6,868 matches
-
cunoștință motivele pentru care fuseseră internați. Alcoolicii îi luau, ca număr, pe dependenții de droguri cam cu patru la unu. Și mai erau și câțiva bulimici. Dar în tot grupul nu era decât un singur cartofor: Davy. Nu era de mirare că era complet dezamăgit. O femeie grasă, îmbrăcată într-o salopetă portocalie imensă mi-a trântit în față o farfurie cu cotlete și gulii. —Mulțumesc, am zâmbit eu cu grație. Dar sunt vegetariană. Și? m-a întrebat ea răsucindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-o lase mai moale. Dar n-am putut să spun nimic. în schimb, mi-am imaginat că mă întorc către el, îmi încolăcesc brațele în jurul pieptului lui și strâng zdravăn până când dă afară clefăitul ăla îngrozitor. Nu e de mirare că nu l-a luat nimeni de bărbat, m-am gândit furioasă. Faptul că nu și-a pierdut virginitatea e exact ce-a meritat. Unui tip mai drăguț nu i s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Cine s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca o idioată. Don a venit în goană către mine și m-a înșfăcat de-o mânecă. —Te-ai spălat pe mâini? m-a întrebat el agitat. —De ce? Pentru că începe ora de BUCĂTĂRIE, a țipat el cu ochii măriți de mirare văzându-mă atât de toantă. E sâmbătă dimineață, deci e TIMPUL pentru hobby-uri! Mirajul acela în care cineva îmi masa ușor punctele de presiune s-a disipat până s-a evaporat complet. Nu eram deloc încântată. De la cursul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Fergus s-a întors. Ochii lui fără expresie păreau și mai goi. Dacă m-ar vedea acum nevastă-mea! Hahahahaha! a zis Stalin în timp ce cântărea niște zahăr pudră. Nu m-a văzut nici măcar punând ceainicul pe foc. Nu-i de mirare că a obținut un ordin de restricție împotriva ta, a spus Misty O’Malley. Toată lumea a dat dezaprobator din cap, spunând „Vai, Misty!“, dar fără să se arate supărați. Imediat însă Vincent cel agresiv a sărit: —Dar asta nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu întotdeauna și un părinte bun. Am simțit o furie sălbatică ridicându-se în mine împotriva mamei. Ce vacă bătrână și crudă, m-am gândit cu amărăciune. Mă făcuse să mă simt o cretină neîndemânatică toată viața. Nu era de mirare că toate relațiile mele fuseseră dezastruoase. Nu era de mirare - am încercat eu să mă leg de idee - că fusesem nevoită să iau așa de multe droguri! — Deci pot să dau vina pe mama pentru că am devenit - vreau să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sălbatică ridicându-se în mine împotriva mamei. Ce vacă bătrână și crudă, m-am gândit cu amărăciune. Mă făcuse să mă simt o cretină neîndemânatică toată viața. Nu era de mirare că toate relațiile mele fuseseră dezastruoase. Nu era de mirare - am încercat eu să mă leg de idee - că fusesem nevoită să iau așa de multe droguri! — Deci pot să dau vina pe mama pentru că am devenit - vreau să zic, dacă sunt - dependentă de droguri, am spus eu încercând, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
șase săptămâni, Chaquie și cu mine ne liniștiserăm înainte de culcare explicându-ne în detaliu cât de mult o uram pe Misty. —Ei, biata fată, a zis Chaquie melancolică. Toate lucrurile alea îngrozitoare care i s-au întâmplat! Nu-i de mirare că s-a transformat într-o femeiușcă atât de acră... Nu vorbesc cu ea decât dacă mi-o iei pe Francie de pe cap, m-am târguit eu. Nimeni n-o voia pe Francie în echipă fiindcă era nebună de legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
condusese întâlnirea DA de la Cloisters atunci când îmi înfruntasem dependența pentru prima oară. M-am împrietenit cu o măcelăreasă care fuma țigară de la țigară îmăcelăria reprezenta serviciul, nu hobby-ul femeii) și purta un nume nefericit: Gobnet 1. —Nu-i de mirare că sunt dependentă de droguri, mi-a spus ea când am făcut cunoștință. Cu un nume ca ăsta! Apoi s-a năruit de râs. —Doamne Dumnezeule! a exclamat cu ochii înlăcrimați. Dă-mi țigările! După o vreme, am descoperit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
n-am mai trecut prin depresiile sălbatice care mă cotropeau după o noapte petrecută în oraș. —E normal, m-a asigurat Nola. Ai încetat să-ți mai intoxici trupul cu toate drogurile alea periculoase și puternice, așa că nu e de mirare că te simți mai bine. Chestii care altădată m-ar fi umplut de rușine, dacă aș fi fost surprinsă făcându-le, acum mă încântau teribil. Mă refer la chestii precum o vizită la prietena mea, măcelăreasa, pregătitul cinei pentru restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Deci am hotărât să vizionez un film lansat în acest an, un film lansat cu surle și trâmbițe, care se vrea de referință (!!!) în noua filmografie românească. Un film făcut de niște necunoscuți atât de iluștri încât ar fi de mirare să-i recunoască după nume măcar părinții lor. Filmul se numește: Portretul luptătorului la tinerețe, apărut în România, an 2010. Regia: Constantin Popescu. Nu mai amintesc de ceilalți culpabili de a fi produs acest film fiindcă așa cum nici de regizor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
zice el, deșteptul lumii). Deci trecând peste nevoia noastră acută de repere în timp, de niște modele definitorii ale existenței românești iată ce- i fată mintea sa bolnavă: „Din tot acest spectacol al clișeelor răzbate o teribilă teamă față de emoția mirării, față de ceea ce ar putea să te uluiască, dacă ai avea curajul să renunți la platoșa prostiei cheratinizate (nu întotdeauna neapărat și nici definitiv cretinizată). Sigur, Eminescu nu va putea deveni „Ceahlăul“ sau „gorunul“ literaturii , dar atâta vreme cât va fi citit purtând
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de la începutul cărții, fiindcă fără preaviz Biblia mi-o trântește franc: „Dumnezeu a existat dintotdeauna”. Deci sărmanul a fost dintotdeauna fără mamă, fără tată, apărut și crescut de izbeliște și precum spun psihologii, în astfel de cazuri, nu este de mirare că uneori îi mai sare țandăra tam- nisam, din senin, chiar fără noimă și ne dă în cap câte un car de belele colective. Și apoi, după cum se vede, pe atunci nici nu se punea problema să fie un stat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nu nule, ci nulități. Și precum vorba cântecului, nulități au fost, nulități sunt încă, dar acestea de acum se simt mult mai în largul lor în perioada noastră „democratică” decât în perioada stalinistă. Observ că vi se ridică sprâncenele a mirare, dar explicația este simplă precum găina, pardon, oul lui Columb. În perioada stalinistă, deci aia a anilor ’50, nu scria fiecare critic ceea ce-i trăsnea prin cap așa ca în zilele noastre, ci la modul perfect organizat i se dicta
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cât roata carului. În toată alergarea lui nebună prin pădure, se dezorientase. Nu mai știa unde este tabăra țiganilor zlătari. Bănuia vag direcția în care ar fi trebuit să meargă, dar nu era de loc sigur. Nici nu era de mirare că se rătăcise, întunericul și negura jucaseră un rol foarte important. Se temea și de cei care erau pe urmele lui deși, având în vedere că glasul de copil se auzise din spate, putea fi aproape sigur că aceștia îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în pat și să doarmă. Abia la micul dejun apucaseră să schimbe câteva vorbe. Aflând că urmează să plece acasă la Moș Calistrat, ceruse să vină și ea. Se cam bosumflase auzind că trebuie să meargă singur dar, lucru de mirare, nu protestase prea mult. Într-o zi, când eram băietan tânăr, începu Calistrat să vorbească dintr-o dată, tata m-a luat cu el pe munte. Nu mi-a zis nimic când am plecat de acasă, dar l-am văzut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea timp să se ocupe de asta, trebuia să se decidă ce are de făcut acum. Își pregăti repede în gând un pretext pentru necunoscutul ce venea înspre el, trebuia să explice cumva prezența lui acolo. Mare îi fu însă mirarea când, dintre copacii din spate apăru Simion Pop. Îmbrăcat cu o haină de vânătoare, acesta se apropia cu pași ușori. Ce cauți aici? nu se putu el abține să-l ia la rost, imediat ce bătrânul ajunse lângă el. Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de Lut și văzură casele sătenilor împodobite cu zăpada albă, alaiuri de copii, care se bucurau de venirea iernii, făcându-și vânt pe apa înghețată a iazului. Intraseră în sat ca niște bravi eroi, dar, nu mică le-a fost mirarea, când tatăl lor îi luă la rost: De ce ați dat drumul fiarei din peșteră? Tată, dar e o biată bătrână. Ce putere poate să aibă? Pe această ființă a Gerului și a Întunericului, am ferecat-o în Peștera Uitării, rosti
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nevinovatele odrasle. Dansul nu dură mult și totul se învălui într-o pâclă deasă, străbătută doar de sulița cea mare a Soarelui. Toți dispărură, parcă luați de o putere nemaintâlnită. Trecând Dumnezeu pe acele locuri, nu mică i-a fost mirarea să găsească doar o baltă de sânge. Înduioșat de dorința arzătoare a bătrânului, a luat o picătură de sânge și a aruncat-o în bătaia vântului; acolo unde a căzut s-a ridicat un deal, născut din sânge, pe care
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Marin Alexe M-am oprit la margine de drum gâtuită de durere, strivind între dinți nisipul regretelor din anul ce abia s-a stins. La lumina dintre noapte și zi rămân nemișcată, țintuind cerul cu mâinile întinse a rugă. Apoi, mirarea îmi atinge mătasea genelor și visul dă semne de trezie. Lacrimile se preschimbă în pajiști verzi pe care zburdă mieii. Va trebui să mă obișnuiesc cu plânsul verde din ianuarie. El se va repeta cât timp voi rămâne trează.
Pl?nsul de verde by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83322_a_84647]
-
la telefon, pe un ton tânguitor muiat de vin -, știi că fata aia m-a lăsat mască, a fugit cu artiștii? Las-o, măi - zic -, dac-așa a vrut ea... La șaizeci de ani trecuți, Ilie tot mai primește cu mirare de copil loviturile unui suflet de țigancă... Chiar uitasem de unde am cules-o pe Zina. Dar și prietenul meu se pare că devine copil numai după câteva pahare. Sting veilleusa, rămâne ca unică sursă de lumină televizorul cu umbre tremurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
au fost evenimentele din familia fiului meu - nașterea și botezul nepoatei mele -care m-au ținut În București. Dar de vorbit la telefon am mai vorbit. Ochii ei vioi și calzi sunt aproape neschimbați, dar cu o ușoară nunanță de mirare, ca a unui copil nevinovat. Din ochiul stâng văd cum i se prelinge o lacrimă, pe obraz. Mă uit la ea cu duioșie. - Mamă! O Îmbrățisez și o sărut pe obraz. Buzele mi se umezesc Întâlnind lacrima și, În același
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mari și sticloși străluceau mai tare ca stelele ce se zăreau printre nori. Mă luă de braț și atunci am remarcat cât era de înaltă. I-am privit încălțările gândind că poate e pe tocuri și mare mi-a fost mirarea constatând că avea în picioare o pereche de pantofi sport, tip adidas, albi cu trei dungi albastre și cu o talpă foarte subțire. De ce ții capul plecat? Ți-e rușine cu mine? întrebă ea vădit supărată. Îți admiram încălțările, i-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
n-o să se descurce cu banii, eu și alte colege o să-i oferim câte un bon de masă ca să nu rămână flămând. Nicoleta, auzind discuția, se alătură și ea Sorinei, apoi Geta și alte fete. Mama mă privea cu oarecare mirare amestecată cu puțină mândrie. Prietenii tăi sunt numai fete? Nu, i-am răspuns fâstâcit, dar fetele au mai mult curaj să spună ceea ce cred și ce simt. Sunt bucuroasă să vă cunosc, spuse mama privindu-le pe toate cu acea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o prostie cât mine de mare: credeam că domnul Rusu, de pildă, sau domnul Teltsch fugăresc toată ziulica niște domnișoare blonde, cu părul ondulat și ochi albaștri, printr-un fel de labirint încâlcit, ca în Parcul Pionierilor. Nu-i de mirare atunci că mi se părea normal ca toate femeile din jurul meu să se descurce singure, fără bărbați, și să care ceva de dimineața până seara. Era de-a dreptul sfârșitul lumii când vedeam într-o zi lucrătoare că pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
că, dintre toate rețetele de „autoprovocare“, cea mai puțin suspicioasă, care dădea impresia de pierdere „spontană“ a sarcinii, era aplicarea unei perne deasupra abdomenului, urmată de o cascadă de pumni, care, în acest fel, nu lăsau urme.) Nu-i de mirare că, la asemenea perspective, majoritatea adolescentelor se temeau de amorul trupesc, încercând să amâne pentru cât mai târziu contactul cu fatalele realități ale ginecologiei. În liceu, puținele fete care-și pierduseră virginitatea se bucurau de un respect aparte: înfruntaseră Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]