6,653 matches
-
dar băiatul a zis că se întoarce, că s-ar putea să fi rămas la trecerea pârâului mlăștinos, pe care ceilalți îl trecuseră cu ușurință și el o fi călcat într o groapă pe care băiatul o știa și o ocolise. Chiar așa se întâmplase. Băiatul l-a scos din mocirla din care Boroancă se zbătea să iasă și după un timp prețios înainte de a se crăpa de ziuă l-a adus în locul unde ceilalți îl așteptau. Astfel s-a ajuns
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
câteva luni la vremea aceea. Despre tragedia familiei Avramescu relatează acum un „martor”; un român supraviețuitor al gulagului sovietic, doctorul român Alexandru Tatulescu în numărul 5/2004 din Dosarele Istoriei. în declarațiile sale din 1948 de la Securitate, Nicolae Petrașcu a ocolit sistematic relatarea contactelor avute cu generalul Avramescu, întrucât desigur aflase ceva despre cele întâmplate acestuia și declararea acestor întâlniri nu ar fi făcut decât să-i îngreuneze situația atât lui cât și a generalului, despre care nu se știa nimic
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ai scris pe o bucată de hârtie de la bun început? Dacă aș fi știut cum stau lucrurile, problema ta s-ar fi rezolvat mai repede, iar eu n-aș fi fost în ceață totală atâta amar de vreme. Tânăra a ocolit biroul fără să scoată o vorbă și și-a îndreptat cerceii din urechi. — Trebuie să respectăm niște reguli, zise ea. — N-avem voie să comunicăm în scris? — Asta ar fi una dintre ele. — Cam dure reguli. Este interzis orice gest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ivească ulterior cine știe ce probleme, dar gândindu-mă că discuția o să se lungească, am renunțat. Documentele erau în ordine și remunerația stabilită. N-aveam de ce să mă îngrijorez. Pe lângă asta, bătrânul evitase Agenții ca să nu se scurgă secretele, așa că mai bine ocoleam și eu orice discuție fără rost. Nu-mi plăcea deloc individul care răspundea direct de mine. Era înalt, slab, la vreo treizeci de ani, genul de om care pretinde că le știe pe toate. Pe cât posibil, voiam să am cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
doar tufișuri spinoase, gata să mă înghită. Nu-mi rămâne, în asemenea cazuri, decât să încerc să le înfrunt sau să fac cale-ntoarsă. Mi-am început investigațiile cu partea de vest, adică cu poarta de vest din apropierea gheretei Paznicului. Am ocolit orașul în sensul acelor de ceasornic. În partea de nord a porții se află câmpii întinse, pline de buruieni crescute până la înălțimea taliei. Adevărul este că-ți poți croi drum printre ele dacă vrei. Am văzut pe câmp cuiburi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
privire. După ce-am mâncat de prânz, am pornit spre vârtej. Era o după-amiază înnorată de noiembrie. Deoarece n-am putut trece prin tufișurile dese crescute pe partea de vest a dealului de vest, care blocau drumul, a trebuit să ocolim și să o luăm prin spatele dealului de sud, dinspre est. Pentru că plouase toată dimineața, stratul gros de frunze căzute era îmbibat de apă și ne-am udat la picioare. Am trecut pe lângă două animale. Capetele lor aurii se legănau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fix. Pot să mă bag și eu în pat lângă tine? E cam frig aici. Poți, dar să nu-mi atingi rana și să nu te fâțâi prea mult. Oare de ce toate fetele din lume tânjesc după patul meu? A ocolit patul și s-a băgat sub pătură cu costum cu tot. I-am dat o pernă, a luat-o, a bătut-o puțin cu palmele și și-a pus-o sub cap. Am simțit același miros de pepene galben pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ascuțite provocate de tăietură, dar fata a zis că nu știa decât să călărească. — Poate o să vină și momentul în care va trebui să călărești, am zis. Rezervorul era aproape plin, așa că benzină aveam. Am scos mașina din garaj. Am ocolit blocul și am ieșit în strada principală. Deși în toiul nopții, era plin de mașini, chiar dacă jumătate din ele, taxiuri. Erau și foarte multe camioane și autobuze de noapte. De ce se afla atâta lume pe stradă la ora aceea? De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Îmi ajungea cam până la piept. Am tras tare de ea și mi s-a părut bine ancorată. — E mâna bunicului. Pentru noi a lăsat-o în jos. Sunt absolut convinsă. — Ca să fim siguri, hai să mai urcăm un pic. Să ocolim o dată turnul. Mă enerva la culme că trebuia să fiu mereu atent unde puneam piciorul, dar am făcut un ocol. Funia era la locul ei, în aceeași poziție. Din treizeci în treizeci de centimetri avea un punct de sprijin pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
arăta ca un zid. Pământul negru părea cultivat, dar nu se vedea cu ce anume. — Când am timp, mai defrișez câte puțin teren. Îmi place să fac lucrurile cu mâna mea, deși nu reușesc prea multe, fiind singur. Trebuie să ocolesc copacii mari și să lucrez petece mai puțin dificile. Primăvara plantez zarzavaturi. Ați venit să vedeți ce se întâmplă pe-aici? Cam așa ceva, am zis. — În primul rând, aici nu locuiește nici un orășean. Nimeni nu intră în pădure, cu excepția celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
eu? Or fi. Ne legasem cu funia unul de altul și înotam împreună, având grijă să nu ni se ude bocceluțele pe care le purtam pe cap. Ne ghidam după lumina pe care o mișca Profesorul la suprafața apei. Am ocolit turnul și am ajuns în spatele lui. Lumina cea palidă străpungea întunericul, iar suprafața apei era de un galben deschis. — Cred că ar trebui s-o luăm în direcția aceea, spuse fata. Pe unde ne indică lumina. Eu înotam înainte, ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Păi, nu te vedeam în așa ceva. Mi se pare mai potrivită pentru bărbați mai tineri. Nu m-am gândit la asta. Oricum n-am găsit altceva. Erau toate închiriate. A studiat-o cu atenție, ca și când voia să o estimeze. A ocolit-o, i-am deschis portiera și s-a așezat pe scaunul din stânga. A studiat-o amănunțit și pe dinăuntru, a tras scrumiera, a deschis torpedoul. — Brandenburg, nu? — Îți place? — Da, foarte mult. Îl ascult deseori. Sub bagheta lui Karl Richter
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ridică ochii și privi dâra groasă de fum care se ridica din crângul de meri. Cred că Paznicul mai are până termină, zise ea. Apucăm și noi să urcăm ce-avem de urcat și nu ne mai rămâne decât să ocolim dealul de sud. Dacă ajungem până acolo, am scăpat de pericol pentru că Paznicul va renunța la urmărire. A luat o mână de zăpadă și a aruncat-o jos apoi. — Am intuit de la bun început că trebuie să existe o ieșire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în ziua de 14 decembrie 1989 ora 16 în Iași, Piața Unirii . Intenția dușmănoasă și schema de organizare să fie pusă în răspunderea lui Tamaș-real Tacu Alexandru bibliotecar la CUG și Pîrvu - real Petrescu Dan, autorii scrisorii ajunsă pe căi ocolite la Europa liberă și difuzată în 9 octombrie ora 18, prin care este criticată conducerea superioară de partid, iar delegații la Congresul al XIV lea PCR sînt îndemnați să nu-l realeagă în nici o funcție de stat pe tovarășul Nicolaie Ceaușescu
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
tabloul de familie. Centrul acestei lumi imaginare este orașul N., oraș din câmpia dunăreană. Cleopatra trăiește cu bătrânul Lăscăruș, Eustațiu - soțul încornorat - consultă cărțile de astrologie pentru a vedea dacă pierde sau nu procesul cu țăranii din Dobrunu. Nu-i ocolit, în această frescă a societății românești, momentul răscoalei. D. este, aici, aproape de viziunea lui Rebreanu. Eustațiu Cozianu este omorât, iar senzuala, desfrânata Cleopatra își duce mai departe destinul ei. Dar până atunci apare, agresiv, Bonifaciu, al doilea frate al Davidei
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
controlului. Managerii sunt, ulterior, legați prin datorie să se asigure că procesele de control sunt implementate cu atenție; verificarea gradului de corectitudine a implementării. Managementul, și nu auditul intern, este responsabil pentru asigurarea faptului că mecanismele de control nu sunt ocolite, ci aplicate în totalitate, așa cum se intenționa; menținerea și actualizarea controalelor. Această caracteristică este, de asemenea, importantă prin faptul că securizarea controlului este o sarcină continuă care ar trebui să ocupe primul loc în preocupările managementului; includerea celor de mai
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
dar se mișcă fără stinghereală, fără multe spaime și nedumeriri, ceea ce ar putea trimite la sentimentul apartenenței la un spațiu comun, european. Întoarcerea spre stările din țară este însă obsedantă. El spune lucrurilor pe nume, cu bun simț și mâhnire, neocolind vina lui și a altora. Critica, acumulată treptat, vizează întreaga întocmire socială, de la domn, boier sau negustor până la țăran. Nimeni până la G. nu înfățișase cu atâta luciditate și amărăciune traiul subuman al țăranului român. Când dă la iveală umilitoarea înapoiere
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
genuin raționalist și lirism al creației. Cercetarea aplicată, bazată pe despuieri de periodice și documentări în arhive, își găsește o nouă ilustrare în volumul Caragiale în presa vremii (2002), contribuție documentară și exegetică pe care caragealogia nu o va putea ocoli. G. studiază atent „Telegraful român”, „Evenimentul” din Iași, „Conservatorul” și „Dimineața” din București, „Vocea Prahovei”, materialul identificat aici corectând și nuanțând sensibil teme supuse multă vreme controversei sau încă aflate pe rol. Astfel, autoarea demonstrează că teza lovinesciană a inactualității
GRASOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
pe un geamantan (1995) se definește mai pronunțat un stil: „O atmosferă ireală - / De bal, / Un carnaval / Senzațional! / Al măștilor, / Cuvintelor - / Și-un claun adus / Cu mari eforturi din Apus. Cuvinte fără dop - / Limbajul pop.” Prozodia alertă, adecvată, care nu ocolește zonele „pop” ale vieții, face ca această poezie să pară o șaradă copilărească, cu un scenariu sentimental și ironic. SCRIERI: Ciripit de păsărele. Fluturi de noapte, București, 1988; Acvariul cu rechini, București, 1992; Balul lebedelor, București, 1994; Ciripit de păsărele
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
aproape documentaristice a experienței închisorii politice, pe fondul căreia societatea comunistă se conturează în tonuri alb-negre, ca o radiografie a ororii. Autorul se dovedește un „excepțional poet al cruzimii” (I. Negoițescu), un martor a cărui privire intensă și rece nu ocolește nimic din ceea ce oamenii obișnuiți și chiar foștii prizonieri preferă să nu spună, insistând cu „obstinație” asupra bestialității gardienilor, supliciilor izolării în zarcă, bătăilor sălbatice și urletelor înfiorătoare ale deținuților, amplificate de zidurile din beton, dar și radiografiind degradarea morală
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
să le evite pe cele periculoase sau să le folosească În exces pentru a le dezamorsa Încărcătura nocivă. În scrierile teoretice, americanii au Încercat să nu părăsească apelul la simț moral - din prudență, poate și din credință - și n-au ocolit niciodată modalizarea, n-au exilat anecdota (anekdota = lucru inedit), pentru a nu-și pune interlocutorul În poziție de inferioritate (Există, desigur, excepții : cea a lui Allan Bloom este una dintre ele). Stilul acesta are și inconveniente. El sfidează În primul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
văzut de anglo-saxoni ca eliberare de modernism și cea unei modernități franceze ajunse obiect al propriei reflecții - de unde excesul de contemplativitate, de rațiocinare, enervant de la punct. Deznodămîntul nu Începe Însă atunci după 1990, ci odată cu Beckett. Ruffel n-o spune, ocolește capcana, dar o vede, atunci cînd scrie: „Astfel, abordarea istoriei, atît de sensibilă În aceste romane, trece prin fabularea cea mai intensă. și este chiar situația sfîrșitului de joc al logicii marxiste care duce la această paradigmă estetică. Trimiterea la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și al Europei Republicii Literelor. III. Interludiu. Despre romanul francez al secolului al XX-lea Istoria literaturii se traduce prin istoria unei priviri. Asta, desigur, după ce vor fi fost rezolvate problemele legate de definiția literaturii. Mai Înțelept ar fi să ocolim chestiuni oțioase de genul acesteia. Literatura există. O dată scris, textul Începe să devină, să Însemne, să se răspîndească - și, poate, să se risipească. Istoriografia are În general prudența, deontologică să-i spunem, de a se opri acolo unde timpul trecut
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
au Încercat și ei să-și demonstreze imunitatea la violenta campanie de imagine dusă de Fayard și de presa franceză În favoarea lui Houellebecq, Înainte de lansarea romanului, la 1 septembrie 2005 (aproape că nu a existat revistă franceză care să fi ocolit subiectul). Violența campaniei nu făcea decît s-o prelungească pe cea a imaginarului literaturii promovate dar este vorba despre o violență asumată: Cred că revoluționarii sînt cei care sînt capabili să asume brutalitatea lumii, și să-i răspundă cu o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care totul e posibil, bolile insuficienței provoacă, În forul interior al persoanei, sfîșieri care vin să-i amintească faptul că nu totul e permis." Dacă publicul nu e decît o prelungire a privatului, Înseamna că o literatură autentică nu poate ocoli intimitatea iar aici nu e vorba despre morală metafizică, demult dezactivată, ci despre ceea ce odinioară era interzis spațiului public: sexualitatea. Dacă insuficiența a Înlocuit conflictul, nu punerea În scenă a unei situații conflictuale este sarcina literaturii, ci a unei psyche
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]