6,179 matches
-
de vânt. Munții, dealurile, colinele încep să se vadă și ele scăldate într-o lumină încă firavă. în spatele meu cerul se înroșește, semn că în scurt timp va apărea soarele. Lumina alungă încet dar decis întunericul trimițându-l în abisuri nevăzute iar raze roșietic-gălbui încep să înveșmânteze tot orizontul. Frumusețea acestor momente pe vârful muntelui nu poate fi cuprinsă în cuvinte, ci doar privită, admirată, contopindu-ți privirea în ea. în lumina răsăritului de soare Cu rucsacul în spate, scandând regulat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
trecut se împleteau resuscitând nostalgii și speranțe; prindeau contur rechemate în imaginar rude și prieteni de altădată, locuri dragi tot atâtea repere scumpe ale unei neuitate geografii afective. Între toate acestea și prezentul contemporan al fiecăruia se ridicase un zid, nevăzut și neescaladabil. Raportul între de aici și de dincolo (de Prut), avea totuși rezonanțe diferite la cernăuțenii și basarabenii refugiați și la localnicii pe lângă care primii se aciuaseră. Și ne-a fost dat, totuși, să-1 trecem o dată, e adevărat târziu
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Țăranilor. Cuvântul de ordine a fost ca toți să venim pe căi deosebite și pe jos. Cu Brătianu am fost la Procopiu, în Strada Dumbrava Roșie, și de acolo, la interval de un sfert de oră, am pornit pe jos, nevăzuți de nimeni, spre Vintilă Brătianu. Nu au fost de față la iscălirea tratatelor decât cinci persoane: Brătianu, Poklevski, Diamandi, Vintilă Brătianu și cu mine. Poklevski a sosit cel din urmă cu exemplarele tratatului, anume cu cele cinci originale destinate Rusiei
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
spun în sens depreciativ, Bucureștii sunt cea mai mare provincie din țară, întrucât acolo se reunește elita românească din toate domeniile. Mirajul capitalei nu-i bântuie doar pe români, e prezent peste tot în lume. Lumea roiește la un semn nevăzut al prestigiului arborat în locuri vizibile. Unde sunt banii poate veni și gloria sau măcar recunoașterea. Numai că românii reușesc, nu știu cum, să facă provincie adesea și din locurile unde aceasta ar trebui epurată. Totuși, Țuțea avea dreptate: dacă te plimbi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
gândesc la "Imn vieții", din volumul meu de debut, Un trandafir învață matematica, pe care îl reproduc: "O, moarte, dezrobire prea-nceată/ în diminețile mele încă tânjind/ după dragoste.// Adesea mă simt o relicvă/ a unei glorii creându-și/ din nevăzut o nouă viață umilă.// Un os într-un muzeu descriind/ curbe de sânge în spațiu.// O monedă ce n-a capitulat/ nici în osânda trândăviei.// O, moarte, dezaprobare tăcută/ a tot ce-am făcut/ și totuși armonie, lucire de plîns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oameni ratați, pe străzile sale zac mormane de cadavre sunt fantomele sutelor de mii de artiști, scriitori, actori, etc. care au venit la Paris în cursul secolelor și care nu au reușit. Eu am scris un roman despre această față nevăzută a Parisului, el se numește "Sindromul de panică în Orașul Luminilor". Spui undeva: "Je suis l'homme qui vit entre deux cultures, deux sensibilités, je suis l'homme qui a ses racines en Roumanie et ses ailes en France". (Sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să-i Împrumut pixul să scrie ceva. I l-am dat. Era un tânăr de vreo 30 de ani. După grai era român. L-am rugat și eu să mă ajute să completez. M-a ajutat și s-a făcut nevăzut. Ați văzut grija și mila și ajutorul lui Dumnezeu? Mare e. Slavă Ție, Doamne! Slavă Ție! Mă duc din nou la ghișeu și dau pașaportul, invitația unde mergeam și bilețelul completat. Se uită În ele, se uită la mine, eu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Luni unde vei fi? Atunci un călător voi fi Și nimeni nu mă va primi. Iisuse ziua de Marți unde vei fi? „Profetul“ Lumii voi fi Vestind pieirea acestui veac. Iisuse Fiul meu iubit, Dar Miercuri unde vei fi? Atunci nevăzut eu sunt Vândut pe treizeci de arginți. Iisuse Fiul meu iubit În Sfânta Joi unde vei fi? În Sf. Joia Mare pe la prânz Mielușelul Însumi sunt. -Iisuse Fiul meu iubit Dar Vineri unde vei fi? -O scumpă Mamă, Mama mea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
o parte. - Te duc la cineva care-o să vrea morfina, a zis. Nu-ți dorești să ții minte adresa asta. Am coborît la ultimul nivel de la linia de metrou independentă. Vocea lui Jack Îi dădea Înainte, adresîndu-se publicului său nevăzut. Avea un șpil că-ți proiecta vocea direct În conștiință. Nici un sunet din afară nu-l acoperea. - Să-mi dai totdeauna calibrul 38. Cocoșul să danseze și aia e. N-ai decît să zici ce-oi vrea. Frate-miu are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
vizite și vorbim în pădure cu emisari veniți din București. Pe când ne întorceam acasă cu preotul, d-na Rătescu, în treacăt, ridică o scrisoare de la Costache, pe care o aruncase în iarbă când era escortată de germani și rămăsese acolo nevăzută o jumătate de oră, în trecerea lumii. Înghe țasem de spaimă gândindu-mă că descoperirea ei ar fi atras suprimarea poștei clandestine, care era singura noastră mângâiere în acele vremuri de băjenie. Administratorul plasei, d. Buchmann, a sosit spre seară
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
gând să fugă în Moldova și acasă. Se schimbase însă atmosfera la Spitalul 108, Lili chemă garda germană și îi predă. Atâția prizonieri scăpați din lagăre și spitale fugiseră cu ajutorul doamnelor: Elena Odo bescu, Didina Cantacuzino, Zoe Romniceanu îi făcuseră nevăzuți, și tocmai la noi Lili să i predea! Când, indignată, i-am arătat cât de lașă fusese purtarea ei, a dat din umeri: „Ba era să expun spitalul pentru câțiva prizonieri!“ De atunci am rupt cu ea definitiv. Ca urmare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
restaurant se repede și trage, cu o iuțeală fulgerătoare, patru focuri în ceafa și capul lui Duca. De la cel dintâi glonte căzu; în același moment, o exploziune se produse dintr-o bombă aruncată de alți doi indivizi, care se făcură nevăzuți. Asasinul încercă și el să fugă, dar fu prins. Dr. Costinescu și cei dimprejur ridicară pe Duca, prăbușit cu fața pe pământ. Era mort de la primul glonț intrat în ceafă. Pe un cărucior de bagaje fu dus în biroul șefului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
criterii birocratice care despărțeau boala în funcție de vârstele pacientului. Era atât de apreciat de bolnavi, încât ar fi putut concentra la nevoie o întreagă armată din foștii lui pacienți. De fapt, în jurul lui Nae exista un fel de confrerie, exista o nevăzută armată de prieteni. Această neobișnuită forță l-a ajutat substanțial când Nae s-a consacrat construcției Spitalului de copii din Tătărași care este și astăzi, mi se pare, unul dintre cele mai mari spitale de copii din țară. Avea Nae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Dealu Mare”, în tovărășia fraților Nițulescu, Toma Chiricuță, G. Tutoveanu, Ruxandra și Alexandru Vlahuță, autorul Poemelor cu îngeri de mai târziu, medicul de campanie Voiculescu, «este văzut stând în picioare, cu mâinile încrucișate, privind abătut, ca și ceilalți, către persoana nevăzută, către cel care îi fotografia. Poartă pantaloni de culoare închisă și haină albă, probabil o bluză de spital, și nu mai are figura juvenilă pe care i-o reținusem din fotografia făcută la mobilizare. Din imagine ne privește o pereche
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
primele două seturi, după ce au fost în permanență la timonă: 25-21 și 25-19. Ceea ce a urmat, însă, Ține de domeniul paranormalului, băcăuancele transformându-se total, jucând cu totul altceva față de primele două seturi. S-au comis toate greșelile văzute și nevăzute, absolut inexplicabil, iar constănțencele au zis mersi și au obținut o victorie care la un moment dat le părea imposibilă. Rezultat final, Tomis Constanța - Știința Bacău 3:2 (21-25,19-25,25-12,25-12,15-9). TOMIS: Barun, Simanic, Konecna, Pristavu, Gavrilescu, Plchotova
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
pus oare întăia piatră în temeliile cetăței pe această culme de munte așa de bine aleasă pentru apărarea țărei? Orișicât aș întreba aceste ziduri mute, orișicât aș răscoli pergamentele colbăite din arhivele țărei, întrebarea rămâne fără răspuns.Mâna fundatoare e nevăzută, ascunsă în întunerecul veacurilor. Știut însă este că cetatea a fost rădicată mult înaintea lui Ștefan cel Mare, poate chiar înaintea lui Alexandru cel Bun. Dar cu cât data zidirei ei e mai îmbrobodită în negura timpurilor, cu atâta ruinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
distinge între noi. Apoi nourul a trecut lăsând pe mantalele noastre o pătură subțire de țurțuri de gheață; am întrevăzut câteva minute albastrul ceriului și alt nour proaspăt, mai negru, mai posomorât, năvăli asupra noastră sub care iarăși ne făcurăm nevăzuți; apoi un al treilea, un al patrulea și așa necontenit la scurte intervale unul după altul, parcă ceriul înadins ordonase batalioanelor sale de nouri să dea asalt asupra noastră, ca să ne împiedice de a ne bucura de mult lăudata priveliște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se menține un mediu cu caracteristici constante, dar fiecare segment singur modifică mediul, În sensul său caracteristic, până-l face de nelocuit pentru el Însuși, rezultă că plantele, pe frunzele cărora se bazează Întreaga biosferă, datorează mult acelor anonime și nevăzute microorganisme din sol. Cât despre om, ce să mai vorbim... “Radiosfera”, 20 noiembrie 1995, ora 9,43 57. O lege fără sancțiuni Vreme de un miliard și jumătate de ani, Terra, proaspăt ieșită din geneza geologică, a constituit feuda heterotrofelor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o primă teză: fondul vieții psihice îl constituie inconștientul, despre care individul nu știe aproape nimic, dar care are o influență hotărîtoare asupra comportamentului său. Dimensiunile și puterea inconștientului în diriguirea conduitei umane au fost comparabile cu cele două treimi nevăzute ale unui aisberg. De aceea, ținea să precizeze Freud, inconștientul nu este o problemă psihologică oarecare, ci problema psihologiei însăși. În extrem de succinta prezentare a teoriei freudiene nu este locul să ne oprim asupra multiplelor meandre pe care aceasta le-
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în cărucioare, în brațele sau de mâna părințior, o privire sau un gest prietenos îi face pe aceștia să-mi răspundă, să-mi zâmbească și să mi adreseze priviri dezarmante, pline de lumină, de căldură, de bucurie sinceră. O punte nevăzută se înfiripează dintr-odată între sufletul meu și cel al copilului. În acele clipe simt că mă topesc, uit tot ce e rău în lume și sorb cu nesaț lumina și căldura din ochii lor. Se spune că mulți dintre
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fie ger de să crape pietrele după Bobotează. Nu era neobișnuit ca în decembrie să fie omătul înalt cât casele oamenilor, iar dânșii își săpau tunele pentru a putea ieși din curte. Problemele adulților dădeau prilej copiilor să se strecoare nevăzuți din casă și să aibă toată ziulica la dispoziție să se joace nestingheriți. Copiii năzdrăvani, incluzându-mă și pe mine, erau de la prima oră pe acoperișuri și se dădeau cu sania de acolo de sus, până când le degerau degetele pe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
tului român. Auzii deodată un semnal scurt și răstit, ca al unei dresoare În cușca bestiilor frumoase și feline, la care turma docilă a fete lor automate se ridică, se ghemui În coloană și ieși mânată ca de un bici nevăzut și cu pași repezi și ușori pe culoar, lăsând În urmă acel iz plăcut, cald și gâdilicios, În nări și peste tot, acel odor di femina de care vorbește muieraticul Stendhal. — Bonjour, madame! — Au revoir, monsieur, à votre service à
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
alte vreo 30 de cărți dintre cele ce le voi dona moineștenilor. Consemnez, În acest sens, câteva noi autografe: Lui Cornel Galben, această carte cu piese Însoțită de prietenia și prețuirea lui George Genoiu Bacău, 6 aprilie, 1983 (pe Însoțitorul nevăzut, Editura Cartea Românească, 1983); Pentru domnul Cornel Galben, cu deosebită afecțiune. Anca Mihaela Pâslaru Comănești, 15 ian 1997 (Antecamera vieții, Casa de Editură Cronica, 1996); 3 iunie, 2012 Cu recunoștință, dl. Cornel Galben Înv. I. Iordache (Ioana Iordache Baltag - Întoarcere
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
pe locuitorii săi ca prin ceață. Atunci plec în zbor spre Serenite, dar, fără să-mi explic de ce, nu mai izbutesc să ajung în orășel, mă opresc la câteva sute de metri în aer, parcă mă ține în loc un zid nevăzut. De acolo, mă concentrez, îi caut cu privirea pe ai mei, apoi pe băieții din oraș - și îi zăresc nedeslușit, din ce în ce mai slab. Iar peste câteva minute pur și simplu nu-i mai disting, nu-i mai văd deloc. Mă sperii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de a gândi, până la limpezirea vorbirii sale: el, care totdeauna avusese probleme insurmontabile cu exprimarea corectă în limba română, acum, inexplicabil, vorbea bine, vorbea nuanțat, avea capacitatea de a exprima idei subtile și totul se petrecea de la sine, ca și cum cineva nevăzut i-ar fi picurat pe buze cuvintele potrivite... Avea acum convingerea că trăiește prin voia Celui de Sus și că datoria lui cea mai mare este să lupte împotriva răului absolut pe care și el îl întrupase. Așa se cuvenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]