60,135 matches
-
izbucni În plîns, se azvîrli În șa și se Îndepărtă pentru totdeauna de acea casă. Rodrigo de San Antonio bîntui prin Quito vreme de doi ani Încheiați, ca o umbră amețită, se Îmbarcă apoi pe Amazon, Într-o aventură nebunească, pornind În căutarea fabuloasei comori a generalului Rumiñahui, și dădu ortul popii, mușcat de țînțari, pe malul rîului Aguaruna, fără să poată Înțelege, nici măcar În ultima clipă, unde anume greșise. CÎt despre Carmen Ibarra, aceasta - cu toate că rămăsese În continuare Niña Carmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu cincisprezece zile Înainte de nuntă, ea Îl anunță, pe neașteptate, că fusese invitată de către conte Într-o nouă călătorie și că urma să plece. Cavalerul de Arriaga nu spuse nimic de data asta. Porunci să-i fie Înhămată trăsura și porni Într-un lung periplu prin Europa, ca să moară la Florența, În vara următoare, victimă a ciumei. Carmen de Ibarra - acum aproape nimeni nu o mai numea Niña Carmen - Îl așteptă să se Întoarcă vreme de un an, dar aflînd vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cunoștea fericirea, o respingea, și cu toate că mai tîrziu avea să se urască pentru asta, nu-și putea stăpîni goana dezlănțuită spre autodistrugere, cînd acea voce răgușită și profundă striga Înlăuntrul ei, poruncindu-i să o rupă cu toate și să pornească Într-o fugă nebunească spre libertate. Singură În grădina părăsită - sora ei se recăsătorise și locuia acum În Latacunga -, trecea Încă o dată În revistă amintirile, evocînd chipurile bărbaților pe care-i iubise și Întorcîndu-se la zilele fericite din hacienda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zonele cultivate fusese spulberat În cele patru zări. Uneltele lui dispăruseră și ele, și tot ce ar fi putut arde se transformase deja Într-o moviliță de cenușă. Încă o dată Își bătuseră joc de el cu cruzime și trebuia să pornească de la zero, dar era conștient de faptul că acum lucrurile deveniseră și mai dificile, pentru că În curînd Adventurer avea să răspîndească În porturile din Pacific vestea că pe Insula Hood, În Arhipelagul Galápagos, se ascundea un om pe care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
n-ar fi de ajuns, hidratantul pe care-l folosesc e-o suspensie de solide fetale inerte în ulei mineral hidrogenat. Ce vreau să zic e că, sinceră să fiu, totul se reduce la mine. Asta doar dacă nu e pornit cronometrul și-un fotograf nu țipă: Empatie. Apoi flash-ul stroboscopului. Dă-mi compasiune. Flash. Dă-mi sinceritate crudă. Flash. — Nu mă lăsa să mor aici, pe jos, zice Brandy și se agață de mine cu mâinile ei mari. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
informații aleatorii care sunt tot ce ne-a mai rămas din școală. Un sărut, și cartea poștală e-n drum spre lacul Washington. De la Seth: Când s-a transformat viitorul dintr-o promisiune într-o amenințare? Un sărut, și-a pornit cu vântul spre Ballard. Numai când vom devora planeta asta Dumnezeu ne va da alta. Vom rămâne în amintire mai mult pentru ceea ce-am distrus decât pentru ceea ce-am creat. Autostrada 5 șerpuiește în depărtare. Din vârful Acului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Manus. Încă-l iubesc pe Seth. Un cuțit, o senzație ca lama unui cuțit, și-am descoperit că-n pofida tuturor celor întâmplate, încă mai aveam un nesfârșit potențial neexploatat de suferință. Noaptea asta a fost cea în care am pornit împreună la drum, iar Manus Kelley avea să devină într-o zi Seth Thomas. Între timp, în Santa Barbara și San Francisco și Los Angeles și Reno și Boise și Salt Lake City, Manus a fost alți oameni. Între noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
bâlci - Cootie, Poochie, Pam-Pam, Mr. Bunnits, Choochie, Poo Poo și Ringer - e-un holocaust nostim de blănuri. Tare dulce. Tare adorabil. Mă întorc în baie și apuc unul dintre puținele lucruri care n-au luat foc: Un flacon de Valium. Pornesc în jos pe marile scări circulare. Manus, când a intrat cu forța să mă omoare, a lăsat ușa din față deschisă, iar infernul de la primul etaj aspiră o briză răcoroasă de aer nocturn pe scări în sus, în jurul meu. Stingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mi violente fantezii de răzbunare ca mijloc de adaptare. Flash. Dă-mi doar prima ocazie. Flash. Brandy la volan, ea se întoarce spre mine, cu ochii împăienjeniți de lacrimi și rimel, și zice: — Știi ce sunt Instrucțiunile Standard Benjamin? Brandy pornește mașina și o bagă într-a-ntâia. Coboară frâna de mână și lungește gâtul ca să vadă traficul. Zice: — Trebuie să trăiesc pe hormoni un an întreg în noul meu rol sexual înaintea vaginoplastiei. Îi spun Training pentru Viața Reală. Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
am mai văzut niciodată, zice Brandy. E ceva în Biblie despre scoaterea coastelor. Crearea Evei. Brandy zice: — Nu știu de ce i-am lăsat să facă asta. Și Brandy, Brandy adoarme. Sari înapoi la noaptea în care eu și Brandy am pornit în călătoria asta, noaptea în care am plecat de la hotelul Congress cu Brandy conducând așa cum poți conduce doar la două jumate noaptea într-o mașină decapotabilă, cu o pușcă încărcată și-un ostatic c-o supradoză. Brandy își ascunde ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ta. Mi-am zis că fața aia a ta îți va cere mai mult curaj decât orice operație de schimbare de sex. Îți va oferi descoperiri mai mari. Te va face mai puternică decât aș fi putut fi eu vreodată. Pornesc pe scări în jos. Brandy în noii ei șlapi, eu în completa mea năuceală, ajungem în hol și prin ușile salonului poți auzi vocea profundă și prelungă a domnului Parker care eructează iar și iar: — Așa. Fă așa. Eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu mai merita să fie respectat, pentru că oricum se putea întîmpla orice oricui. Cel puțin asta îi spuneau lui printre rînduri reportajele ilustrate din Dimineața ori din Universul. Noroc, era un fel de a zice, că nu toată lumea judeca realitatea pornind numai de la gazete. "Afacerea Cocoș" i se părea a fi asemănătoare unui foc de pușcă tras în munte, aiurea. Nu omoară pe nimeni, dar poate stîrni avalanșe care sînt în stare să îngroape de vii nenumărați oameni. De fapt nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru Făinaru, nici un fel de valoare, doar flecăreli ca să treacă vremea și ca să se dea important în fața unui ageamiu. S-a întors cu spatele la el și a luat-o încetișor către casă. Va trebui să doarmă zdravăn și după aceea să pornească la drum. Chestiunea era aproape rezolvată, mai trebuia doar să o certifice. Nu-i va fi ușor, dar nimic nu-i ușor cînd vrei să fii sigur de ceva. S-a depărtat cam la vreo zece-cincisprezece metri de Lică Făinaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de luat în seamă, în stare să le umbrească măcar o adiere. Șerban Pangratty îi devenise nesuferit, așa că evita orice întîlnire cu el. Nu era chiar foarte ușor, de multe ori și-a schimbat drumul și gîndul din cauza lui. O pornea către Cramă, să mai dea o raită prin acareturile ce începuseră să se părăginească, ăsta era un motiv de îngrijorare profundă în Vladia, cum de totul se învechea, se strica, devenea de nefolosit peste noapte, încît oamenilor le era silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
noapte, încît oamenilor le era silă să se mai atingă de teascuri, de budane, de împletiturile de nuiele, de cercurile de butoi proaspăt aduse de la Comana și după nici două săptămîni arătau ruginite și mîncate pînă la miezul lor!, o pornea înviorat de gîndul că poate o să-l convingă pe Hariton să-i deschidă vinoteca, nu era Popianu bețiv, dar curios era, și numai ce vedea silueta prințului, mai ales pălăria de pai cu boruri late și țepene, iar cînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost văzută niciodată astfel, orice aviator din lume s-ar fi simțit emoționat dacă ar fi primit o asemenea invitație. Italo Balbo era un pilot desăvîrșit, un geniu al aviației și un nebun fermecător pentru că în orice spunea și făcea pornea de la faptul că întîi există aviație, aviatorii, zborul în sine și apoi restul. Lumea poate părea ciudată așa, privită așa, dar Balbo era îndeajuns de simpatic în nebunia lui, încît să te convingă că este posibil și o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
expresie, dar nu găsesc alt strai pentru un adevăr atît de evident" și în același timp nu se arăta indiferent la o idee atît de modernă cum era aceea a sinuciderii și care era discutată din fir-a-păr în toate saloanele, pornindu-se de la "evidența crizei de conștiință a europenilor, domnilor, o criză care ține de sfîrșitul mileniului, nu uitați, noi sîntem acum la începutul sfârșitului". Pe Șerban Pangratty îl cam plictiseau discuțiile pe această temă fie numai și pentru că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prințul i-a dat drumul din menghina degetelor sale alb-albastre din cauza efortului, Leonard Bîlbîie s-a frecat încetișor cu podul palmei, se și închipuia cu niște vînătăi zdravene, noroc că nu era diabetic, după o asemenea strînsoare s-ar fi pornit o adevărată hemoragie. Nu era diabetic, era sănătos și zdravăn și credea că este așa pentru că n-a băut niciodată nimic altceva decît apă și vin. Iar pe deasupra era și țăran, adică ai lui fuseseră oricum, țăranii n-au cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cazurile erau studiate în amănunțime, nimeni nu dorea să facă vreo gafă, avîn du-se în vedere "materialul sensibil" cu care se lucra, oameni politici, oameni cu bani mulți, oameni în spatele cărora se aflau forțe de temut, mersese în "orb", pornind de la neliniștea și flerul lui Mihail, dar se încredea înainte de toate în intuiția sa. O dată pus în situație, era imposibil să nu se descurce, să nu dea de un capăt. De asta și fusese trimis el și nu altcineva! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dunării, lîngă Măcin, așteptînd să vină o barcă de pe partea cealaltă, să-l treacă. Era întuneric de nu-ți vedeai mîna, dar era cald și simțeai în aer miros de ploaie. Bine, chiar foarte bine ar fi fost să se pornească ploaia, nimeni n-ar mai fi auzit vîslele, nici scîrțiitul furcheților. Ora de întâlnire trecuse, nu cu mult, dar trecuse și era neliniștit. Să mai stea o zi ascuns în mal era de negîndit. Întîi pentru că trebuia să ajungă cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu se întindă, îi era frică să nu cuprindă mai mult și așa să nu mai poată face nimic. Cum simțea că se întărește carnea pe el, că se răcește iar înțepeneala începe să se întindă, ca gheața pe lac, pornind dintr-un nod anume, începea să-și frece locul cu pricina, insistent, pînă cînd începea să-l doară. Durerea era dovada că zona respectivă revenise la viață. Nu putea face asta cînd se afla cineva în birou ori cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zvoni că Mihai Mihail e bolnav de o maladie misterioasă și asta ar aduce numai prejudicii Serviciului. Nu poți lăsa un om bolnav în fruntea unei instituții atît de sensibile, dar nici nu poate cineva să îndrăznească să-l înfrunte, pornind de la aceste premise. Ar fi o situație delicată și dureroasă care nu se știe cum ar evolua, pe cine ar atinge și ce ecouri ar stîrni. Trebuia să se gîndească la toate și de aceea, cît putea duce suferința, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
miniștri, cu directori de bancă și angrosiști, va inspira pe mai departe respect, teamă și curiozitate, dar el va ști că e sfârșit. Iar în lume nu există secret care pînă la urmă să nu fie descoperit. De la această axiomă pornise atunci, în tinerețe, pe drumul care îl adusese pînă în acel birou. Chiar dacă va fi un secret de care numai el își va fi dat seama, faptul că există îl făcea vulnerabil. Ah, mai era ceva vreme pînă atunci, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu grade, cu bani, cu funcții, ordinea însăși a semnat, nu-i nimic făcut la întâmplare, cu hurta. Doar știi prea bine, ca să faci un bulgăre mare de zăpadă, care să curețe totul în cale, să fie în stare să pornească o avalanșă, îți trebuie întîi unul mic și îndesat, un bulgăre de gheață. Aici e bulgărele de gheață, domnule adjutant, aici e. Și ai acum marea șansă să intri între cei ce vor deveni mîine-poimîine cu adevărat puternici. Să ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plimbare. În viață nu există coincidențe, cu atît mai mult în lumea noastră. Doar cauze și urmări, succesiuni", spunea Mihail și de cînd îl știa pe șef și de cînd se afla în Serviciu niciodată nu s-a rezolvat ceva pornindu-se de la o coincidență. De cîteva ori, chiar, s-a renunțat la cîte o afacere tocmai pentru că în desfășurarea ei apăruse vreo coincidență, iar asta punea totul sub semnul întîmplării, al hazardului. "Hazardul nu există, domnilor, iar, dacă apare cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]