6,230 matches
-
Ștefan, gata-gata să se mânie iar, dar se stăpânește. Adică?!... Toader își frământă căciula, transpiră, mormăie: Oamenii... oamenii cârtesc... Cârtesc?!?! Nu... nu mai vor să... Zic că, dacă... dacă... își înghite cuvântul și pleacă ochii spăsit. Ceee?!?! strigă Ștefan mânios mușcându-și musteața, vânăt, cu tot sângele năvală în cap, amenințător. "Nu mai vor?!?!" Ce "nu mai vor?!?!" Cum "nu mai vor?!?!"... E vreme de război, nu-i pe vrute au nevrute!! E după poruncă!! Altfel!!... Avem prunci, muieri, bâiguie tânărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gaură... Și când va socoti că și turcii, și moldovenii s-au stropșit îndeajuns unul pre celălalt, că sunt cu puterile la pământ, falnica oștire a viteazului Mathiaș va trece Carpații în marș triumfal și va da lovitura de grație, mușcând ca șacalii din trupul leului rănit. Și, astfel, "Mathias Rex, fortissimus athleta Christi" va repurta o nemaipomenit de strălucită izbândă asupra păgânătății, acoperindu-se de o "nepieritoare glorie"! Bine jucată comèdia, recunoaște Țamblac. La ce bun bâlciul aista murdar?! se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
umeri. Auzi, Voichiță?! Ai grijă de tine! E o poruncă! "Să am grijă!", se dezlănțuie ea. Cine vorbește! Cel ce se aruncă în luptă cu moartea! Promite-mi că n-ai să... să mori, Ștefane, se roagă ea și își mușcă buzele să n-o podidească plânsul, dar i s-au înrourat ochii și o lacrimă se sparge șiroind pe obraz. Ștefan zâmbește trist: Care oștean ar putea promite... Doar lașii! Bine, bine, o să am! o împacă el văzând că zăgazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Trece și aiasta. N-ai teamă... Stinsul stelelor e aproape... Cucoșii stau să cânte... Voichițo, să ne despărțim ca doi oșteni; acu, doar, ești într-un fel -, ești oștean în oastea lui Ștefan Vodă. Să ne cerem iertare... Voichița își mușcă buzele să n-o podidească iarăși, plânsul... Ște... Ștefane, Măria ta! Să te întorci sănătos, victorios! O să te apăr cu rugăciunile mele. O să te ocrotesc cu... cu dragostea mea... Știu de la maica... știu un descântec pe care îl știe de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
laudă Duma. Negrilă, când a văzut fierul înroșit, a prins limbă și a mărturisit toată urzeala hitleniei. Rumoare... Apoi, pe ușă, îmbrânciți de oșteni, se împleticesc cei trei hicleni, sângerați, cu fețele umflate, cu cămeșile sfâșiate... După ei, Sora, bocind, mușcându-și pumnii, despletită, umflată de plâns, se prăbușește la picioarele Doamnei Maria, care o ridică și o îmbrățișează. În genunchi, netrebnicilor!! îi brutalizează Duma. Lasă-i... și Ștefan îi contemplă, așa cum stau îngenuncheați, înfricoșați, cu capetele plecate. Cât p-aci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în primele raze ale răsăritului. Maria, cu ochii mari, fascinată, cu o stranie bucurie: Îl beau din nou... pentru o altă nuntă... Îl îmbrățișează cu o privire caldă, învăluitoare, ce-i mângâie pletele, umerii, spatele; ochii i se înrourează... Își mușcă buzele, o lacrimă se sparge în colțul ochilor și mută se rostogolește pe obraz... Un zâmbet trist îi luminează chipul: Pentru o altă "Cale Albă"... rostește ridicând paharul și îl duce la buze. Nuuuu!!! țâșnește țipătul îngrozit al Voichiței. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
singuri... Am murit singuri... Turcii fac istoria veacului nostru. Aș vrea să fiu profet mincinos, dar teamă mi-i că va veni vremea când vor simți ascuțișul iataganului pe pielea lor. Atunci, în zadar vor plânge, în zadar își vor mușca pumnii; va fi târziu... prea târziu... Și vor fi singuri... Ce-o să mai râd acolo, la Putna! hohotește el. O să hohotesc de-o să-mi salte lespedea de pe piept... ce-o să mai râd!... Parcă am fost blăstămați să n-avem și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sfinți are nevoie... Ștefan, amintindu-și de băiețandrul acela neînfricat și neînvins, îi zâmbește și se împiedică în cârpele ce-i atârnau la picior. Crezi că de dragul "Creștinătății", al osanalelor mi-am pârjolit țara și atâta cruce de voinici au mușcat țărâna? Am avut eu alte gânduri pentru țară... Cât despre glorie, osanale, lauri... Aleluia!... De când am ajuns domn, m-am lecuit de aieste năluciri deșarte. Nevoile, durerile țării, munca m-au făcut să înțeleg că nu pentru mine nu gloria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de „uriaș”, Calea Văcărești, numai în cămașă, deși e o dimineață de octombrie rece, cu vânt, bravând, sfidând pericolul de a răci și pe trecătorii cu haine „de sezon”, pe care îi depășesc dezinvolt, mergând, cu ușurință și cu spor, mușcând și înghițind în segmente mari distanța, simțindu-mă tânăr și sportiv, excelent în pielea și în cămașa subțire de vară și în frigul ce mă „îmbrăca” din mers, mândru de mine - singur printre atâția pietoni prudenți -, de ipostaza aceea singulară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și echilibrat: mănâncă, dorm, fac „gimnastică”, își ascut ghearele, se aleargă (răvășind seismic covoarele de pe hol, executând salturi de câțiva metri și chiar folosindu-ne pe noi drept trambulină), apoi, în mod obligatoriu, se odihnesc, se uită pe fereastră, se mușcă și se bat (nu prea rău însă), după care fac pace, spălându-se unul pe altul cu extraordinară tandrețe... Activitățile lor sunt intense, dar de scurtă durată: aici e poate secretul vitalității lor pisicești proverbiale... * Neavând, din păcate, șoareci, pisicile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Buzău a realizat niște ghirlande , niște albii noi, care au înconjurat hectare de pănt și apoi s-a întors la vechea matcă. Obosit de munca istovitoare a escavărilor furioase, uneori, râul s-a întors ca acel șarpe din „România pitorească” mușcându-și coada și încolăcirea sa a realizat insule rotunde sau ovale. Alteori, căutând vechiul drum, a nimerit mai la vale de unde plecase năstrușnica aventură și s-au născut peninsule de pământ arabil la nivelul câmpiei care-i mărginește lunca, uneori
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
s-a ridicat totuși, aruncând în asasin cu lucrurile care-i cădeau în mână: cărți, călimări, dictafonul, aruncându-se la sfârșit el însuși peste asasin. Totul se petrecuse în câteva minute. Ultima luptă a lui Troțki. Luptase ca un tigru - mușcându-l pe asasin de mână și smulgându-i târnăcopul de spart gheața... N-am reușit să citesc niciodată Istoria revoluției ruse, în schimb am citit de două ori Ma vie, scrisă de Troțki în închisoare, apoi în exil, carte în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de colegii mei, dar după ce burțile s-au umplut și vinul s-a urcat la cap au început să șușotească pe la spate, unii dintre ei scoțând sunete amintind de lătratul câinilor excitați. S-ar putea spune că încercau să-mi muște mâna. I-am auzit spunând că „jidanul” îmi trimisese bani ca să fug la el. Am plătit și am ieșit în stradă, ei au venit după mine, jignindu-mă cu glume gregare. Unul dintre ei, pe care-l voi numi aici
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
visul de azi-noapte eram din nou cu René în pat. Se pare că moartea nu poate desface legăturile iubirii. În lumea onirică, noi suntem încă împreună. Mai Lionel mă sună de la Bruxelles să-mi spună că acum are dinți noi, mușcă mai bine! Mi-a spus din nou că-mi va trimite bani să achit toată datoria. Andrei (Bart) a scris un articol, în România literară, despre succesele cărților mele aici, același articol a apărut în revistele românești de la Tel Aviv
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
scroafă castrată, grasă. Vasile, Mișa și alți prieteni din sat i-au pus gând rău scroafei, așezând-o cu gândul, bucăți pe jăratec. și de la gând la faptă a fost puțin. "Părinte, zice unul, am văzut un câine care a mușcat scroafa; ar fi bine s-o tai cât mai e timp ca să nu turbeze!" Popa nu se îndura să facă treaba asta iar preuteasa nici nu voia să audă. Văzând ei că împotrivirea e prea mare l-au rugat pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
până seara târziu, când Ghiță venea cu ultima cursă. Când am intrat în curte, lumina era aprinsă. Mă așteptam ca Mișu să-mi iasă înainte așa cum făcea când veneam de la instruire și se repezea la salamul din sacoșă, din care mușca de câteva ori cu poftă. Am deschis ușa cu teamă. „O fi bolnav?”. În cameră era frig. Mișu, acoperit cu o pătură, cu fesul pe cap și mănuși în mâini privea la televizor. Săru mâna, mama, mi-a spus încet
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și externă a țării noastre, atitudine manifestată în repetate rânduri și cu diverse ocazii în cercuri diplomatice sau de afaceri! Bravos domnule T... (despre care, în finalul textului, NOTA ofițerului menționează: A.T. se află în atenția Serv.11!) De ce muști mâna ambasadorului care-ți dădea o pâine așa de albă? Ce informații "de primă mână" ai furnizat? 1. Până în 1989 a funcționat o "sucursală" (care probabil funcționează și azi sub alt nume) a "Cooperativei ochiul și timpanul", pe numele ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de Agrement și Producție Industrială pentru Turism, aparținând tot de Ministerul Turismului: "obiectivul" își informează soția că este încă la ONT cu treburi, afirmând că "eu față de ONT am "obligații morale", că ei m-au dat afară nu poți să muști mâna ăluia care te-a strâns de gât"! Mențiunea "Organului": "De ce mai intră"?, respectiv de ce mi se mai permite accesul într-o instituție de unde fusesem dat afară. Fiindcă, stimabile, la noul loc de muncă mai aveam relații de serviciu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
voinic, un câine de pază, arătând, în vremea când l-am cunoscut, jalnic; parcă era o jucărie de cauciuc dezumflată. Nu îmi amintesc de o ființă mai înfometată decât acest câine care avea un nume falnic, Samson. "Fii atent, Samson mușcă... este grozav de lacom, dacă nu l-aș ține legat, ar mânca găinile vecinilor... cine știe cât aș plăti...", repeta Părintele Vania, grijuliu cu mine în această privință; dar cu mine Samson se purta prietenește, povestindu-mi, cu ochii lui frumoși (singura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Germaniei s-au făcut simțite imediat după darea sentinței și trimiterea acestuia pe Insula Diavolului. Una dintre manifestări cea mai tipică a fost aceea de a se căuta imediat, prin intermediul presei, adevăratul vinovat, sugerîndu-se chiar un nume. Dacă opinia publică mușca momeala, exista speranța unor polemici, a unor articole tendențioase și violente, o întreagă orchestrație de la pianissimo la fortissimo, cu fericita perspectivă de a provoca fisuri în organizarea armatei franceze și o slăbire, prin aceste mișcări interne, a sistemului de apărare
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
un timp. Un ziar e ca un tramvai: dacă n-are o linie a lui, deraiază! Așa că are nevoie de solidaritate internă. Colaboratorii statornici ai unui ziar nu-și pot permite, cum se întâmplă destul de des la noi, să se muște de nas unii pe alții sau să-și dea la țurloaie. Ei trebuie să țină cât de cât seama de linia ziarului. Dacă nu mai ești de acord, nu mai colaborezi. Te dai jos din tramvai. Eventual tragi mai înainte
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
la 33 de ani, poți fi matur, nu neapărat bătrîn. Pe de-o parte, ne e cald, cînd constatăm că seara de pe Bernabeu e un salt față de tristețile recente de pe Ghencea strămoșească. Pe de alta, însă, ne vine să ne mușcăm pumnii. Nu din cauza autogolului, ci din pricina acelui peisaj plin de viață al Ligii. În care vicecampioana Arsenal ia doar un punct din șase în fața lui ȚSKA Moscova, iar Copenhaga își permite s-o bată pe Manchester. Aceștia sînt îndrăzneții, nu
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Ce frumos e sudul Californiei! Ce destinși sînt oamenii care-și permit să dea de la 90 de dolari în sus ca să vadă echipa de tenis a Statelor cu unii din Europa, români parcă! Focile aclimatizate în parcul din La Jolla mușcă milionari, lebedele, grațiate surprinzător de suporterii români, alunecă pe apă, izvoarele susură și Florin Segărceanu se apără de soare și de umilință cu o șepcuță albă. Retina nu poate focaliza altceva. Sînt singurele mesaje pe care nervul optic e în
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
printr-o cadență de mașinărie. Bolintineanu mai posedă plastica dinamică, însușirea de a strânge într-o linie răsucită toată virtualitatea unei mișcări, încît, tăiate, unele versuri apar ca niște momente în perpetuă desfășurare cu capetele infinite: Pe un cal ce mușcă spuma în zăbale, Printre zi și noapte, el își face cale. Singur el se luptă în acele văi Unde mâna morții a călcat pe-ai săi, Dar sub mii de brațe trebuie să cază. * Oameni puși să sune, prin adânci
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prea cunoscută. Zamfira cu umedă "guriță", cu flori pe "sînișor" consultă luna asupra simțirii din "inimioară", când pasărea doarme cu capul "sub aripioară". Elena fusese o "frumoasă îngerelă cu albe aripioare", dătătoare de "plăceri încîntătoare" și "dulci sărutări". Doi flăcăi mușcă sânul a două fete și le sărută după numărul mărgelelor din salbă, apoi pleacă "cîntînd în poieniță", cu "salba-n chinguliță". Originalitatea lui Alecsandri nu s-a arătat în toată puterea decât târziu prin pe drept prețuitele Pasteluri. De obicei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]