6,277 matches
-
Expresia kaiserlich und königlich ("chezăresc și crăiesc" sau "împărătesc și crăiasc" sau, mai nou, "imperial și regal"), prescurtată în k. u. k. (sau "k. und k.", mai rar "k. & k."), a fost folosită pentru a desemna „monarhia întreagă”, adică instituțiile comune ale ambelor jumătăți ale Austro-Ungariei, apărute în urma împărțirii Imperiului Austriac prin Compromisul cu Regatul Ungariei din 1867. Expresia "kaiserlich und königlich" ("k. u. k." / "imperial și regal") trebuie diferențiată de expresia "kaiserlich-königlich" ("k. k." / "cezaro-crăiesc"). În
K.u.K. () [Corola-website/Science/323358_a_324687]
-
în loc de "imperial și regal"). Din punct de vedere legal, cele două expresii sunt diferite. Expresia "k. k." "(kaiserlich-königlich)", folosită mai înainte pentru instituțiile întregului imperiu, a desemnat începând cu 1867/68 doar autoritățile și instituțiile statale ale jumătății vestice a monarhiei, adică ale Austriei imperiale (Cisleithania). Înaceastă prescurtare, cel de-al doilea "k." (din "königlich") se referă la celelalte titluri de rege ("König") ale monarhului Habsburg, înprimul rând la titlul de Rege al Boemiei ("König von Böhmen"). În afară de acest titlu, în
K.u.K. () [Corola-website/Science/323358_a_324687]
-
de Rege al Boemiei ("König von Böhmen"). În afară de acest titlu, în Cisleithania Monarhul a mai purtat și titlul de "Rege al Dalmației" și de Rege al Galiției și Lodomeriei, precum și titlul onorific de "Rege al Ierusalimului". Instituțiile jumătății maghiare a monarhiei ("Ungaria veche" sau "Transleithania") erau indicate cu prescurtările "m. k." (din ), respectiv "k. u." sau "kgl. ung." (din ). În plus, Monarhul purta în Transleithania și titlul de "Rege al Croației și Slavoniei". În perioada 1804-1867 a existat doar prescurtarea "k
K.u.K. () [Corola-website/Science/323358_a_324687]
-
a Slavoniei, a Dalmației etc.) De la sfârșitul Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, primul "k." s-a referit la titlul de împărat moștenitor al Imperiului Austriac pe care și l-a conferit Francisc al II-lea/I în anul 1804. Monarhia imperială și regală (k. u. k.) a fost ocazional numită și „Kakania“, iar viața în cadrul monarhiei „kakanică“. Această denumire a fost forjată după destrămarea Austro-Ungariei de scriitorul Robert Musil în romanul "Omul fără însușiri". Denumirea a intrat în dicționare importante
K.u.K. () [Corola-website/Science/323358_a_324687]
-
a referit la titlul de împărat moștenitor al Imperiului Austriac pe care și l-a conferit Francisc al II-lea/I în anul 1804. Monarhia imperială și regală (k. u. k.) a fost ocazional numită și „Kakania“, iar viața în cadrul monarhiei „kakanică“. Această denumire a fost forjată după destrămarea Austro-Ungariei de scriitorul Robert Musil în romanul "Omul fără însușiri". Denumirea a intrat în dicționare importante de limbă germană (Österreichisches Wörterbuch și Duden). În Austria anilor '70, într-un context politic oarecum
K.u.K. () [Corola-website/Science/323358_a_324687]
-
Est. Germanii se temeau că Wilhelm ar putea crea o lovitură de stat și să-l răstoarne pe Hetmanate. Într-adevăr, au existat mai multe tentative ale ucrainenilor pentru ca arhiducele Wilhelm să devină suveran al Ucrainei, transformând țara într-o monarhie. De fiecare dată el a amânat ținând cont de refuzul din motive diplomatice al împăratului austriac. Totuși, Carol I a rezistat presiunilor germane de a-l îndepărta pe Wilhelm din Ucraina. În cele din urmă Wilhelm și soldații săi au
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
al țării pe septembrie 1969 după ce a condus un grup de tineri ofițeri militari libieni împotriva regelui Idris I într-o lovitură de stat. După ce regele a fugit din țară, Consiliul Comandamentului Revoluției Libiene (CRC), condus de Gaddafi, a abolit monarhia și proclamat noua Republică Arabă Libiană cu motto-ul "libertate, socialism și unitate". După venirea la putere, guvernul CRC a inițiat un proces de direcționare a fondurilor spre furnizarea de educație, sănătate și locuințe pentru toți. Reformele, deși nu în
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]
-
său denumit "Îmbunătățirea Sistemului Charing Cross". Arhitectul Charles Barry a creat proiectele clădirilor care în prezent mărginesc piața și a căror construcție a fost terminată în anul 1845. Piața Trafalgar aparține Reginei, face parte din Crown Estate (domeniul coroanei specific monarhiei britanice) și este administrată de Greater London Authority. Westminster City Council deține străzile din jur, inclusiv calea pietonală situată pe terasa de nord. Partea de nord a pieței se întinde pe fostul loc al Grajdurilor Regale care se aflau în
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
(în limba turcă: "Jön Türkler") a fost o coaliție a unor grupuri cu diferite orientări, dar care erau cu toate în favoarea reformei administrației Imperiului Otoman. Mișcarea era împotriva monarhiei absolutiste a sultanatului otoman și militau pentru repunerea în drepturi a constituție Constituției Kanûn-ı Esâsî. Ei sunt cei care au bazele celei de-a doua perioade constituționale în 1908 prin ceea ce a devenit cunoscut ca „Revoluția Junilor Turci”. Termenul „” definește
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
unitate. Junii Turci au devenit o mișcare organizată în adevăratul înțeles al cuvântului odată cu luarea lor sub umbrela Congresului Unității și Progresului (CUP). Junii Turci au recrutat indivizi idealiști, gată să se sacrifice pentru trecerea de la abolutism la la regimul monarhiei constituționale. În 1906 a fost fondată Societatea Otomană a Libertății de către Mehmed Talaat în Salonic. Această societate a recrutat membri din cadrul Armatei a III-a, printre aceștia aflându-se Mehmed Talaat. În septembrie 1907, Societatea Otomană a Libertății a anunțat
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
trecut direct în mâinile regilor cehi din dinastia Habsburg împreună cu restul Ducatului Cieszynului. Când majoritatea Sileziei a fost cucerită de Frederick cel Mare al Prusiei în 1742, zona Cieszyn făcea parte din mica porțiune sudică ce a rămas în granițele monarhiei Habsburgice (Silezia Austriacă). Până la jumătatea secolului al XIX-lea, membrii populației slave locale nu se identificau ca membri ai unor entități etnolingvistice mai mari. În Silezia Cieszynului (ca și în toate zonele de graniță vest-slave), diferite identități teritoriale erau predominante
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
Angliei. Cei mai mulți susținători ai ducelui au murit, iar Robert, Edgar Ætheling și William de Morten au fost capturați. Victoria decisivă de la Tinchebray a pus capăt îndelungatei lupte pentru moștenirea lui William Cuceritorul: Normandia a fost cucerit de englezi și unitatea monarhiei anglo-normande a fost restaurată. Următorii 27 de ani Robert i-a petrecut în captivitate. Robert Curthose a murit la 3 februarie 1134. A fost înmormîntat în biserica mănăstirii Sf. Petru din Gloucester, în prezent Catedrala Gloucester.
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
de metal care se poate bate pentru o monedă este de până la câteva zeci de grame. De exemplu, 1 oz (adică 1 uncie) = 33 de grame. Baterea monedei este un instrument de afirmare a autorității statale. În forma de guvernământ monarhie este folosită imaginea cu chipul regelui, numită efigie, sau cap situat pe fața numită avers; opusul ei este reversul și se numește pajură și reprezintă stema țării, a casei regale. De aici și expresia "Cap sau pajură" folosită la tragerea
Batere de monedă () [Corola-website/Science/325520_a_326849]
-
se asigure că Revoluția Franceză nu avea să se mai repete și că nimeni nu va mai încerca să mai exporte idealurile acestei în toată Europa. În timpul Congresului de la Viena s-a născut „Ordinul conservator”, un principiu care stabilea că monarhiile europene sunt inviolabile, atât în constituie cât și în teritoriu. Noua ordine urma să fie apărată de pricipalele puteri europene, care urmau să acționeze împreună, în conformitate cu hotărârile luate în timpul negocierilor și conferințelor periodice. Acest sistem a devenit cunoscut sub numele
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
sistem a devenit cunoscut sub numele de „Sistemul Congresului”. Revoluția elenă reprezenta însă o provocare la adresa noii ordini pe care încercau să o impună Marile Puteri. Revolta grecilor reprezenta în primul rând o violare a principiilor stabilite prin revolta împotriva monarhiei „legale” și prin dorința declarată de secesiune. Aceasta era poziția a cel puțin a doi dintre arhitecții și apărătorii sistemului Congresului - secretarul pentru afaceri externe al Regatului Unit, Robert Stewart, și cancelarul Austriei, Metternich. Dar cel mai important opozant al
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
cele din urmă, aliații europeni au renunțat la susținerea suzeranității otomane asupra Greciei și, prin semnarea actului final al Confeinței de la Londra din 1832, au acceptat independența țării. Aliații au insistat însă ca nou proclamatul stat elen să fie o monarhie, nu o republică. La sfârșitul aceluiaș an, sultanul a fost forțat să accepte propunerile aliaților și a semnat Tratatul de la Constantinopol prin care recunoștea în mod oficial noul stat independent - Regatul Greciei. Teritoriul acestui regat era însă limitat doar la
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
a fost un filozof, sociolog și om politic cehoslovac, care a militat pentru independența Cehoslovaciei în timpul Primului Război Mondial și a devenit fondatorul și primul președinte al Cehoslovaciei. Este numit din acest motiv „Președintele eliberator”. Inițial, el și-a dorit să reformeze monarhia habsburgică într-un stat federal democratic, dar, în timpul Primului Război Mondial, a început să susțină abolirea monarhiei și, cu ajutorul Aliaților a reușit în cele din urmă acest lucru. A fost, de asemenea, nominalizat de șaptesprezece ori la Premiul Nobel pentru Pace . Masaryk
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
în timpul Primului Război Mondial și a devenit fondatorul și primul președinte al Cehoslovaciei. Este numit din acest motiv „Președintele eliberator”. Inițial, el și-a dorit să reformeze monarhia habsburgică într-un stat federal democratic, dar, în timpul Primului Război Mondial, a început să susțină abolirea monarhiei și, cu ajutorul Aliaților a reușit în cele din urmă acest lucru. A fost, de asemenea, nominalizat de șaptesprezece ori la Premiul Nobel pentru Pace . Masaryk s-a născut într-o familie săracă din clasa muncitoare în orașul Hodonín din Moravia
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
locul unde cu pestre trei mii de ani în urmă a apărut această scriere. În Egiptul antic scrisul a fost inventat prin modalități diferite de cele din Mesopotamia, mai ales din cauze istorico-politice. Egiptul, încă de la apariția sa, avea o monarhie capabilă să unifice țara și să impună o unitate politică care a lipsit mult timp în Mesopotamia. Scrierea era necesară monarhiei egiptene pentru a înregistra acțiunile faraonului și astfel să-și consolideze puterea. Apariția scrierii a fost o consecință a
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
prin modalități diferite de cele din Mesopotamia, mai ales din cauze istorico-politice. Egiptul, încă de la apariția sa, avea o monarhie capabilă să unifice țara și să impună o unitate politică care a lipsit mult timp în Mesopotamia. Scrierea era necesară monarhiei egiptene pentru a înregistra acțiunile faraonului și astfel să-și consolideze puterea. Apariția scrierii a fost o consecință a atenției deosebite pe care o manifestau [preoții] egipteni ceremoniilor funerare; conservarea cadavrelor având o însemnătate nemaiîntâlnită la alte civilizații și ducând
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
întregime abia în 578-579, însă Jörg Jarnut și alții apreciază că această cucerire ar fi început, într-o formă sau alta, chiar sub Alboin. Problemele lui Alboin în menținerea controlului asupra supușilor au căpătat amploare în timupl asedierii Ticinumului. Natura monarhiei longobarde făcea dificil pentru un conducător să exercite de la un anumit punct autoritatea asupra supușilor așa cum exercitase Theodoric cel Mare asupra ostrogoților. Din cauza structurii militare, comandanții de oaste longobardă ("duces"), care conduceau câte o ceată ("fara") de războinici, aveau autoritate
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
față conflictelor interne cu sârbii, grecii, albanezii, egiptenii, sirienii și alții, să înăbușe rebeliunile unor pașale, care visau să fondeze regate noi pe ruinele Imperiului Otoman. Sultanul înțelegea că, odată cu creșterea problemelor care măcinau imperiul, se apropia momentul în care monarhia avea să fie răsturnată, dar considera că acest eveniment avea să se petreacă mult după moartea sa. Problemele pe care trebuia să le înfrunte Mahmud erau uriașe, iar el a încerca renunțat la un moment dat la confortul Seraiiului pentru ca să
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
000 de civili) împotriva populației civile nu a făcut decât să crească dorința de independență a bulgarilor. Prima perioadă constituțională din istoria Imperiului Otoman a fost o epocă în care conducerea autocrată a sultanului a fost înlocuită cu una a monarhiei contituționale. Această perioadă a început cu proclamarea "Legii fundamentale" (concepute de membrii mișcării cunoscute ca Junii Turci), pe 23 noiembrie 1876 și s-a încheiat pe 13 februarie 1878. Această perioadă s-a încheiat cu suspendarea activității parlamentului otoman de către
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
feudalismului în 1806 - la doar 15 ani de la Revoluția Franceză . Printre realizările importante ale acestei revoluții s-au numărat prima constituție și fondarea Universității din Belgrad (1808). Serbia a fost recunoscută în 1833 ca stat tributar Porții, condus de o monarhie ereditară. Independența Serbiei a fost recunoscută internațional de jure în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Chestiunea Orientală a revenit în prim-planul politicii europene în momentul în care Grecia și-a proclamat independența în 1821. Cu acest
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
pentru a decide asupra viitoarelor evoluții ale evenimentelor. Cu toate că excomunicarea lui Henric a fost ridicată în 1077, rebelii au continuat să își planifice acțiunile. La Forchheim, Rudolf a fost ales anti-rege în martie 1077, promițând să respecte conceptul electiv al monarhiei și declarându-și dorința de a se supune papalității. La 25 mai, Rudolf a fost încoronat la Mainz de către arhiepiscopul Siegfried I, însă locuitorii orașului s-au răsculat, iar el a fost nevoit să fugă către Saxonia. Această acțiune nu
Rudolf de Rheinfelden () [Corola-website/Science/325205_a_326534]