6,787 matches
-
de martiră, iar eu m-am simțit așa de vinovată, încât eram cât pe ce să mă apuc să caut fără întârziere sticluța cu Valium. —Cum ai călătorit? m-a întrebat ea. Nu puteam suporta politețea aia prefăcută, faptul că ocolea marea problemă. —Mamă, am bolborosit eu, îmi pare rău că te-ai speriat, dar nu e nimic în neregulă cu mine. N-am o problemă cu drogurile și nici nu am încercat să mă sinucid. —Rachel, NU MAI MINȚI! Liftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
face pe Chris să mă placă. Eroinele curajoase rămân demne, deși au fost lovite de minciunile crude ale foștilor iubiți. Ceva în genul ăsta. — Ce anume a spus Luke? m-a întrebat Chris. —Sunt așa de ghinionistă, am răspuns eu ocolind întrebarea. O nouă recoltă de lacrimi mi-a invadat obrajii. Nu mi se întâmplă decât nenorociri. înțelegi ce vreau să spun? Chris a dat din cap. Fața îi era mohorâtă. într-un fel care mă îngrijora. Oare îl plictisisem? Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe asasinul meu întrebându-mă. Când m-am uitat pe fereastră, mi-am dat seama că eram aproape de casă. Eram amețită de fericire. Deci, până la urmă, n-avea de gând să mă omoare! Chiar aici, am răspuns. —A trebuit să ocolim fiindcă se sapă pe Fifth Street. Așa c-o să te coste cu câțiva dolari mai puțin decât arată aparatul. I-am aruncat prețul întreg, plus un bacșiș. îNu eram chiar atât de drogată.) Apoi am coborât recunoscătoare din mașină. —Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu. Puștiul a început să strălucească de fericire, s-a așezat la loc și i-a dat înainte cu explicațiile. După câteva minute, i-am văzut pe toți cinci ridicându-se și deplasându-se într-un respectuos monom indian care ocolea scaunele. După ce au revenit în punctul din care plecaseră și-au strâns mâinile și s-au îmbrățișat emoționați. După alte câteva minute, o fată de la o masă alăturată s-a dus la ei și i-a întrebat ceva. Băiețelul-fetiță a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fel de sistem de măsurare au folosit? Pentru că de atunci am început să mă droghez. Nu te poți maturiza decât trecând prin toate nenorocirile pe care ți le rezervă viața. Dar, indiferent ce probleme aveam, nu făceam decât să le ocolesc. Așa că nivelul meu emoțional a rămas blocat la doisprezece ani. Ei bine, nu văd ce-ar putea fi așa de rău în a avea doisprezece ani, am spus eu râzând ușor, dându-i de înțeles că glumeam. Dar gluma mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un culoar, nici beznă, nici lumină orbitoare. Un culoar de o simplitate fără cusur, eu veneam de undeva din spate, de la capătul lui, el venea din față, din direcția ferestrelor, era inevitabil să ne întâlnim, nu aveam cum să ne ocolim unul pe altul. Era un fel de încetineală în mișcările noastre, un fel de grabă atenuată, ca-n vis. În clipa în care Tudor a început în sfârșit să plângă și medicul l-a așezat pe pieptul meu gol, înainte
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
seringilor și atunci boala a făcut ravagii fiind extrem de contagioasă. Oare câți dintre dumneavoastră și-or fi pus întrebarea: de ce după 1990 au apărut în țara noastră atâția copii bolnavi de SIDA, mai ales că la noi boala ne cam ocolise? Copii cu părinți perfect sănătoși au fost descoperiți cu SIDA după un simplu vaccin sau injecție. Oare cine o fi „binevoitorul” care ne-a înzestrat spitalele pentru copii cu seringile pentru tratament? Aud? Ehei, nimeni nu vorbește... Nu vi se
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mulțumește decât absolvind cu licență în regulă, de la două facultăți în sus. Vă rog să mă credeți, că asemenea indivizi, sunt pacostea noastră, dacă avem cumva ghinionul să vă apară în cale și nu ați scuipat la timp în sân, ocolindu-i. La toți acești superlicențiați, aproape fără nici o excepție, veți întâlni o deficiență majoră, o deficiență care ar trebui să fie considerată ca handicap și să fie luată în evidența statului român, deficiență care se manifestă prin lipsa totală a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
după ceafă privind în jur. Mai la deal, se afla o moviliță nu prea înaltă pe care crescuse o iarbă pipernicită. Se apropie de aceasta și scormoni cu piciorul. Sub stratul subțire de vegetație era numai pietriș mărunt și nisip. Ocoli grămada de pietriș pornind voinicește în sus spre marginea luminișului. Muntele se ridica de aici aproape vertical, într-un arc semicircular ce înconjura poiana. Molizi groși acopereau peretele de stâncă scufundat în umbră. Călcă pe ceva și, coborându-și privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de acasă și hanoracul. Acum îi prindea bine, își trase gluga peste cap și închise fermoarul până la gât. Praful de pe drum se transformase într-un noroi moale ce se lipea de tălpi. Ținea lanterna tot mai mult aprinsă, ca să poată ocoli apa adunată în făgașe. Hainele deja se îmbibaseră de apă și picături mari i se scurgeau de pe glugă pe față. Muntele era tăcut și nu se auzea decât zgomotul pașilor săi și al ploii căzând pe frunzele copacilor. Acum urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
calm de la masă și se îndreptă spre ieșire, în timp ce Cristi chemă chelnerul să facă nota. Bărbatul cu chelie se ridică și el de la masă și se îndreptă spre toaletă. Deși ocupat cu chelnerul, Cristi văzu cu coada ochiului cum individul ocolește intrarea în grupul sanitar și se furișează spre bucătărie. Ceva nu era în ordine, probabil că îl priviseră prea insistent și acesta băgase de seamă, pentru că individul voia s-o șteargă pe neobservate. Toma știa sigur că de la bucătărie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre bucătărie, aceștia probabil că ar fi încercat să-l împiedice. Trebuia să găsească repede o soluție să poată ieși din local fără să stârnească suspiciuni. Încercă să refacă din memorie topografia locului și se întrebă dacă avea timp să ocolească terasa și să ajungă în spatele ei în timp util ca să-l mai poată prinde pe cel urmărit. Da, dacă se mișca repede, putea. Se îndreptă deci spre ieșire încercând să pară cât mai natural cu putință. Ieși afară și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se înghesuiseră pe banchete în timp ce Vasilică era la volan. Tânărul conducea foarte repede, atacând virajele pe două roți. Apa rămasă de la ploaia din noaptea trecută se adunase în băltoace pe marginea drumului. Vasilică Pohoață nu făcea nici un efort să le ocolească iar noroiul împroșca în toate părțile când mașina trecea cu viteză prin ele. Mergând cu viteză, denivelările drumului îi zdruncinau cu putere, suspensia autoturismului nereușind să amortizeze hurducăturile. Las-o mai încet, măi băiete! șopti printre dinți Pop, după ce mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urcase la volan alături de el. Vreau să mă uit pe traseu. Poate vedem ceva ce ne va ajuta în anchetă. Tânărul agent dădu din cap în semn că înțelege și demară. Conducea foarte aproape de marginea drumului, făcând manevre ample ca să ocolească denivelările pe care le întâlneau în cale. Ținea morțiș să-i arate că era în stare să conducă și altfel decât cu viteză și viraje luate pe două roți. Acum că văzurăm că mașina nu avu nici o defecțiune la motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să fumez. Chiar despre asta vreau și eu să întreb. Mi-ai rămas datoare cu o explicație. Spune-mi te rog, ce a fost acolo? N-ai văzut? întrebă femeia suflând fumul prelung în sus. Doar am fost împreună. Nu ocoli răspunsul! o apostrofă Cristi. Ziceai că nu vrei să vorbești până ce nu ajungem acasă. Poftim, suntem aici, te ascult! Ca să-ți spun drept, m-am speriat foarte tare și acum mă trec fiorii când mă gândesc. Crezi că eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
foarte cald, nu bătea nici un firișor de vânt. De pe fruntea lui Cristi prinseseră a curge broboane de sudoare. Pe acolo nu putea trece, tufele pline de țepi alcătuiau o barieră de netrecut. Dacă voia să ajungă mai sus, trebuia să ocolească. Se hotărî să meargă pe sub poalele pădurii, pe acolo pe unde era mai ușor să străbată. Încerca să se țină imediat dincolo de lizieră, așa încât să poată vedea marginea răriturii și eventualele cărări care ar fi putut apare acolo. Locurile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apăreau tot mai mulți stejari și fagi, ceea ce însemna că se apropie de poale. În față se ridica un pâlc de copaci tineri printre trunchiurile cărora care crescuseră lăstari deși. Îi văzuse de la distanță și începu se deja să-i ocolească. Nu avea nici un chef să treacă printre ei, ar fi fost un efort inutil și l-ar fi și încetinit pe deasupra. Cu coada ochiu lui i se păru că printre frunzele acestora se zărea ceva alb. Inima îi tresări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum printre copaci, lăsând ravena în spatele lor. Stejari și fagi înalți se ridicau în jurul lor. Pâlcuri de lăstari tineri creșteau din loc în loc, acolo unde lumina soarelui reușea să răzbată printre coroanele dese. Nu puteau străbate printre aceștia așa încât le ocoleau, încercând să păstreze totuși direcția. În fața lor se afla un trunchi imens prăbușit de-a curmezișul. Mușchiul verde năpădise scoarța groasă și un mănunchi de ciuperci de lemn se ițea de dedesubt. Broboane mici de umezeală străluceau pe pălăriile mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe Muntele Rău, tu cunoști foarte bine locul, constată Toma. Răspunde-mi la întrebare, dădu Ileana plictisită din mână, mergem mai departe în sus ori ne abatem spre dreapta ca să ieșim direct la marginea răriturii? Oricum va trebui s-o ocolim, nu vreau decât să economisim timp. Deși nu recunoscuse cu glas tare, inspectorul ar fi vrut să parcurgă același drum de alaltăieri, dar Ileana avea din nou dreptate. Judecând la rece, cu două zile în urmă nu descoperise nimic, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu o mișcare din cap și schimbă direcția. Era clar că știe drumul, se orienta perfect în pădure. Coasta muntelui devenise mai abruptă și de acum urcau pieptiș. Din loc în loc, treceau pe lângă stânci uriașe pe care trebuiau să le ocolească. Nu mai bine urmam albia pârâiașului pe lângă care am trecut mai devreme? întrebă Cristian, oprindu-se să-și tragă respi rația. Nu ne-ar fi ajutat de loc. Pârâul Bolii izvorăște de sub răritura pe care vrem noi s-o ocolim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ocolească. Nu mai bine urmam albia pârâiașului pe lângă care am trecut mai devreme? întrebă Cristian, oprindu-se să-și tragă respi rația. Nu ne-ar fi ajutat de loc. Pârâul Bolii izvorăște de sub răritura pe care vrem noi s-o ocolim. Am fi ajuns în altă parte. Pârâul Bolii, ce nume ciudat! se miră Toma ștergându-și cu dosul palmei transpirația de pe frunte. N-are nici o legătură cu vreo afecțiune, îl lămuri femeia. Când au început comuniștii să aducă încoace oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu, râpa se întinde numai vreo doi kilometri de o parte și de alta a locului unde ne aflăm noi acum. Seamănă cu o potcoavă uriașă, în interiorul căreia se află peștera ei. Vâlva nu poate trece pe deasupra dar o poate ocoli. Dacă însă te urmărește și tu ai prins de veste, atunci ai un avantaj de câteva minute bune trecând puntea aceasta. Exact aceasta era întrebarea pe care voise inspectorul să o pună în momentul în care Calistrat începuse să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Muntele se arcuia într-un pinten semicircular ca un intrând în poiană, înconjurat de cursul de apă. Câțiva pași mai încolo, se vedeau două șine așezate pe traverse de lemn care se opreau în apropierea jgheabului de spălare. Moș Calistrat ocoli stânca și se opri pe loc. Mergând în lungul căii ferate, inspectorul îl ajunse din urmă și se opri lângă el. Ascunsă după o antă de stâncă, era gura întunecoasă a minei. Peste o grămadă de bolovani îngrămădiți într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
drumul rămăsese undeva în spatele lor, dar dacă ar fi trebuit să se întoarcă singur, nu era sigur că ar mai fi nimerit înapoi. Terenul era foarte accidentat, ravene adânci ca niște canioane le tăiau calea și se vedeau siliți să ocolească stânci imense, prăvălite în calea lor. Niciodată nu mai văzuse copaci cu trunchiurile atât de mari, ba la un moment dat, își pusese întrebarea dacă nu cumva are halucinații, pentru că nu-și imaginase că niște arbori pot crește atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
obstacole, ba chiar e în stare să se desprindă în mai multe șuvițe, nu se separă deloc. Am văzut asta de mai multe ori, numai că nu am dat importanță atunci. Când se deplasa printre copaci, se strângea ca să îi ocolească, dar niciodată nu se desfăcea ca o apă ce trece printre stânci. Înțelegi ce vreau să spun? Bătrânul clătină din cap, rămânând tăcut. Cristian nu-i spunea nimic nou, știa și el acest lucru, dar nu vedea cu ce îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]