8,290 matches
-
cap. Când gândește cineva că neînsemnata mărime a corpului omenesc nu stă de fel în raport cu puterea, cu imensitatea voinței (gîndește la Napoleon ), cumcă omul e numai prilejul, adesea slab, abia suflat, pentru niște patimi cumplite, când gândești cumcă purtătorul acestor patimi poate în orice moment să devină o coajă, ca un vas pe care l-a spart vinul, apoi când vezi că unul și acelaș princip de viață încolțește în mii de mii de flori din cari cele mai multe se scutură la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dotată cu gînduri și sentimente proprii, cu drepturi și libertăți, omul s-a plasat sub semnul eului sau al sinelui. Situație deloc ușoară. Un individ demn de acest nume trebuie să se conducă după propria-i rațiune, să judece fără patimă lucruri și ființe, să acționeze în deplină cunoștință de cauză. Trebuie să accepte cu discernămînt opiniile celorlalți doar după ce le va fi examinat, după ce va fi cîntărit imparțial, ca un savant, argumentele pro și contra, fără a se fi supus
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
onorabil repetată cu o ironie mușcătoare, care contribuie la ridiculizarea bărbatului de onoare ce se pretindea Brutus a fi. Pe de o parte, rațiunea suverană și orbirea în ceea ce privește omul, animal politic; pe de cealaltă parte, magia imaginilor dezordonate și a patimilor dezlănțuite, arta oratorului care mînuiește mulțimea ca pe un soi de instrument pe care-l face să emită sunete de iubire, de ură ori violență, după bunul lui plac. Vivacitatea este o calitate intuitivă ce permite selectarea ideii decisive din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
atotputernicie care hrănește convingerea de a aparține unui grup care "are dreptate". Ea le justifică zelul scoțîndu-i din apatie, din această stare desanimado, cum spun spaniolii, caracterizată prin lipsa de animație și dezgust față de viață. Tot ea le asigură triumful patimii. Puterea fanatismului asupra mulțimilor e dată de convingerea că urmează un ideal autentic, al lor. Idealul creează o lume de valori fixe, purificate de zgura îndoielilor interioare și imune la orice pericole din afară. E o lume părtinitoare, și orice
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în stăpînire, încît în afara ei au dispărut toate, orice opinie contrară părîndu-i-se o eroare ori o superstiție. Așa a fost Robespierre, hipnotizat de himericele sale idei și folosind procedeele Inchiziției pentru a le propaga"191. Astfel de oameni, bonavi de patimă, sclavi ai misiunii lor sînt, în mod necesar, făpturi aparte. Deviați, anormali, ei au pierdut contactul cu lumea reală, s-au rupt de semenii lor. Nu puțini au fost conducătorii recrutați din rîndul acestor "nevrozați, excitați, semi-alienați care ispitesc marginile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
decît membrul unei mulțimi, că ar avea timp să reflecteze asupra celor citite, că înainte de toate el este cel care alege ce ziar anume să citească. În realitate, și el este supus unei excitații permanente; și pentru că ziaristul îi flatează patimile și prejudecățile, face din el un lector credul și docil, manipulîndu-l după bunul său plac. Astfel încît masa de lectori devine o masă de automate supuse, asemenea celor pe care le vedem în cabinetele hipnozatorilor, pe care le putem determina
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
denumirea lor comună. Toate se reduc la acest grup psihologic al stărilor de spirit aflate în permanentă schimbare"310. Numai că interesele nu dispar. Ele rămîn în plan secund, ascunse în umbră. Presa le deghizează fie în teorii, fie în patimi care pot fi împărtășite de un cît mai mare număr de indivizi. Să reținem următoarele: psihologia mulțimilor anticipează masificarea fie sub formă de mulțime, fie sub formă de public, nu contează națiunilor, claselor sociale etc. Masificare înseamnă că toate conflictele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din Algeria și a lăsat uitării amintirea unei revoluții avortate, cea din mai 1968, d'Estaing a reprezentat în ochii unora un soi de Kennedy francez iar în ochii altora întoarcerea oamenilor politici și ascensiunea tehnicienilor la frîiele Statului. Epoca patimilor și a metafizicienilor puterii trecuse definitiv. Venise, se pare, vremea rațiunii și a fizicienilor puterii. Fundalul este dat de aceeași măreție a Franței. Cu toate acestea, accentul se deplasează de la colectivitate la individ. "Societatea noastră, scrie d'Estaing, se întemeiază
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lovesc nu sînt devastate în aceeași măsură. Războiul din 1914-1918 a survenit după o lungă perioadă de pace. Suficient de lungă pentru a întreține în sufletul multor oameni speranța sau iluzia că știința, industria și spiritul de universalitate vor înlătura patimile veacurilor precedente. Ei credeau că înfruntările ucigătoare și luptele între națiunile vecine aparțin deja trecutului. Am văzut deja că socialiștii considerau că pot mobiliza muncitorii împotriva războiului. Filosofii și savanții gîndeau că progresul cunoașterii și al conștiinței umane va elimina
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
română a fost un amestec de fals și real, mai exact un „corolar al perestroikăi” (p. 11), România fiind de multă vreme un laborator pentru experiențele politice sovietice (încă din 1944, se presupune). Dacă francezii au privit la început cu patimă și simpatie revoluția română - întrucât vedeau și proiectau în ea o reeditare a Revoluției franceze (care aniversa 200 de ani în 1989) -, dezamăgirea lor a fost uriașă atunci când și-au dat seama că în decembrie 1989 a avut loc o
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
denunțul gândirii slabe, capabilă doar să colporteze sloganuri și să confecționeze adjective, în decorul indiferenței și indiferențierii. Pentru a fi un veritabil scandal, teologia are nevoie nu de proba dialecticii burgheze, ci de retorica ascetică a Crucii. Contrar aparențelor, răstignirea patimilor nu conduce la mortificarea inteligenței, care prin recursul la alegorie recâștigă unitatea pierdută a contemplației originare. Nutrită din Scripturi, teologia descoperă în istoria lumii articulațiile mistice ale unei imense parabole. Prin urmare, practica teologiei nu presupune recursul la măsurători, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
poate fi falsificat este sfințenia în care Biserica își desăvârșește catolicitatea. Biserica - ca arhivă mobilă a unui nou testament - n-a ocultat nici istoricitatea, nici paradoxul atâtor relatări privitoare la lucrarea lui Dumnezeu în creație, de la chemarea lui Avraam la Patima și Învierea lui Hristos. Biserica n-a redus, cum ar fi vrut Marcion, realitatea tragică a umanității la un set bine armonizat de istorii pioase. „«Întreruperea» istoriei de către Hristos și mireasa Sa, Biserica, este cel mai important dintre evenimente, interpretându
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
extremelor blochează accesul la raționamentul istoric în cheia longue durée. Este adevărat: redactat în Occidentul celor două conflagrații mondiale, manifestul consensului social urma să vindece traumele unei generații sacrificate. Din tranșeele imunde până în cartierele de lux ale vechilor capitale europene, patima istorismului se consuma furibund și endemic. Fundamentalismele seculare păreau născute dintr-un exces de zel în interpretarea semnelor veacului. După 1945, „era atomică” și „războiul rece” păreau să impună resemnificarea promisiunilor eshatologiei biblice. Lumea întreagă spera că „pacea va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
împărtășită de autori ca Plutarh sau Filon Alexandrinul 2. Referința la „demonii aerului” nu este metaforică, ci metafizică. Epurării efectuate pe Cruce îi corespunde, într-un orizont perfect palpabil, o performanță lingvistică fără echivoc. Nu întâmplător, Evangheliile consemnează foarte amănunțit patimile Domnului. Citindu-le, descoperim că Hristos asumă replica silențioasă atunci când e supus batjocurii. Fără să fie vorba despre elogiul apatiei stoice, nu găsim - la marginea imundă a Ierusalimului - nici o apetență pentru exercițiul dialectic sau dezbaterea sfătoasă. Pe Cruce, Fiul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fiecare societate a subscris de-a lungul timpului. Impunerea și acceptarea unor reguli de viață, bazate pe discernerea semnificației unor concepte antitetice, precum bine-rău, adevăr-minciună, echitate-discriminare, generozitate-lăcomie, libertate-constrângere, la nivelul tuturor structurilor sociale, a reprezentat primul pas În lupta Împotriva patimilor umane nestăpânite. Din perspectivă biblică, plămădindu-se prin forța creatoare de origine divină, Decalogul (Biblia, Exodul 20: 1-17ă a reprezentat o sinteză a virtuților și a valorilor etice, pe baza căreia s-au fundamentat coduri și legi de guvernare ale
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
apărut primele etaloane monetare. Și În acest caz, deși legile divine trebuiau să guverneze bunul mers și armonioasa dezvoltare a cetății, natura umană, prin limitarea conștiinței și a gândirii etice, a fost predispusă spre furt, Înșelăciune și delapidare. Împotriva acestor patimi, pentru completarea legilor de sorginte divină, au fost considerate drept norme de conduită comercială o serie de decrete, coduri sau legi ale regilor și Împăraților din Sumer, Egipt sau Grecia antică. Se poate aprecia că aceste legi au fost mai
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
Poemele lui apar ca o Înșiruire de versuri pline de imagini, unele din ele de o adîncă rezonanță, - Însă mereu izolate, avînd aerul să fie crîmpeie, neintegrate Într-un tot”) vizează realul caracter centrifugal al multora dintre versuri: stăpînit de patima „imagismului”, poetul face aproape În fiecare metaforă, comparație etc., un pretext de noi asocieri, creîndu-și noi puncte de gravitație, ca În virtutea unei inerții a fanteziei În expansiune. De aici, adeseori, și În ciuda frapantei noutăți a imaginilor considerate În ele Însele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cît voi fi pă lume, Din lațul tău n-oi mai ieși; mă jur pă al tău nume.” Oximoronul devine figura fundamentală a poeziei lui Alecu Văcărescu: lingă „dulcele laț”, există o varietate impresionantă de „dulce de rob nume”, de „patimă cumplită”, chinuri plăcute, pîrjoliri dătătoare de extaz, de petrecere cu necazuri etc. Iubirea este o Încăpere care are, ca vestibul, durerea. Nu este posibil accesul la marele festin fără a trece prin vestibulul În care ard toate focurile iadului. Alecu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
medii), trebuie să fie blîndă („de-ai fi cu blîndețe”). Într-un vers nesigur: „ești inimă trufașe În trează plăcere”, dăm peste o sintagmă În jurul căreia se poate specula. „Trează plăcere” ar sugera bucuria spiritului În dragoste, veghea conștiinței În patimile trupului. Ideea nu-i străină de mentalitatea uscatului Nicolae care ține, În altă parte, să convingă că existența lipsită de iubire este fără rost. În versurile ce dezvoltă acest gînd vedem Însă prea ușor prestigiul modelului părintesc: „A trăi fără
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că n-o poate spune, poetul o spune, În fapt, indicînd un model erotic. Heliade Îl reproduce, În genere, În poemele sale, chiar și În acelea În care simțul familiei primează. Conjugal, erosul este la el mereu lilial și virtuos. Patimile trupului nu sînt cuprinse În poem, erosul se oprește, prudent, la ușa iatacului. Chiar În Anatoliada, unde poetul vorbește de ritul Împreunării, fantezia părăsește cuplul primordial la marginile așternutului moale și Înmiresmat. CÎntul se sfîrșește, de altfel, cu elogiul (Încă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
temniții tărie, Și geme furios.” Este figura contestației, dublată de figura dorinței (eminesciene) de repaos. În limbajul lui Gr. Alexandrescu, asta Înseamnă a gusta pacea. Amorul este, acum, o sursă de nefericire: privirea Întinde curse, lanțuri, desfătarea naște amărăciune. SÎnt patimi mai nobile, mai mari, mai vrednice pentru un bărbat decît amorul. În limbajul lui uscat didactic, Gr. Alexandrescu se Întîlnește cu misoghinul Schopenhauer: „Amor care adoarme și legi și datorie, Ce slava umilește, ce n-are nimic sfînt: Antonie-i
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
amorul. În limbajul lui uscat didactic, Gr. Alexandrescu se Întîlnește cu misoghinul Schopenhauer: „Amor care adoarme și legi și datorie, Ce slava umilește, ce n-are nimic sfînt: Antonie-i jertfește a lumii-mpărăție, Și află un mormînt. Nu sînt patimi mai nobili, mai mari, mai lăudate, Mai vrednici să s-aprinză În inimi bărbătești? Nădejdi, viață, cinste, simțirile-nfocate, Femeii le jertfești! Crezi tu că pentru tine răsare sau sfințește Acel uriaș falnic, a zilii domnitor? La patrie, În lume
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răsare sau sfințește Acel uriaș falnic, a zilii domnitor? La patrie, În lume, la tot ce pătimește, Nimic nu ești dator?” Figura contestației (figura promisiunii ratate și a aspirației spre altă formă de plenitudine: sentimentul datoriei, de pildă, sau alte patimi demne de o inimă bărbătească!), contestația, zic, mai apare o dată, Într-un limbaj mai calm. Este contestația de după consumarea crizei erotice. O izbăvire tristă, o pace mohorîtă. Îndrăgostitul și-a regăsit „dreapta gîndire”, și-a regăsit și prospețimea simțurilor: liniștea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cucoane”. Pentru ca versurile lui să fie Înțelese mai bine, pentru ca plăcerea să fie mai mare și (detaliu nemărturisit!) efectul lor mai puternic, stihuitorul Întocmește (compilează) o retorică pe care o ilustrează cu versuri proprii. Stihurile au fost scrise ca să zugrăvească patimile sufletului, retorica a fost Învățată (furată) de la ochii preacinstitei doamne. Erosul provoacă, așadar, nu numai poezia, dar și prozodia: „Laudele cu care mă Împorocești prin luminată scrisoarea dumitale sînt mai presus de starea minții mele, și nici unul din darurile ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mă bucură stihurile ce am făcut, cît, pentru că au dobîndit plăcere și iscălitura dumitale, cu care pot să fie plăcute la ochii tuturora. Dumita mă cinstești a zice că dau suflet unor rînduri ce potrivesc În versuri și că zugrăvesc patimile cu Învioșare ce gîdilă simțirea sufletească. Dar vei ști, strălucito, că darul acesta l-am primit de la dumita În ceasul acela cînd mi-ai arătat că poate muri cineva Încă trăind și să trăiască murind. Îmi scrii că ai dori
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]