122,821 matches
-
să arate Brandy, ca târfa aia de soră-sa. Asta a fost acum doi ani, înainte să facă operație cu laser pentru subțierea corzilor vocale și-apoi răzuirea traheii. Și-a făcut scalpul să avanseze cu trei centimetri ca să aibă linia potrivită a părului. Noi am plătit pentru răzuirea frunții ca să scape Domnișoara Mascul de puntea osoasă pe care o avea deasupra ochilor. Noi i-am plătit conturarea maxilarului și feminizarea frunții. — Și, zice Gono Rhea cu gura plină de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
negri îndesați în cizme de cowboy. Brandy purta o bustieră cu push-up făcută din piele, toată însemnată cu fierul roșu cu simbolurile crescătorilor locali de vite. În barul frumos al unui hotel din Edmonton, Brandy zice: — Urăsc când se vede linia de îmbinare la paharul de martini. Vreau să zic că simt lipitura. E-așa de duzină. Bărbați de jur-împrejurul ei. Ca niște reflectoare, mi-amintesc genul ăsta de atenție. În tot statul ăla, Brandy n-a trebuit niciodată să-și plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
împrăștiată peste tot. Vagoanele cisternă îndoite și scăpând lichid. Vagoanele pline de cărbune și așchii de lemn erau prăvălite și strânse în mormane negre sau aurii. Mirosul crâncen de amoniac. Mirosul plăcut de cedru. Soarele era puțin mai jos de linia orizontului și lumina ajungea la noi de sub lume. Erau lemne de încărcat în camionetă. Lăzi de budincă instant cu glazură de unt. Lăzi cu hârtie de scris, hârtie igienică, baterii de un volt jumate, pastă de dinți, piersici la conservă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de aroma prăjiturelelor pufoase și-a ciupercilor umplute. Nu-i stilul nostru. Brandy se uită la mine. Mult prea mulți oameni în jur. Dar agentul imobiliar a sosit deja, zâmbind. Cu un accent tărăgănat la fel de plat și de prelung ca linia orizontului în Texas, agentul se prezintă drept doamna Leonard Cottrell. Și e-așa fericită să ne cunoască. Femeia asta, Cottrell, o apucă pe Brandy de cot și-o conduce într-un tur al parterului baronial, în vreme ce eu mă hotărăsc dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
spart siliconul, Shane. Glonțul ți-a găurit siliconul, așa că a trebuit să ți-l scoată. Acum poți avea sâni cât de mari dorești. Așa au zis surorile Rhea. — Fond de ten! zice Sofonda, întinzând fondul de ten de-a lungul liniei părului lui Shane. Zice: — Creion dermatograf! - cu broboane de sudoare pe frunte. Kitty îi dă creionul, zicând: — Creion dermatograf. — Tamponează-mi fruntea! zice Sofonda. Și Vivienne îi tamponează fruntea cu un burete. Sofonda zice: — Contur de ochi! ACUM! Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Acesta era blestemul slujbei la Mihai Mihail. A coborît la Medgidia într-o noapte atît de luminoasă, încît gara părea o căsuță din poveste. Năpădită de iederă și trandafiri cățărători, reușea să acopere mirosul de fier încins și păcură al liniilor. Era singurul călător, era un tren de plăcere, care se descărca cu totul pe malul mării. Nu fusese niciodată la mare și nici nu-l atrăgea. De fapt nu și-o putea închipui. Văzuse, desigur, cărți poștale ilustrate și filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate fi schimbat în viața nimănui pentru că fiecare om are o traiectorie precisă, asemenea traiectoriei glonțului, trece prin multe, suferă tot felul de transformări din clipa în care țîșnește din locașul lui, dar nimic nu se mai poate întîmpla în ceea ce privește linia sa de zbor. Această "imagine balistică", în fiecare primăvară efectua tragerile conform regulamentului și tocea regulamentele de unul singur, în odaia lui mirosind a frunze de nuc uscate, alungă orice gîză, orice musculiță și primăvara roiau nori de muscărime deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vor să-și dea importanță și mai ales cînd mai strecoară cîte o înfloritură dacă nu chiar cîte o minciună gol-goluță. Colonelul Stoicescu nu zburase în viața lui, decît poate cu vreo companie, cu LARES-ul ori cu AVI A, linia cehoslovacă, asta tot trambala de ici-colo călători în zboruri de plăcere, ba la Cernăuți, ba la Constanța, avea escală și la Cluj, dar să fi fost zburător, asta n-avea cum. Întîi, dacă ar fi fost s-ar fi fudulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mai degrabă mărunțel de statură și cam grăsuliu, ochii negri și umezi, tenul închis și din păcate poros, nasul cu nări largi, fremătînde, buzele bine conturate, cam cenușii, poate de oboseală, gîtul scurt, puternic, toate, chiar și picioarele ușor curbate, linia lor fiind scoasă în evidență de cizmele subțiri și înalte, roșcate, cu pinteni de cavalerist, toate luate separat nu aveau cum să-ți dea imaginea unui "zeu coborît din nori", însă era ceva la el care te fascina, poate privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zi ascuns în mal era de negîndit. Întîi pentru că trebuia să ajungă cît mai repede la "ai săi", deținea știri noi și de o importanță deosebită, aflase prin oameni de încredere că germanii pregătesc o ofensivă foarte serioasă ca să spargă linia de apărare din Moldova, pentru asta aduseseră forțe noi de pe frontul de la Salonic, acolo lucrurile stăteau prost, Serraill nu putea sau nu mai voia să miște nici un deget și asta le permitea Centralilor să-și concentreze forțele și să încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este, cît de puternic e curentul și mai ales cît timp îi va trebui să ajungă pe malul celălalt și de acolo pînă în Valea Siretului. Nu-și putea permite mai mult de 48 de ore ca să ajungă pînă în liniile românești. De aceea întârzierea bărcii era ca un semn rău pe care îl trimitea soarta. Nu era superstițios, dar avea o deosebită preocupare față de coincidențe. Deși era foarte sigur pe sine, avînd convingerea că mai întotdeauna hotărîrea și viteza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu poate trece neînregistrată", îi plăcea să arunce câteodată în cîte o conversație de rutină, fâcîndu-i așa pe cei din jur să tresară și să ia aminte, iar pe măsură ce, într-adevăr, cuprindea totul, îi venea din ce în ce mai greu să deosebească adevăratele linii de forță ale organismului social de cele înșelătoare. Simțea că, în curând, nu va mai face față. Că, în curînd, mintea lui va fi copleșită de rapoartele inspectorilor și va trebui să acționeze la întâmplare, deliberat la întâmplare, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îi dădea afară din casă, ci pur și simplu nu aveau habar de el în relație cu acțiunile și planurile lor. Probabil că tinerilor complotiști nici nu le surîdea să se bazeze ori să apeleze la un prinț aflat pe linie moartă și care ar putea crea complicații cu pretențiile sale atunci cînd scopul practic al fasciei era aducerea pe tron a lui Caraiman. La prima vedere părea chiar de neîmpăcat colaborarea cu Basarab Cantacuzino și aducerea lui Caraiman. Să pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trăiri, cu un total de optsprezece mii de zile și nopți (patru sute treizeci și opt de mii de ore) se află aici, În Cartea morților, pe un spațiu de cinci‑șase pagini! Înainte de toate, a fost respectată cronologia, măcar În linii mari, căci zilele se scurg ca și râul timpului, spre vărsare, spre moarte. În septembrie al aceluiași an, În douăzeci și nouă, tata s‑a Înscris la școala de geodezie, iar Cartea oferă și istoricul Înființării școlii de geodezie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
diareea apoasă provocată de niște sarmale alterate de la un birt din Indija; o aventură cu o servitoare bosniacă de prin Sombor, o răsturnare zdravănă de pe bicicletă În apropiere de Čantavira; o noapte de drum Într‑un vagon de vite pe linia Senta‑Subotica; târguitul unor gâște Îndopate pe care le va aduce acasă În ajunul Anului Nou; beția cu niște ingineri ruși la Banović; scosul unei măsele În plin câmp, lângă o fântână cu cumpănă ; un miting de la care a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
marmură din piața Buvlja 2; micul dejun „american“ din brânză și lapte praf la restaurantul muncitoresc „Bosna“; Îmbolnăvirea și moartea tatălui său; vizitarea cimitirului din Zadušnica; cearta crâncenă cu numiții Petar Janković și Sava Dragović care susțineau teza despre justețea liniei lui Stalin și dialogul dintre aceștia; argumentele unuia și contraargumentele celuilalt (când totul se va Încheia cu vorba de năduf a tatei „’tu‑vă Stalin al vostru!“). Așa Încât Enciclopedia ne introduce În atmosfera vremii, a evenimentelor politice. Teama care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Însă În nota explicativă, voi citi că, de fapt, era motivul fundamental din desenele tatei. M‑am apucat, cu mâinile tremurânde, să copiez și eu floarea mirobolantă. Cel mai mult aducea cu o uriașă portocală cojită care explodase, secționată În linii subțiri și roșii aidoma unor vase capilare. Pe moment am fost dezamăgită. Îi știam doar toate desenele cu care ornase pereții, dușumelele, sticlele, cutiile, dar nici unul nu aducea cu cel din carte. Da, mi‑am zis, până și ei pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
locurile unde crăpase piatra, se mai iveau câte‑un smoc de iarbă verde, câte‑o rădăcină alburie și răzlețită ori câte‑o frunză ruginie de ferigă crescută În piatră; nu, ăsta nu mai era vis! Soarele acela secționat de umbra liniilor din bolta arcadelor, feriga, iarba, mușchiul de vegetație, toate la Îndemâna lui, nu, Într‑adevăr, nu puteau fi În vis! Pentru că poți visa cerul, apa, focul, poți visa un bărbat și o femeie sau doar o femeie, poți visa un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Închis, și tot așa de răzuite, zdrelite, cu pete de cerneală și cu crestături care nu se mai puteau șterge, nume, desene, formule. Și tabla era la fel, mai mult neagră decât verdeînchis (cum fusese cândva), roasă și ea, căci liniile, care altădată trasau pătrățele, abia se mai zăreau, și asta numai pe margini. Catedra era Înfășurată Într‑o hârtie ordinară, albastră, fixată cu pioneze de tăblie. Ferestrele Înalte aveau zăbrele, ca În mănăstirile din romane. Ăsta era gimnaziul de fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce-o să descopere în ei, căci imediat retrase pieptenele și, după ce-l înmuie într-o cochilie mare, ce conținea o vopsea pe bază de ulei din nucă de tairí și cărbune vegetal, îl așeza ușor deasupra celei de-a două linii a desenului. Tapú Tetuanúi se întreba dacă ar fi în stare să reziste încă o dată, insă bătrânul nici macar nu-i dădu timp să găsească un răspuns, lovind din nou, ridicând pieptenele, înmuindu-l iarăși în vopsea și așezându-l pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la orizont, iar inima - dupa vorba venerabilului sau maestru Hiro Tavaeárii - „să i se umple de seninătate“. Două pirogi apărură dinspre Punta Rofau, îndreptându-se către Punta Matira, iar profilurile lor se conturară pe discul luminos al soarelui, care atingea linia orizontului și înroșea norii, si, cu toate că cei opt bărbați vâsleau din greu, o făceau într-o liniște absolută, ca și cum ceea ce urmăreau n-ar fi fost să învingă în această cursă improvizată, ci s-o ducă la capat atât de discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puțin după aceea, acestea se transformau în acea masă luminoasă, complexă, în care, cu secole în urmă, cineva a avut capriciul de a-si imagina conturul unui rac. Însă cert era că atunci când acest „rac“ se ridică un cvadrant deasupra liniei orizontului, picioarele lui din spate indicau cu precizie punctul în care se află estul în timpul lunilor de vară. Aștepta răbdător, încrezător că în curând Cârligul lui Maui1 avea să se ivească, la rândul lui, în locul în care își fixase privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atârnând, oferea o priveliște de-a dreptul deplorabilă, insă agresivitatea trăsăturilor lui, ura din ochii lui și, mai ales, hidoșenia tatuajelor care-i acopereau corpul îl făceau să pară o ființă apocaliptica, scapătă din Iad. Dintre sprâncene îi porneau două linii negre, care se lățeau pe masura ce urcau pe frunte și apoi coborau, în linie curbă, spre obraji, unde formau câte o spirală că un melc, în timp ce niște cercuri concentrice, de culoare purpurie, îi înconjurau buzele, ajungând până la bărbie, iar atunci când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din ochii lui și, mai ales, hidoșenia tatuajelor care-i acopereau corpul îl făceau să pară o ființă apocaliptica, scapătă din Iad. Dintre sprâncene îi porneau două linii negre, care se lățeau pe masura ce urcau pe frunte și apoi coborau, în linie curbă, spre obraji, unde formau câte o spirală că un melc, în timp ce niște cercuri concentrice, de culoare purpurie, îi înconjurau buzele, ajungând până la bărbie, iar atunci când își arată dințiiascuțiți și gălbui, aspectul său era de-a dreptul diabolic. Cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pot face. Vreun lemn anume? — Îl las la alegerea ta. Aceste date erau suficiente pentru că Tevé Salmón să se-apuce de treabă, căci, de vreme ce nu cunoștea scrisul, desenul sau calculele matematice, toată această tehnică impresionantă o păstra în memorie. Fiecare linie, fiecare piesă și fiecare joncțiune a carenei lua ființă în mintea Marelui Maestru Constuctor, care cunoștea încă de când se află în pântecele mamei lui, ca și cum ar fi fost vorba despre o moștenire genetică, ce formă, ce mărime, ce densitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]