7,611 matches
-
un război civil" (Jillian Becker, Hitler's children, în traducere franceză La Bande à Baader, pag. 307-308). În cadrul aceleiași gîndiri, revendicată și în alte părți, sînt condamnate "tertipurile serviciilor secrete sovietice, cubaneze și americane care duc la bun sfîrșit masacrul nebunei gherile boliviene pe care o creaseră de altfel din mai multe părți cu acest unic scop", ca și "Che-Ghevara-ismul ce se voia un panaceu al imobilității pentru victoria socialismului și ... dacă nu învingem, cel puțin să constrîngem imperialismul american să
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
tineri confundă oamenii forțelor de ordine cu părinții vinovați, în ochii lor, de propriul eșec: Pigs porcii în argoul american, cuvîntul scris cu litere de sînge pe o ușă de la numărul 10050 de pe Bella Drive din Hollywood de către niște ucigași nebuni la ordinele lui Charles Milles Manson. Considerat de către adepții săi drept reîncarnarea lui Iisus Hristos, el se lăuda că ar fi comis 35 de crime. Spărgător, hoț de mașini, falsificator, la 32 de ani, Manson trăise 17 ani în închisoare
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
disperate lansate de Maitreyi, pentru ca iubitul să revină. În erotica mistică, bine cunoscută de Mircea Eliade, ca unul care își pregătea dizertația despre yoga în varianta tantrică, nu există cale de întoarcere, ca și în moarte. Rămîne doar actul, experiența nebună și totală. Maitreyi se comportă, paradoxal, ca un european, deci nefiresc din perspectiva indianismului; Eliade, invers, se aventurează spre adîncimile spiritului indian, ca un neofit autentic. 2. Referindu-se la religia dacilor, autorul constată cu regret dispariția din istorie a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ți-am șoptit în rusește „te iubesc”, dar de emoție și teamă, atât de încet, poate că nici n-ai auzit. În noaptea aceea am visat, căci aievea nu putea fi, am visat că tu, Olga, nume de arie rusească, nebună și tristă, în care moare iubitul, am visat că mă bat cu niște caucazieni. Săbiile de oțel, a mea și a lor sclipeau și zăngăneau, iar tu, ca o zână, cu ciorapi albi trei sferturi, parcă erai la o Înviere
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
urlu, cum urlă câinii la lună. În gură aveam un gust ciudat de parcă-mi fătase o cățea vreo 8 căței chiori și uzi. Am băut pe nerăsuflate un pahar cu apă rece de la frigider și mi-a venit o poftă nebună de un wisky. N-aveam în casă, trebuia să merg la bar, era unul în colțul blocului în care stau. Am ieșit, am ajuns la bar și am intrat înăuntru. Am aprins o țigară și am dat peste cap un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
puternică decăt în multe teodicei. Este vorba de o absență infinit multiplicată, care îl provoacă necontenit pe om să dea dureros și eroic răspunsuri mereu noi prin care transcende pe sine. În “Știința veselă” (1881), Nietzsche îl descrie pe “omul nebun” care le aduce celorlalți vestea morții lui Dumnezeu. “Nebunul” - “N-ați auzit de acel nebun care ziua în amiaza mare aprinsese un felinar și alerga prin piața strigănd neîncetat: «Îl caut pe Dumnezeu! Îl caut pe Dumnezeu!», « Unde a plecat
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
îngeri. Îngerii zugrăvesc chipul sfinților. Și asta se face prin post și rugăciune. — Dar, preacuvioase, strigă femeia, eu nu mă gândeam că aș merita ca să aibă chipul meu o fecioară înțeleaptă. Aș fi vrut ca una din cele cinci fecioare nebune să fie însemnată cu chipul meu, ca să-mi aducă aminte de păcatul meu și să mă pocăiesc. Spătarul Mihai, înfiorat, se lăsă în genunchi odată cu toți ceilalți și se trezi implorând și el: — Doamne, miluiește! Seară aproape că nu era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
amintire. Când era copilandru la Mărgineni, îi dăruise tata o mânză, cal arab pursânge. Da, da, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. Sta ceasuri întregi în țarc cu ea, s-o deprindă măiestriile unui cal învățat, și o iubea. Era nebună iapa lui. Nu asculta decât de el și se supăra când o lăsa pe mâna altuia. Era în iarna aceea zăpadă multă și au pornit cu săniile spre București. Pe drum, în codru, i-au atacat lupii, vizitiul a dat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-și retragă testamentul de la Mitropolie. Dar nu poate, pentru că este furios pe nepotul Constantin al lui Știrbei Izvoranu. — Feciorul Ilincăi? — Da. L-a prins că fura din banii de ovăz ai cailor de poștă. — Fugi, neică Dinule, da’ ce-i nebun? Păi neica Șerban n-are nimic mai sfânt pe lume decât caii. — Prea zdravăn nu e. Mai an l-au prins c-a scos din visteria domnească șaptesprezece pungi. Vodă a vrut să-i taie mâna dreaptă și să-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Theodosie de a participa la liturghie. Cu glasul său obișnuit, strigă dorobanțul de gardă. — De când a murit Tudora nu mai am pace cu maică-ta, zice că neapărat să-i fac loc în casă Zamfirei, că o fi ea nebună, dar de sufletul Tudorei trebuie să o primim în casă. Da’ Zamfira nu se spală niciodată, se dă noaptea cu rachiu în care pune niște ierburi de pute ca un spițer. Stă în odăile copiilor și noroc că plătești dascălii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spună prostii, da’ ea s-a închinat în fața mea, a căzut în genunchi și s-a scâncit „Iertare, măria ta” de s-a crucit până și maică-ta. — Ei vezi, și domnia ta nu vrei deloc s-o ierți că-i nebună, mai mormăi Brâncoveanu, aproape adormit. — Nebună, nebună, dar i-a băgat în cap Mariei că doar ea o să ajungă doamnă, că degeaba o să le mărit pe Stanca și Ilinca cu beizadele. S-o fi văzut pe Maria, s-a furișat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
închinat în fața mea, a căzut în genunchi și s-a scâncit „Iertare, măria ta” de s-a crucit până și maică-ta. — Ei vezi, și domnia ta nu vrei deloc s-o ierți că-i nebună, mai mormăi Brâncoveanu, aproape adormit. — Nebună, nebună, dar i-a băgat în cap Mariei că doar ea o să ajungă doamnă, că degeaba o să le mărit pe Stanca și Ilinca cu beizadele. S-o fi văzut pe Maria, s-a furișat în odaia mamei tale și așa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în fața mea, a căzut în genunchi și s-a scâncit „Iertare, măria ta” de s-a crucit până și maică-ta. — Ei vezi, și domnia ta nu vrei deloc s-o ierți că-i nebună, mai mormăi Brâncoveanu, aproape adormit. — Nebună, nebună, dar i-a băgat în cap Mariei că doar ea o să ajungă doamnă, că degeaba o să le mărit pe Stanca și Ilinca cu beizadele. S-o fi văzut pe Maria, s-a furișat în odaia mamei tale și așa copilă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
timp de scule și podoabe, l-am văzut eu cum căta spre măria ta în timpul sfeștaniei... Doamne, da’ frumoasă te-ai mai făcut. Are dreptate vodă să se uite așa. Ai grijă cu Zamfira, că-i rea și blestemă. — E nebună, săraca. Nu-i, se face doar. Manda deschise nesimțit ușa și dispăru. Marica apropie sfeșnicul cu lumânarea aprinsă ca să-i lumineze mai bine chipul și se examină atent în oglindă. Era frumoasă? Nu și da seama, dar avea carnea tare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
slutul tău. — Nu-mi spune. Dacă îl află măria sa... , pune de-l sugrumă. Un timp se lăsă între ele o tăcere grea; de pe sală, zvon de pași de dorobanți. Atât. Zamfira oftă. — Mă gândeam să plec în lume, că așa nebună cum sunt fac de râs casa din care am fost slobozită. Cât îmi dai să mă duc? Lumânarea se reflecta roșie în pupilele dilatate ale femeii de pe dușumea. Doamna se ridică din jilț și se îndreptă spre fereastră. Dădu la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îndeaproape. Moșul domniei tale, marele spătar Mihai, știe că i-am prins urzeala, așa că am pus în ovăzul Breazului azi de dimineață niște ierburi uscate ca să-l fac să asude și să spumege, să te pot scoate în codru. — Ești nebun. Dacă moare calul, o să dai de greu. Se auzi ca un nechezat râsul lui Turculeț. Ajunseseră la un loc unde albia râului se lățea, era un fel de vad, iar pe malul celălalt se făcea un drum care intra în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mustrase atât de tare pe Selin. Ar fi vrut să și-l apropie, dar prea îl enervase faptul că, tot drumul, turcul nu-l slăbise din ochi, călărind mereu la scara rădvanului său. De fapt, domnului îi era un dor nebun de doamna Marica, un dor nestăpânit, care nu poate fi înțeles de un musulman. Ar fi dorit să călătorească în rădvan cu dânsa, să-i soarbă privirile și să se îmbete de liniștea ei. Iată, vor fi cincisprezece ani la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui și fiilor lui... Da, da, doar că moldovenii trebuiau să țină la Iași o armată de zece mii de lefegii plătiți de la Moscova cu căpitani puși de țar. — Și ce este cu asta? — Cum, neică Dinule, crezi că Brâncoveanul este nebun? Seimenii erau plătiți de divan de aci din țară și tot au tăiat pe cine au nimerit când s-au răsculat acum cincizeci de ani. Uiți cum a pierit Papa, tatăl lui vodă, uiți cum i-au scos oasele răposatei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de drum pregătită într-un coș acoperit cu un șervet alb. Prințul doar descălecă, schimbă câteva vorbe cu căpitanul gărzilor, îi dădu ordine precise ispravnicului în vederea găzduirii doamnei la palat, surugiilor le spuse că nu dorea să meargă în trap nebun, că se simte obosit și ar dori să doarmă pe drum. Se urcă în caleașca luxoasă, dar când să dea cu mână semnalul de pornire strigă cu putere: — Stați! Se dădu jos și o porni pe aleea pietruită spre palat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gândi că probabil Leu, măgarul cuviosului, îl aude, că altfel cum se explica precauția cu care își cumpănea piciorul la fiecare pas? Noaptea i se părea măreață, îi pierise frica aceea care-i paralizase simțurile când crezuse că ieromonahul este nebun, acum știa că nu este. Aerul rece avea o transparență neobișnuită și luna plină i se părea atât de aproape încât se mira că vârfurile fagilor nu o ating. Probabil că acesta este ceasul când se prinde roua de ierburi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Toți suntem, și Constantin, și Radu... — Eu am dormit bine, zâmbi blând domnitorul. Nici un răspuns. Era atâta milă în ochii lui Ștefan încât tatăl nu mai suportă și-și coborî capul. — O să se rezolve totul cu bani. Nu este sultanul nebun să renunțe la atâta haraci și atâtea daruri. — Taică, să lăsăm joaca. Toți boierii, dorobanții și muzicile sunt în dealul Văcăreștilor să-l întâmpine pe imbrohor. Bine faci că te îmbraci așa frumos. Cică ar fi trimis de la mânăstire de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stima față de călăi și urlă și se zvârcolesc de durere fără nici un fel de trufie. Căldura din închisoare, lipsa aerului și țipetele fără contenire ale ghiaurilor valahi l-au adus la nebunie pe rusul Șeremetiev, ostatic tot în Ediculé. Este nebun, nebun furios, fără nici o speranță de însănătoșire. Dacă i-am da drumul beiului și l-am ține la Vlah serai un timp, nimeni de pe lume nu poate să creadă că, ajuns în țara lui, nu se va răzbuna. Deci, dacă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
față de călăi și urlă și se zvârcolesc de durere fără nici un fel de trufie. Căldura din închisoare, lipsa aerului și țipetele fără contenire ale ghiaurilor valahi l-au adus la nebunie pe rusul Șeremetiev, ostatic tot în Ediculé. Este nebun, nebun furios, fără nici o speranță de însănătoșire. Dacă i-am da drumul beiului și l-am ține la Vlah serai un timp, nimeni de pe lume nu poate să creadă că, ajuns în țara lui, nu se va răzbuna. Deci, dacă-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
face cu aurul, asta este. Spătarul nu mai asculta, vorbele comesenilor se încrucișau peste el, gândul purtându-l în imagini la Mogoșoaia. Era liniștit pentru că știa că ispravnicul cel bătrân are grijă de palat, deși umblau vorbe că ar fi nebun. Cică în fiecare dimineață, când răsare soarele pleacă pe lac cu o luntre și stă așa, se tot uită spre palat... I-ar spune și lui neica Dinu, dar nu poate. I-ar spune că Brâncoveanu nu a fost un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
motiv că ar putea avea fund dublu, icoanele scoase din chivoturi, pereții palmă cu palmă ciocăniți și, unde li se păruseră că sună a gol, dezbrăcați de tencuială până la cărămidă, scrisorile răvășite, cărțile scoase din scoarțele lor cu o furie nebună. Este adevărat, găsiseră pungile cu aurul pe care i-l încredințase doamna Marica în cele trei sau patru zile cât fuseseră Brâncovenii eliberați și stătuseră la Vlah serai, o șiretenie a lui Damad Ali Pașa, ca să-l facă pe domnitor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]