6,445 matches
-
copleșit de amintirile legate de răscrucea existenței lui de atunci!... Am discutat mult și multe până la lăsarea întunericului. M-a întrebat printre altele dacă mai scriu, răspunzându-i că „doar mici încercări de rememorare a celor pe care le-am omis intenționat din nevoia de a reduce costul tipăririi volumului de acum un an. După plecarea musafirilor mi-am continuat programul până la ora 23. Nimic nou de semnalat. În dimineața următoare nu prea m-am simțit bine, totuși am uitat de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
greoi, iavaș‑iavaș, o porniră În galop prin glod, spre marea bucurie a fetițelor din căruță, care se Îmbrățișară și chicotiră, chipurile Înfricoșate, deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era‑ntr‑un costum de tweed englezesc (căci nu trebuie să omitem acest amănunt din cauza biciului nou, abia cumpărat), peste care purta un pardesiu tot din tweed englezesc, dar cu‑n alt desen. În măsura În care aparențele nu Înșală, și În ciuda oboselii evidente, dădea impresia unui om mulțumit de sine, nu din pricina biciului cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
anonimat. (De altfel, ca În multe cazuri când persoane destul de importante vor fi notate precum anonimul X.) Domnul Graves Îi va dezvălui numai statutul social: de religie ortodoxă, monarhist constituțional, antibolșevic, În timpul războiului civil, ordonanță la colonelul de artilerie Dragomirov, omițând Însă un detaliu minor, acela al primului contact telefonic, de aceea Graves va rezuma pentru cititori conținutul primei lor discuții dintr‑o după‑amiază, În barul hotelului „Royal“ (cel din centru), discuție care durase de la cinci până la zece seara: „Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a lipit din nou fruntea de genunchi și a rămas așa. Părea că doarme. Nu s-a clintit nici când m-am ridicat din fotoliu, nici când am ieșit din camera ei. 16. Acasă, i-am povestit Zenobiei, fără să omit nici un amănunt, întreaga desfășurare a întâlnirii mele cu Iason și cu Maria. La început m-a ascultat atentă, apoi a zâmbit. „Sigur“, am bombănit (mă simțeam ofensat), „ție îți convine, tu n-ai fost în coșmarul Mariei...“. Mi-am amintit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îmbrăcasem normal și nu mă dezbrăcasem în timpul zilei, aveam pantalonii puși invers, adică partea cu nasturii, bine încheiați, se afla la spate. Nu știu în ce măsură pot interesa toate acestea, dar ele s-au petrecut chiar așa și nu le puteam omite. V Ultima întâlnire a lui Dante cu Beatrice pe o ceașcă de cafea fabricată în Suedia 1. Căpătasem încredere în singurătatea coridorului nostru. Ea ne compensa într-un fel pentru zăpușeala din cameră : cum nu se răcorea decât în zori
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de balerină sprințară. Se depărtă de Mircea, tropotind delicat, pe aleea îngustă, întocmită din lespezi solide, de pe timpuri, printre crini imperiali cu corola de mătase și printre tufe de iasomie. Portița, având o lucrătură de fier forjat, destul de simplă (dacă omitem inițialele stăpânului casei, A. S., străbunicul Cristinei și anul manufacturării: 1938), se roti, scârțâind neunsă. Nici nu merită osteneala să o mai gresezi. Soarta îi e pecetluită, de parcă o și văd sub șenilele nemiloase ale buldozerelor, care zdrobesc, delaolaltă, orașul, stabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
am reușit în cele din urmă să-mi fac burtă“ Ce? exclamă Tomoe, înroșindu-se toată. Din cauza reducerii numărului de ideograme din uzul curent, sau poate din cauza neglijării învățământului în timpul războiului, tinerii japonezi de azi fac multe greșeli când scriu, omițându-le parțial sau confundându-le, dând astfel naștere la tot felul de situații hazlii, dacă nu chiar penibile. Nici măcar Takamori și Tomoe, al căror bunic a fost specialist în scrierea clasică, nu făceau excepție. Stăteau prost de tot cu scrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dar chiar și pe ei i-a șocat numărul mare de greșeli din scrisoarea lui Haruko Hona. Cu atât mai mult cu cât era scrisă de o femeie... N-ar fi fost chiar atât de grav dacă s-ar fi omis parțial ideograme sau dacă s-ar fi făcut greșeli minore, dar erau locuri în care înțelesul, chiar dacă descifrau ideograma, era atât de obscur, încât efortul lor de a pricepe textul nu era cu nimic mai prejos decât cel al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
minor dacă ne gândim la sintaxa haotică, lipsa punctelor finale, nefolosirea de paranteze absolut necesare, eliminarea obsesivă a paragrafelor, folosirea virgulelor pe sărite și, păcat de neiertat, intenționata și aproape diabolica abolire a majusculelor, care, imaginați-vă, ajunge să fie omisă din Însăși semnătura scrisorii și e Înlocuită prin minuscula corespunzătoare. O rușine, o provocare, continua gramaticianul, și Întreba, Dacă moartea, care a avut privilegiul neprețuit de a asista În trecut la cele mai mari genii ale literaturii, scrie În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
făcute și acceptate declarații contradictorii. Starea variază între euforie și apatie și există o instabilitate emoțională generală. Tipul clasic se caracterizează printr-o euforie dementă, deliruri de grandoare și accese de paranoia extremă. — Isuse, singurul lucru pe care l-ați omis este mustața nebună, am zis. Mi-am aprins o țigară și am tras din ea posomorât. — Pentru Dumnezeu, să schimbăm subiectul. Haideți să discutăm despre ceva vesel, ca de exemplu despre amicul nostru criminal în serie. Știți, încep să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trecut și tu „de partea cealaltă“ și că ai pierdut acea relație privilegiată cu cartea, ce aparține numai cititorului: a putea considera ceea ce e scris ca ceva finit și definitiv, la care nu e nimic de adăugat și nimic de omis. Dar te încurajează încrederea pe care Cavedagna continuă s-o nutrească în posibilitatea unei lecturi sincere, chiar și aici, în editură. Iată-l pe bătrânul redactor reapărând prin ușile de sticlă. Apucă-l de o mânecă, spune-i că vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
marginea festonată - aș putea reuși să mențin distinctă în perceperea fiecărei frunze perceperea fiecărui lob al frunzei. Domnul Okeda nu și-a spus părerea; și altădată tăcerea lui îmi slujise drept avertisment să nu mă las pradă unor conjuncturi pripite, omițând o serie de etape încă nesupuse verificării. Păstrând ca pe o comoară această lecție, am început să-mi concentrez atenția, pentru a culege senzațiile cele mai mărunte în clipa conturării lor, când sunt încă precise și necombinate într-un mănunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
numai cine a înțeles asta se poate aștepta la revelații și iluminări. De aceea, atenția mea, spre deosebire de ceea ce spuneați dumneavoastră, domnule, nu se poate desprinde de rândurile scrise nici măcar pentru o clipă. Nu mă pot desprinde, dacă vreau să nu omit vreun indiciu prețios. De fiecare dată când dau de o aglomerare de semnificații, trebuie să continuu să sap de jur-împrejur, să văd dacă nu cumva pepita devine un filon. De aceea, lectura mea nu are niciodată sfârșit: citesc și recitesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a luat Gilles cu el. Trebuia să le cunosc pe Angelina și Maddox, dar l-am cunoscut pe Toby. În continuare Adriana reproduse cuvânt cu cuvânt conversația ei cu Toby, mai puse de la ea câteva fraze (pentru culoare), dar nu omise nimic. Când termină, își puse seducător buzele în jurul paiului cu dungi și trase o gură zdravănă din margarita. Nu era foarte sigură, dar credea că grupul acela de băieți drăguți de cealaltă parte a piscinei se uitau la ea. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aș asuma, dacă n-ai fi tu aici. \ BERNARD, SPUNE EA, ȚINE-NE PE AMÂNDOI AICI. ȘTII BINE CĂ TOCMAI M-AM VACCINAT DIN NOU. Doctorul spune că și Tarrou era vaccinat, dar că, poate din pricina oboselii, probabil că a omis să-și facă ultima injecție cu ser și a uitat să-și ia anumite precauții. Rieux se și îndrepta spre cabinetul lui. Când s-a întors în odaie, Tarrou a văzut că ținea în mână fiole mari de ser. \ A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tot mîngîia barba rară, trei fire: „Al cui este copilul unui donator de spermă?“. „Al femeii care l-a purtat...“ a venit, după o oarecare ezitare, răspunsul. Thomas și-a reluat expunerea, dar a repetat, În parte, ceea ce mai spusese, omițînd ceea ce era esențial pentru logica Întregului. O zi proastă, și-au zis, Îngăduitori, studenții; Îl apreciau pe Thomas, o studentă era aproape Îndrăgostită de el sau numai se fandosea. Nici ziua următoare nu a fost mai bună. Apoi a venit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
salon există întotdeauna Vogue-ul din luna următoare, cu mult înainte de apariția lui oficială.) — Da, sigur, îmi aruncă Julie sarcastică. Julie mă cunoaște mult prea bine ca să mai pot să-i ascund ceva. I-am povestit despre conversația oribilă din mașină, omițând totuși unele detalii. Iâh! Cum a putut să-ți spună așa ceva? Ar merita un Adio și n-am cuvinte. Nu poți să te măriți cu individul ăsta, scumpa mea. Un mariaj fără sex ar fi foarte deprimant. Asta se cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din nou. Arată mai bine și se simt mai fericite. Iar acum, povestește-mi de băiatul ăsta de care te-ai despărțit. I-am spus toată povestea, exagerând pe ici pe colo, ca s-o fac mai interesantă. Normal, am omis părțile mai umilitoare, cum ar fi călătoriile ratate în Brazilia. Nu voiam ca dr. F. să știe și chestiile foarte intime. — Asta nu e tot, mi-a zis. Îmi ascunzi ceva. I-am povestit, fără tragere de inimă, despre tentativa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care prezintă curiozitatea unică de a fi o auto-retraducere voită a versiunii franceze publicate de Jean Cassou în revista Mercure de France, în luna iunie 1926. Autorul a făcut față de aceasta adăugiri semnalate de el însuși prin paranteze drepte. Am omis doar introducerea lui Jean Cassou, „Portrait d’Unamuno“, tradusă și ea și comentată de autor, citând însă în note, în originalul francez, fragmentele ce i-au reținut atenția lui Unamuno. Am crezut că procedez în spiritul marelui scriitor neconformist hotărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
comentată de autor, citând însă în note, în originalul francez, fragmentele ce i-au reținut atenția lui Unamuno. Am crezut că procedez în spiritul marelui scriitor neconformist hotărând să introduc între paranteze ascuțite și fragmentele, mai întinse sau foarte scurte, omise de Unamuno la retraducerea propriului text și care, după el, avea să mai intereseze, eventual, doar pe unii viitori erudiți, dar în primul rând, cred eu, pe toți cititorii de azi. Ca atare, Cum se face un roman, în versiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
traducere românească cititorii o vor putea găsi în prezentul volum. Este în cel mai înalt grad un exemplu de carte-vortex, cum încercam să formulez în primele rânduri ale acestor pagini. Considerațiile de istorie literară, pe care, desigur, nu le voi omite, mi se par însă mult mai puțin expresive decât fasciculul de lumină coerentă aruncat de această cărticică asupra romanelor și nuvelelor lui Unamuno, în general, și asupra Ceții sale, în special. Deși, potrivit cronologiei exterioare, cartea aceasta e scrisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care nu mai sunt la modă, ca farfuriile noastre, Nu te mai gândi la farfurii, avem multă treabă, Am venit cât de repede am putut, doar l-am lăsat pe Marçal în fața ușii și m-am întors, răspunse Cipriano Algor. Omisese micul ocol care i-a permis să treacă prin fața casei Isaurei Estudiosa și nu-și dădea seama că vorbele lui sunau a justificare improvizată, sau își dădea seama, dar nu reușea s-o evite. De fapt, îi lipsise curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
din cap. Nu, sunt sigură că mi‑aș fi amintit dacă ar fi pomenit de New York. Mă las abătută pe marginea patului. Nu‑mi spune fiindcă vrea să‑mi dea papucii. — Nu‑i adevărat! răspunde Suze. Așa sunt bărbații, Bex, omit mereu să‑ți spună diverse. Așa sunt ei făcuți. Își croiește drum pe lângă un maldăr de CD‑uri și se așază cu picioarele încrucișate pe pat, lângă mine. Frate‑meu n‑a zis nimănui când s‑a lăsat de droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
intre în voie, să se alieze antipatiei lor față de bufon. „Încă n-a venit profesorul?...“ Nepăsarea lor mocnită și rea nu accepta această complicitate. „Mai taci și tu, acolo... Lasă-l în pace, nebunul are dichisul lui...“ Dar dacă ea omisese să-l evoce pe întârziat, atunci ei erau cei care declanșau atacul. „E-he, o încurcă bramburitul! Geaba toate pilele lui, geaba toate limbile lui păsărești, geaba toate fițele. Că iar vin verificările. Cu rudele în străinătate, cu trecutul familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vreun spectator la o reprezentație atît de lungă, dar cred că ar merita Încercat. Oricum, sunt de acord că „cea mai mare problemă astăzi este pierderea dreptului la emoții”. Nu-nțeleg nici eu, ce fel de artă e aia care omite feelingul!? Alteori, marele pedagog și director de scenă pune, În cartea sa Călătorie fără sfîrșit ( editată de fundația Camil Petrescu), probleme care țin de viața extrascenică a artiștilor :” Este uimitor cît de mult se cheltuiește pe festivaluri și clădiri de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]