5,976 matches
-
Huțuleuca", se numește așa, fiindcă aici încă din vremuri de demult, s-au așezat cu traiul câteva familii de "huțuli". În apropiere de Poiana, peste pârăul "Rîpa Satului", se întinde în prezent pe un deal o mahala mare, numită "Mahala Popii". Se numește așa, fiindcă în această mahala s-a așezat cu traiul primul popă din sat, iar urmașii lui au trăit și trăiesc și azi tot aici. "Piscul Maricăi", se numește așa fiindcă pe acest pisc, care e cel mai
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
cu traiul câteva familii de "huțuli". În apropiere de Poiana, peste pârăul "Rîpa Satului", se întinde în prezent pe un deal o mahala mare, numită "Mahala Popii". Se numește așa, fiindcă în această mahala s-a așezat cu traiul primul popă din sat, iar urmașii lui au trăit și trăiesc și azi tot aici. "Piscul Maricăi", se numește așa fiindcă pe acest pisc, care e cel mai înalt, se așezase cu traiul o văduvă frumoasă, fără copii, pe care adeseori o
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
care trebuiau luate de organele politice, raportul lui Ion Iliescu arăta: "Și în legătură cu practicile față de care s-a slăbit incisivitatea, combaterea unor practici mistice: studenții merg și se căsătoresc la biserică și organizația nu ia atitudine! Își botează copilul la popă... Organizațiile noastre trebuie să contracareze unele manifestări, ca să fie instrumentul luptei ideologice". Discursul arată că, chiar atunci când nu participau la mișcări de protest, studenții se opuneau îndoctrinării politice și atitudinea lor de opoziție ajunsese să îngrijoreze clasa politică. Este de
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
se arunca în brațe”. Când în toamnă trecu regele prin Verriers, ea reușește să-l numească pe Julien în garda de onoare, dăruindu-i un costum nou. Concetățenii sunt indignați de această faptă. „Cum, pentru că lucrătorul ăsta mărunt, deghizat în popă, era perceptorul țâncilor lui, primarul avea îndrăzneala să-l numească în garda de onoare, spre paguba domnilor cutare și cutare, fabricanți cu dare de mână?”. În aceeași zi, tânărul îl cunoaște pe episcopul de Agde, un bărbat cu doar șapte
Roșu și negru (roman) () [Corola-website/Science/306340_a_307669]
-
6 martie 1443, prin care voievodul întărea lui Mihul pisar mai multe pământuri și sate, precum și prisaca lui Vrabie de pe râul Cotovțea (Bîc). Anume această prisacă se consideră a fi baștina viitoarei localități Temeleuți. Mihul Pisar (Mihai), era fiul lui popa Iuga. A deținut următoarele dregătorii: Grămatic 25 decembrie 1422 ; logofăt și pisar (scrie și hrisoave) 30 ianuarie 1425 - 30 mai 1443; logofăt 29 noiembrie 1443 - 30 iunie 1456 (cu întreruperi). Fiind unul din cei mai reprezentativi boieri ai vremii sale
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
vel căpitanul de Soroca i Andronache Vartolomei biv postelnic, să meargă la satul Peripecenii, ce este al dumisale banului Aristarho, acolo la Soroca și alt sat, iarăși întreg, al dumisale banului, anume Zgura și pol sat din Ciripcău, cumpărătură de la popa Ioniță și de la alții. Și, fiind trebuință a să hotărî, să cheme față pe toți sătenii și răzeșii și pe cum să va cade cu dreptate să le hotărască și să le dei mărturie". La 15 iunie 1742 banului Aristarho
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
a unui fotograf neamț din Târgu Jiu. Protopopul Ioan moare după 5 martie 1779 când apare ultima oară într-un act de cumpărare a unei săliști la marginea moșiilor sale. Din căsătoria cu Stanca rezultă doi copii: armașul Șerban și popa Ion, tatăl generalului. Primul dintre cei doi frați, la fel ca unchiul său, se dedică carierei armelor participând la războiul ruso-austriaco-turc din anii 1787-1791. Faptele de arme în timpul luptelor contra austriecilor din 1788 i-au adus un deosebit prestigiu fiind
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
ierarhia socială a familiei Magheru, se evidențiază prin ctitorirea bisericii din Bârzeiu la anul 1800. Edificiul de dimensiuni modeste, este ctitorit, așa cum rezultă din fotografiile pisaniei și a tabloului votiv al ctitorilor, de către Șerban Măgheriu împreună cu prima sa soție Sanda, popa Ion, fratele căpitanului și mama lor, protopopița Stanca. Din nefericire, astăzi, biserica nu mai există, surpându-se pe la începutul secolului XX. La puțin timp după construirea bisericii soția lui Șerban Magheru moare, iar în 1802 acesta se recăsătorește cu Ioana
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
perioada 1864-1865, anii în care se adoptă și se pun în aplicare, sub directă priveghere a domnitorului luminat Alexandru Ioan Cuza, legi fundamentale ale tânărului stat democratic, îl găsim la cârma tribunalului pe M. Vasilievici, cunoscut și că "Manolache a Popei", personaj despre care s-a vorbit mult în epoca. Lui, probabil, i se va fi adresat, la 4 octombrie 1864, tânărul Mihai Eminovici, marele poet de mai tarziu al românilor, când a cerut și i s-a aprobat angajarea că
Tribunalul din Botoșani () [Corola-website/Science/314514_a_315843]
-
maghiară. Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” a fost construită în anul 1642, din lemn de stejar, pe temelia unei alte vechi biserici. Ea a fost pictată mult mai târziu, probabil în anul 1753, an însemnat în pronaos de popa Ioan. Monumentul se încadrează în tipologia bisericilor de lemn maramureșene, prezentând elementele sale caracteristice: streașina dublă în dreptul naosului și pronaosului, turnul cu foișorul scos în afara profilului de bază și cu un coif prelungit în opt ape. Motivul torsadei „funia răsucită
Biserica de lemn din Sat-Șugatag () [Corola-website/Science/313642_a_314971]
-
de verdeață și lumină, pe coasta nord-vestică a municipiului Slatina, județul Olt. Ctitor al schitului Strehareț este episcopul Serafim mai întâi episcop al Buzăului și din anul 1668, episcop al Râmnicului. Acesta cumpără la 24 aprilie 7172 (1664), de la feciorii popii Hariton, în hotarul Streharețului, vii lucrate, țelina și pomet „și cu braniște și cu fântână drept bani, 90 unghi (bani ungurești)”. Aceasta va constitui zestrea cea mai însemnată a schitului. În anul următor, 1665, 1 aprilie, Radu Vodă Leon (1664-1669
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
nu ducea lipsă, care ar fi îndrăznit să nesocotească înalta poruncă, a dat impuls și școlii din Racovița. Acest lucru este consfințit de mențiunile tot mai dese după acest an în conscripțiile vremii de „"magisteri"” și „"ludimagisteri"” , cum au fost Popa Stan și Popa Toader în perioada 1755-1761. Una dintre principalele urmări pozitive ale graniței militare a fost înființarea treptată de școli de diferite grade în toate localitățile militarizate. În urma decretelor emise de împărăteasa Maria Terezia în 1764 și 1766, în
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Analizând documentul respectiv, în lucrarea sa „ Mănăstirea Căpriana, de la întemeiere pînă în zilele noastre”, Gheorghe Postica menționează, că deja la 1429 domeniul mănăstirii Căpriana se compunea din două sectoare: cel de la obârșia Vișnevățului, care era o stăpînire veche a lui popa Chiprian, și cel din sectorul Târnăuca- Cârlani, care la 1420 era parte componentă a moșiei boierului Oană Vornicul din Tutora, primită din mâinile domnitorului Alexandru cel Bun pentru slujbă devotată, fapt consemnat în diploma domnească din 25 aprilie 1420, scrisă
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), sâmbovină ("Celtis glabrata"); La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe elemente floristice rare sau endemice; printre care: clopoțel dobrogean ("Campanula romanica"), capul-șarpelui ("Echium russicum"), garofiță pitică ("Dianthus nardiformis"), merineană ("Moehringia jankae"), ouăle popii ("Himantoglossum caprinum"), turiță ("Agrimonia pilosa"), coada șoricelului ("Achillea leptophylla, Achillea ochroleuca"), hajmă păsărească ("Allium flavum ssp. tauricum"), curcubeu ("Lychnis coronaria"), gâscariță ("Arabis turrita"), ai sălbatic ("Allium moschatum"), ferigă mediteraneană ("Asplenium adiantum-nigrum"), ruginiță ("Asplenium septentrionale"), coșaci pontici ("Astragalus ponticus"), mărar de
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
coloana vertebrală a parcului) și cursul pârâului Beu spre amonte, incluzând Lacul Dracului, faimoasele cascade ale Beușniței, lacul Ochiul Beului și "Cascada Șușara". Parcul național reprezintă o zonă montană cu abrupturi calcaroase, doline, lapiezuri, peșteri (Peștera Lenuța, Peștera de sub Padina Popii, Peștera Bijuteria), avene, grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști și păduri. Acesta include rezervațiile naturale Cheile Nerei - Beușnița, Izvorul Bigăr, Ducin și Valea Ciclovei - Ilidia. Parcul a fost instituit ca arie protejată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
Cordulegaster heros"), fluture-țestos ("Nymphalis vaualbum"), croitorul cenușiu al stejarului ("Morimus funereus") și croitorul alpin ("Rosalia alpina"). La nivelul ierburilor este întâlnită o plantă (inclusă în aceeași anexă a "Directivei Europene") din specia "Himantoglossum caprinum", cunoscută sub denumirea populară de "ouăle popii". Alte specii de ierburi și flori rare semnalate în arealul parcului național: brie ("Athamanta turbith ssp. hungarica"), tășculiță ("Aethionema saxatile"), omag ("Aconitum moldavicum"), usturoi sălbatic ("Allium moschatum"), pesmă ("Centaurea atropurpurea"), cornul bănățean ("Cerastium banaticum"), brebenei ("Corydalis pumila"), brândușă de toamnă
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
parva"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), viespar ("Pernis apivorus") sau ciocănitoarea verzuie ("Picus canus") La nivelul ierburilor sunt întâlnite trei specii de plante (incluse în aceeași anexă a "Directivei Europene"): papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), ouăle popii ("Himantoglossum caprinum") și clopoțelul de munte ("Campanula serrata"); care vegetează alături de alte rarități floristice, printre care: talpa-ursului ("Acanthus longifolius"), brie ("Athamanta turbith ssp. hungarica"), tășculiță ("Aethionema saxatile"), iarbă-mare ("Achnatherum calamagrostis"), albăstreaua de munte ("Centaurea pinnatifida"), pesmă ("Centaurea atropurpurea"), clopoțeii Cazanelor
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
religia în care a fost și s-a ținut până acum și care i-a rămas de la înaintașii săi.” Conscrierea lui Inochentie Micu Clain din anul 1733 indică pentru Pănet 27 de familii neunite, care îl aveau ca preot pe „popa Georgius”, deci existau cca 135 de români. Ceva mai târziu, la 1750, conscripția lui Petru Aaron menționează ca existenți 289 de uniți, care aveau biserica de lemn, un preot și un cantor, ca numai la zece ani distanță, conscripția din
Biserica de lemn din Pănet () [Corola-website/Science/313828_a_315157]
-
și ceilalț coratori Ioan Badi, Ioan Suci, Danil Pop, Mihail Botoș, Moisă Suci, Gavril Matei, Nicolae Mihuț, meșterii ce au făcut-o din lemn au fost din Șerbeni, Teodor Pop cantor și Gore Bîrsan și s-au zugrăvit de mine Popa Gheorghe din Șerbeni”. Sematismul din anul 1900 face referire la preoții care au slujit în această parohie: „... pe timpul conscripției lui Klein număra 125 de suflete ... preot era Gavrilă. Pe la anul 1780 funcționa popa Onu (Șematismul Episcopiei de Făgăraș, 1842, pag
Biserica de lemn din Urisiu de Jos () [Corola-website/Science/313851_a_315180]
-
Bîrsan și s-au zugrăvit de mine Popa Gheorghe din Șerbeni”. Sematismul din anul 1900 face referire la preoții care au slujit în această parohie: „... pe timpul conscripției lui Klein număra 125 de suflete ... preot era Gavrilă. Pe la anul 1780 funcționa popa Onu (Șematismul Episcopiei de Făgăraș, 1842, pag. 69), pe la anul 1787 funcționa popa Simion urmat de preotul Aron Pop care a slujit până în anul 1868”. Îi urmează preotul Simion Crainic care slujește până în anul 1930. Bătrânii încă le povestesc nepoților
Biserica de lemn din Urisiu de Jos () [Corola-website/Science/313851_a_315180]
-
anul 1900 face referire la preoții care au slujit în această parohie: „... pe timpul conscripției lui Klein număra 125 de suflete ... preot era Gavrilă. Pe la anul 1780 funcționa popa Onu (Șematismul Episcopiei de Făgăraș, 1842, pag. 69), pe la anul 1787 funcționa popa Simion urmat de preotul Aron Pop care a slujit până în anul 1868”. Îi urmează preotul Simion Crainic care slujește până în anul 1930. Bătrânii încă le povestesc nepoților despre preotul Vasile Truța de pe Târnave care i-a slujit între anii 1931
Biserica de lemn din Urisiu de Jos () [Corola-website/Science/313851_a_315180]
-
rămasă cu autori neidentificați“" - în Revista „Criminalistica“, nr. 5, anul IV, septembrie 2002, p.;7-8; - „Mama a vândut pontul... iar fiul a ucis cu bestialitate“" (împreună cu Vasile Lăpăduși) - în Revista “Criminalistica” nr. 6, anul IV, noiembrie 2002, p.;20-23. - „Valea Popii zguduită de o oribilă crimă”" (împreună cu Vasile Lăpăduși) - în „Poliția română“ nr.7, anul XIV, p.;12. - „Cele 7 întrebări fundamentale ale investigării criminalistice a omorului“", colocviu internațional, 6-7 octombrie 2002, București. Lucrarea a fost tipărită în volumul "„Realități și
Lazăr Cârjan () [Corola-website/Science/313918_a_315247]
-
în „Poliția română“ nr.7, anul XIV, p.;12. - „Cele 7 întrebări fundamentale ale investigării criminalistice a omorului“", colocviu internațional, 6-7 octombrie 2002, București. Lucrarea a fost tipărită în volumul "„Realități și perspective în Criminalistică”", București, 2003. - „Crima din Valea Popii“" - în Criminalistica, anul V, nr.2, martie 2003, - „Moartea dramatică a unei taximetriste“" (împreună cu Gheorghe Cheregi) - în Criminalistica, anul V, nr.4, iulie 2003, p.;6-8. - „Răzbunare probată prin mijloace criminalistice și penale“" (împreună cu Ionuț Crăc, I.P.J. Gorj) - în Criminalistica
Lazăr Cârjan () [Corola-website/Science/313918_a_315247]
-
din Aiton, dar se pare că la anul 1320 exista o comunitate închegată. Una din primele informații ne-o oferă conscripția episcopului Klein de la 1733 care spune că la momentul respectiv parohia avea aproximativ 385, în sat fiind trei preoți: popa Simion, popa Luca și popa George, acesta din urmă fiind neunit . Seria preoților continua, după dispariția celor trei preoți amintiți mai sus, cu popa Emanoil. Perioada în care a păstorit comunitatea de credincioși din Aiton nu se cunoaște cu exactitate
Biserica de lemn din Aiton () [Corola-website/Science/314952_a_316281]
-
dar se pare că la anul 1320 exista o comunitate închegată. Una din primele informații ne-o oferă conscripția episcopului Klein de la 1733 care spune că la momentul respectiv parohia avea aproximativ 385, în sat fiind trei preoți: popa Simion, popa Luca și popa George, acesta din urmă fiind neunit . Seria preoților continua, după dispariția celor trei preoți amintiți mai sus, cu popa Emanoil. Perioada în care a păstorit comunitatea de credincioși din Aiton nu se cunoaște cu exactitate. Șirul preoților
Biserica de lemn din Aiton () [Corola-website/Science/314952_a_316281]