspirația noastră
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să spun că nu dau Noua clasă a lui Milovan Djilas pe întreaga sovietologie occidentală și, în special, americană. Singură această clasă activistă, nomenclaturistă a creat și întreține în mod esențial vitalitatea mitului situației ireversibile. Fiindcă doar acest mit îi legitimează apariția, existența, supraviețuirea, viitorul. Deși experiența istorică actuală îl dezminte categoric, noua clasă acționează în continuare în sensul mitului ireversibil. Ea deține încă puterea de fapt, convinsă că o merită, fiindcă, deși nu mai este o, vai ! în... sensul istoriei
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Matei Călinescu: decizia sa de a nu se mai întoarce în infernul moral care devenise România n-a fost altceva decât un act de bun simț, o opțiune pentru normalitate... Or, numai existența liberă în cetatea universală a literelor poate legitima și realiza această normalitate. Fiindcă ea este, în ordinea spiritului, însăși normalitatea prin definiție. Adică libertatea integrală, trăită și practicată, în mod firesc, neostentativ și creator, în regim cotidian și neeroic. Este foarte caracteristic la acești trei scriitori și frumoasele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
permanentă și fundamentală: el ar vrea să se impună și să se facă recunoscut ca scriitor, fiindcă este redactor-șef, editor, director în Consiliul Culturii, dar fără a invoca, pe față, aceste calități oficiale. Deși ele singure, în realitate, îi legitimează existența socială și (deci) literară. Ne exprimăm intenționat, pentru claritatea ideilor, în modul cel mai direct cu putință. Orientarea unui astfel de personaj nu poate fi deci decât profund conservatoare, reacționară în sensul propriu al cuvântului structural și definitiv antireformistă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sistem, decât o speranță reală. Acesta nu poate fi reformat, de fapt, decât în ansamblul său. Ceea ce nu înseamnă că ultima Declarație de la Neptun, lansată cu prilejul întâlnirii scriitorilor români din întreaga lume (5-10 iunie 1995) nu este pe deplin legitimă atunci când cere: O restructurare profundă și serioasă a sistemului oficial de prezentare și a mijloacelor de comunicare a informațiilor privind cultura română în străinătate 15. în actualele condiții politice acest deziderat rămâne însă, din păcate, irealizabil. Nu poate fi uitat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
spre eroism și sacrificiu, că instinctul de conservare rămâne, oricând și oriunde, o mare realitate. A-i cere deci eroisme, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, este o mare utopie. în acest mod s-ar putea răspunde și la întrebarea, perfect legitimă de altfel din punct de vedere rigorist-etic, a lui Ion Buduca: Ați fost oportuniști, dar de ce trebuia să fiți și lași, atunci când oportunismul n-a mai fost necesar 26? Explicația a fost dată fugitiv și anterior. Totul trebuie pus sub
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mod explicit, că o democrație "bună" (adică o democrație de calitate) reprezintă acel aranjament instituțional stabil care, prin intermediul unor instituții și mecanisme ce funcționează corect, asigura libertatea și egalitatea cetățenilor. O democrație bună este, mai presus de toate, un regim legitimat pe scară largă, și, prin urmare, stabil, în care cetățenii sunt pe deplin mulțumiți (calitate privind rezultatul): numai printr-un ansamblu de instituții care se bucură de sprijinul total al societății civile respective este posibil un pas inainte în realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sau social de apartenență; nu vorbim aici nici de iluziile de democratizare ale unor susținători ai corporatismului. Merită numai a sublinia că motivele creației structurilor caracteristice "democrației organice" sunt descoperite, mai ales, în proiectul liderilor autoritari care țintesc să-și legitimeze puterea (servindu-se de doctrină) și să controleze participarea unor sectoare ale comunității politice. Afară de aceasta, în acest tip de regim se găsesc partide unice, organizate, uneori extrem de importante în mecanica regimului. În sfârșit, trebuie amintită diferența dintre corporatismul "inclus
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de a imagina o nouă instaurare a fascismului pe diferite spații geografice, a unui regim de mobilizare comunist în Europa de Est sau a unor regimuri militare în America Latină. Alte regimuri nedemocratice au căzut, dar este de presupus că ele pot renaște, legitimându-se din nou. Înainte de toate, acest lucru se poate întâmpla cu regimurile personale din diferite spații geografice ale lumii, dar, mai ales, din Africa: este previzibil că, în viitor, va apărea un lider care va reuși să convingă cetățenii și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
civile sau civil-militare. În schimb, am lăsat deoparte, în mod conștient, regimurile militare. Astfel de regimuri se consolidează mai usor în societățile mai puțin dezvoltate și articulate pe plan economic, ele putând reuși prin atribuirea unei ideologii care să le legitimeze, inclusiv de factura religioasă. Aspectele importante și distinctive se referă, pe de o parte, la menținerea unității, ordinii și ierarhiei din cadrul instituției militare, și, pe de altă parte, la dotarea cu aparate represive eficiente. În special primul obiectiv nu este
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de elita de guvernare a regimului autoritar anterior Această elită gestionează tranziția (utilizând regulile vechi, în scopul de a efectua o schimbare controlată, fapt ce nu poate conduce neapărat la o democrație, cel puțin în proiectul acelei elite). Elita poate legitima astfel mai ușor procesul de transformare (mai ales în sectoarele sociale legate de vechiul regim), indivizii fiind mai puțin temători de schimbare și, prin urmare, mai dispuși să-l accepte și să-l sprijine. Pentru ce motive o asemenea elită
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cuvântului "calitate", considerând că o democrație bună sau democrație de calitate este acel aranjament instituțional stabil care, prin intermediul unor instituții și mecanisme ce funcționează corect, asigură libertatea și egalitatea cetățenilor. O democrație "bună" este, mai presus de toate, un regim legitimat pe scară largă, și, prin urmare, stabil, în care cetățenii sunt pe deplin mulțumiți (calitate privind rezultatul): numai printr-un ansamblu de instituții care se bucură de sprijinul total al societății civile este posibil un pas înainte în impunerea propriilor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cu cît se oferă și se realizează în calitate de tehnică, cu atît depinde mai mult de opțiunile Statului". El descria astfel o formă de alienare a savantului tributar puterii ale cărei decizii le influențează. Doar știința ca tehnică interesează statul și legitimează în ochii comunitații investițiile în activitățile de cercetare. La CESTA, erau vizate dezvoltările tehnologice pentru a asigura supremația Franței în sânul celorlalte națiuni și se imagina modificarea culturii indivizilor pentru a pregăti in-dustriașii și generațiile viitoare pentru orientarea spre această
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
extrem de periculoasă, căci oricît de mult s-ar strădui să nu-și lase propriile sentimente să intervină, oricît de distant s-ar dori față de o figură atît de dubioasă ca cea a lui Limonov, romanul său îl înnobilează și îl legitimează, căci literatura în general și romanul în special și-au conservat această forță magică de a lăsa urme de neșters în afara timpului. Limonov cel real va mai face o vreme gălăgie în jurul lui Putin, va mai mărșălui alături de Jirinovski și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un șantaj, facilitat de o situație financiară inconfortabilă a na ționalistului irlandez, sau de o relație extraconjugală. Cert e că Chalandon oferă o versiune mai romantică și mai tragică a vieții și sfîrșitului prietenului său, care nu îi justifică sau legitimează trădarea, dar cel puțin îi conferă o dimensiune general umană, mai ușor acceptabilă. Oricum, o posibilitate de răscumpărare teoretică prin ochii îndeobște voyeuriști ai cititorilor însetați de aroma amară ca berea Guiness a unui suflet plin de umbre. Deși armistițiul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
globului care consimte să îi dea în schimb obiectul dorințelor sale. A-l priva de această facultate, când nu face uz de nimic contrar ordinii publice sau bunelor moravuri, și numai pentru a satisface conveniența unui alt cetățean, înseamnă a legitima o spoliere, a răni legea dreptății. Înseamnă pe deasupra a viola condițiile ordinii; căci ce ordine poate să existe în sânul unei societăți în care fiecare industrie, ajutată în acest scop de lege și de forța publică, își caută succesele în
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dea în schimb obiectul pe care îl preferă. A-l priva de această facultate, când acesta nu se face responsabil de vreun uz contrar ordinii publice și bunelor moravuri, și doar pentru a satisface conveniența unui alt cetățean, înseamnă a legitima o spoliere, înseamnă a răni legea Justiției. Acest lucru înseamnă, de asemenea, a viola condițiile Ordinii; căci ce ordine poate exista în sânul unei societăți în care fiecare industrie, ajutată în acest scop de către lege și de către forța publică, își
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
contesta individualităților dreptul de apărare legitimă, dreptul de a folosi forța la nevoie pentru a respinge atingerile îndreptate împotriva persoanelor, facultăților și bunurilor lor. Se concepe că acest drept individual, deoarece rezidă în toți cetățenii, poate îmbrăca forma colectivă și legitima forța comună. Și de ce statul nu are dreptul de a pondera proprietățile? Deoarece pentru a le pondera trebuie să le răpești unora și să îi gratifici pe alții. Or, niciunul din cei treizeci de milioane de francezi neavând dreptul de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]