6,722 matches
-
după puterile lor, Dumitru, Vasile și mezinul Săndel. Mai târziu nevoile au crescut și a fost necesară o nouă orientare a forțelor familiei: Emilia s-a mutat la Galați la mătușă-sa Zoița (care dacă devenise orășeancă nu mai era „mătușa”, ci „tanti”) pentru a se perfecționa în meseria de croitorie iar Mihăiță s-a mutat la Constanța fiind admis ca voluntar în Marina Militară. Costache, ca țăran cu gospodărie mijlocie, a încercat să se apropie și de politică; a simpatizat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bine să ai fete și feciori duși în lume, ai și tu de unde să primești vești, spuse Costache în timp ce desfăcea plicul și începu să citească. Veștile primite îl puseră pe gânduri. De câteva luni Emilia se mutase la Galați, la mătușa-sa Zoița Păun, ca să învețe mai bine meșteșugul croitoriei și cu gândul secret că poate își va găsi acolo un pretendent mai cioplit decât cei din Pungești, care mai mult se gândeau că prin însurătoare se vor chivernisi, că vor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
decât cei din Pungești, care mai mult se gândeau că prin însurătoare se vor chivernisi, că vor primi pământ și ceva avere de la părinții fetei. Zoița,căreia copiii îi spuneau acum „tanti”, că la oraș nu se mai obișnuiește țărănescul „mătușă”, era vară bună cu Costache și locuia de mai mulți ani în Galați. Ea avea numai băieți, mai mici ca vârstă ca Emilia iar Zoița era bucuroasă că a căpătat ajutor încă o mână de femeie în casă, ea având
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au sperat să primească vreo scrisoare de la el, să știe dacă s-a vindecat sau, ferească Dumnezeu, nu cumva îi este mai rău. Dar n-au primit nici o veste și atunci s-au hotărât să le scrie lui Emilia și mătușă-si Zoița din Galați, să meargă cumva până la Chilia Veche la spital să vadă cum o duce fratele. Emilia și Zoița după ce au primit scrisoarea, s-au sfătuit cu bărbatul ei, Neculai Păun, și sau hotărât să plece la Chilia
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
participat la balul organizat în curtea și clădirea școlii din Pungești. Maricica Gheorghiu avea rețineri de a participa la bal, din cauză că fratele său, Gheorghiță, decedase pe front în octombrie 1941 și încă ar fi mai purtat doliu, dar mama ei, mătușa Maria, a încurajato să participe, pentru că se scursese mai mult de un an, și doliul cam atât se ține, iar ea este tânără și dacă nu participă acum, apoi când ? Aceiași încurajare i-a dat-o și când a fost
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
numită să recite și poezia lui Coșbuc, Ispita. Timpul trece și viii cu viii, căci așa spune o vorbă, ce cu durere trebue s-o spun și eu, morții cu morții. Noi am făcut totul ce se cere făcut ». Atunci mătușa Maria și-a șters obrazul de lacrimile ce-i izvorâseră din ochii ei albaștri pe obrazul blond, ce amintea de o frumusețe deosebită în tinerețea ei. Nu știu dacă întâmplător sau nu, dar la acel bal au fost mulți flăcăi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în Cartea Sfântă”. Ceilalți ascultă, dau din cap și spun „cum o vrea Dumnezeu, din voia Lui nu putem ieși”. între timp s-a pus masa și fiecare scoate din traiste merindele ce le-au adus cu ei la târg. Mătușa Ileana și moș Toader din Armășoaia scoaseră niște plăcinte „poale-n brâu”, cu brânză de vaci, frumos crescute și rumene, de-ți venea să lași totul și să te năpustești pe ele iar mătușa Tinca din Cursești scoase alivenci făcue
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au adus cu ei la târg. Mătușa Ileana și moș Toader din Armășoaia scoaseră niște plăcinte „poale-n brâu”, cu brânză de vaci, frumos crescute și rumene, de-ți venea să lași totul și să te năpustești pe ele iar mătușa Tinca din Cursești scoase alivenci făcue cu smântână de vaci, toate bunătăți grozave, care merg și cu un pahar de vin roșu sau nohan. Fetele Mariei aduc pe masă pâine cu lapte bătut apoi scrob din ouă de găină, fasole
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
uită mirată, cum poate să capete așa răni de la o căzătură într-o groapă, chiar dacă fugea după buhai. Văzând-o pe maică-sa atât de supărată, nu spune nimic, însă parcă nu credea în povestea spusă de Săndel. Veni și mătușa Profira a lui Ghiță Nașcu să-l vadă pe cel care îi spusese când era mai mic «că dacă moare ea, o să moară și el, atât de mult o iubește» și află și dânsa de pățanie. Săndel ascultă de mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
casei se oprește Natalița și-i dădu binețe. Maria după ce îi răspunse, o întrebă: − Bun venit, Natalițo! Mergi la deal la mama soacră sau ai alte gânduri? Ce mai faci, cum te mai împaci cu viața? − Ia, ce să fac, mătușă Marie, nu mă mai duc la deal, am venit numai până aici la matale. De fapt eu pe Emilia o caut că aș avea ceva de vorbit cu dânsa, acasă sau e plecată la Galați, că n -am văzut-o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să se cunoască, poate leagă prietenie și se pot căsători. Cinstită să fiu, chiar aș dori să am prin preajma mea un om mai acătării, de prin locurile mele, că tare m-am simțit înstrăinată de când m-am mutat în Pungești, mătușă Marie; − Nu știu, Nataliță, ce să zic. Vara asta a avut vreo trei-patru pretendenți dar fiecăruia i-a găsit câte o chichiță, câte o meteahnă, deși, cinstită să fiu, păreau oameni destoinici și la locul lor. Ba erau chiar chipeși
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lui, asta este”. „Ești sămânță afurisită, pe care am purtat-o eu în pântece. Nu pot să mor neîmpăcată cu păcatul aista în cârcă” a spus Marița. „Lasă, mamă, eu Gheorghe am să-ți împlinesc voia, am să-i dau mătușii Maria și pământul din luncă și cel de la Poarta Lipovei, cele 28 de prăjini, că așa a hotărât tatăl matale și bunicul nostru.” „ Am fost lacomă, am crezut că am dreptul să gospodăresc eu, ca fată mai mare averea părinților
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
intrase la facultate, școala mea era lângă casă, ambianța în care lucram la școală era și ea excelentă. Eram încă tineri, eram sănătoși „tun” și în plină vigoare fizică și intelectuală! În timp ce fiica noastră se bucura la București de răsfățul mătușelor ei, noi pregăteam cele necesare, așa cum, cu peste 30 de ani în urmă părinții mei făceau același lucru pentru mine ca viitor normalist. Ne îngrijim de o gazdă bună, dar cu pretenții sporite. I-am oferit condiții cât mai bune
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
avea ocazia și dacă nu avea o ocazie, o repara cu mai mare sârg. Mașina a devenit cel mai important personaj al familiei. Cu ea am colindat o parte din țară și de fiecare dată era cu noi ba o mătușă, ba o verișoară, pentru ca drumul să fie mai vesel, mai plăcut. Oricum, era teribil, mai ales pentru noi care râdeam de mama de câte ori țipa la tata să nu depășească o căruță, un tractor sau un biciclist. Multă vreme am crezut
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
2005, pe un pat de spital, în orașul în care ne-am întâlnit, față în față, acum 17 ani. S-a întors acolo unde, cu bucurie imensă, își petrecea vacanțele de vară din copilărie, în grădina bunicii materne și a mătușilor, în Mănășturul Clujului, în preajma unei mari familii, unită și armonioasă, în care respectul reciproc pentru toți membrii este literă de lege. Ocrotită de umbra bunicii, trecută în lumea celor drepți după ce și-a împlinit datoriile față de cea pământeană vreme de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
arestați sau condamnați" de "plecați în străinătate", de "eventuale contacte în străinătate" etc., nefiind omis nimic din biografia ta și a neamurilor. În cazul meu, cu 7 frați și surori, respectiv 7 cumnați și cumnate, cu o liotă de unchi, mătuși, veri, verișoare, nepoți și nepoate din familiile mamei și tatii, completarea formularelor era o muncă de Sisif. Noroc de faptul că în urmă cu ani, la intrarea în facultate îmi făcusem cu destulă acuratețe științifică, de ucenic în ale istoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Cea mai mare din România!" După îndelungi căutări am găsit-o pe Lipscani 2 metri pe un metru! Aveam să aflu pentru ce-i trebuie: la Hala din Piața Unirii a umplut "sarcofagul" cu leuștean, mărar, pătrunjel, cimbru..., produse destinate mătușilor, verișoarelor, mamei, soacrei, prietenelor, pentru care aceste minunății "de acasă" valorau aur. Mi-a plăcut gestul său, gândind, ca diplomat, că agricultura ecologică poate constitui o punte între țări și popoare! vizita în România a președintelui sirian Hafez el Assad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
câteva vinete, ceapă, ulei și o plită, pe care le-am urcat pe furiș În liftul hotelului meu, căci la recepție era scris cu litere groase: Interzis mâncatul În camere. În timp ce coceam ilegal vinetele, Încercam să-mi amintesc ce făcea mătușa mea Olimpia ca să-i iasă cea mai delicioasă salată de vinete de pe planetă. Seara, când am revenit cu produsul meu gastronomico-teatral printre actori, spațiul era transformat. Ce păruse neprietenos devenise dintr-odată atrăgător datorită culorilor vesele ale cortului instalat, lumânări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
corespondențe autentice, esențiale, deși nu include vorbitul limbii române. Dar, de câte ori revin la București, amândoi se descurcă În conversații și chiar negociază În Piața Amzei pe limba precupeților, cumpărând ingredientele pentru felul lor de mâncare favorit, sarmalele preparate de legendara mătușa Olimpia. Figaro cu Superman Un mesaj urgent de la New York: „Superman te caută la telefon!“. Nu era o glumă. Era Într-adevăr Superman În persoană, Christopher Reeve, celebrul interpret al filmului cu același titlu, care dorea să-l joace pe contele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
familiei noastre. Ambele mele surori m-au mustrat furioase pentru felul În care am relatat călătoria noastră la Biarritz (Începută În Capitolul 7) și bombardându-mă cu detalii precise, m-au convins că am greșit omițându-le („cu doici și mătuși“!). Ceea ce n-am reușit Încă să refac, din lipsa unor documente specifice, am preferat acum să elimin pentru a păstra adevărul general. Pe de altă parte, a ieșit la iveală și a fost inclusă În această versiune finală a cărții
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de pe o farfurioară. Între timp, gospodăria noastră din oraș și cea de la țară, având un personal permanent de vreo cincizeci de servitori, cărora nu li se cerea socoteală, constituiau scenele pe care evolua o fantastică tiribombă a furturilor. Conform unor mătuși bătrâne și curioase, cărora nimeni nu le dădea atenție, dar care până la urmă s-a dovedit că aveau dreptate, cei care conduceau din umbră operațiunile erau bucătarul-șef, Nikolai Andreevici, și grădinarul-șef, Egor, amândoi niște bărbați cu ochelari, cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Învinuia deseori (pe nedrept, Îmi dau seama acum) pentru că o afectaseră mai puțin suferințele oamenilor decât Încărcătura emoțională revărsată asupra naturii inocente - copaci bătrâni, cai bătrâni, câini bătrâni. Afecțiunea ei deosebită pentru câinii dachshund maro le nedumerea pe cusurgioaicele mele mătuși. În albumele de familie ce ilustrau anii ei de tinerețe, aproape că nu exista grup care să nu includă și un asemenea animal - de obicei cu o parte a corpului său flexibil neclară și Întotdeauna cu acei ochi stranii, paranoici
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
această privință de fratele lui, Serghei, sportiv pasionat care, Începând din 1908, a fost maestru de vânătoare al Maiestății Sale Țarul. Una dintre amintirile mai fericite din copilăria mamei a fost călătoria pe care o făcuse Într-o vară cu mătușa ei Praskovia În Crimeea, unde bunicul ei patern avea o moșie lângă Feodosia. Amândouă au făcut o plimbare cu el și cu un alt domn bătrân, renumitul pictor de peisaje marine, Aivazovski. Își amintea că pictorul spusese (repetând fără Îndoială
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În urmă, când Aivazovski era student la belle-arte, și cu mai puțin de un an Înaintea morții lui Pușkin. Își amintea de asemenea trăsătura de penel adăugată de natură - pata albă lăsată de o pasăre pe jobenul gri al pictorului. Mătușa Praskovia, care mergea lângă ea, era sora mamei ei, care se căsătorise cu celebrul sifilisolog, V.M. Tarnovski (1839-1906), ea Însăși medic, autoarea unor lucrări de psihiatrie, antropologie și asistență socială. Într-o seară, la vila lui Aivazovski de lângă Feodosia, mătușa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mătușa Praskovia, care mergea lângă ea, era sora mamei ei, care se căsătorise cu celebrul sifilisolog, V.M. Tarnovski (1839-1906), ea Însăși medic, autoarea unor lucrări de psihiatrie, antropologie și asistență socială. Într-o seară, la vila lui Aivazovski de lângă Feodosia, mătușa Praskovia l-a cunoscut la cină pe doctorul Anton Cehov, pe atunci În vârstă de douăzeci și opt de ani, pe care l-a jignit Într-un fel oarecare pe parcursul unei discuții medicale. Era o doamnă foarte erudită, generoasă și elegantă și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]