6,029 matches
-
o parte din motivația semnificației pe care ființele umane o atribuie relațiilor primordiale prezente la naștere: familia, localitatea și semenii poartă, transmit și protejează viața. Acesta este motivul pentru care oamenii au atribuit întotdeauna și continuă să atribuie sacralitate obiectelor primordiale și atașamentelor pe care le au față de acestea" (Grosby, 1994:169). Pe aceleași coordonate, Connor (2004:45) afirmă că "identitatea nu își extrage sustenabilitatea din fapte, ci din percepții; nu din istoria cronologică / factuală, ci din istoria sensibilă / simțită", cu
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
enunță principiul "relației inclusive" care presupune că nici observatorul, nici actorul nu trebuie să se retragă din relație, ci trebuie să "simtă împreună" sau să "trăiască împreună" interacțiunea și să descopere astfel realitatea intersubiectivă și nucleul de esență spirituală, noologică, primordial și "anterior exprimărilor empirice pe care le face posibile"38. O dovadă remarcabilă pentru susținerea acestei idei, a trăirii împreună a realității intersubiective, noologice, a adevărului comunitar, o furnizează "tribunalele comunității" din Rwanda numite gacaca, care judecă cauze legate de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ed.), Advances in experimental social psychology (vol. 25), New York, Academic Press, pp. 1-65. Schwartz, Shalom H. (2006), Basic Human Values: Theory, Methods, and Applications [http://dpms.csd.auth.gr/emplak/Schwartzpaper.pdf, accesat în 19.02.06]. Shils, Edward (1957), "Primordial, personal, sacred and civil ties: some particular observations on the relationships of sociological research and theory", în The British Journal of Sociology, 8:2, pp. 130-45. Smelser, Neil J. (1966), "The modernization of social relations", în Weiner, Myron (ed.), Modernization
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
noastre vag-jenate nu însemnau altceva decît situarea defel factice în formula Stelică. O secundă, trăiam cu toții în capul lui Stelică. Doar al doilea, al treilea pahar ne reașeza în ordinea (înșelătoare?) dăinuind din vecii. Și asigurîndu-ne împăcarea (lașă?) cu datul primordial. Butadei lui Eluard, "frații care văd" (despre pictori), i-am putea alătura (despre aceiași pictori): "frații care tac". Dintre artiști, aceștia sînt cei mai zgîrciți la vorbă. Poate și pentru că, în spațiul nostru, pictura nu are nevoie de cuvinte. Ba
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Fotograful, profesionist, instalat chiar în mijlocul pieței (ca să cadreze perfect Domul), e dotat cu aparatul lui aparent fanat (știți care, cel cu... poalele-n cap), iar în momentul în care te-ai hotărît să faci poza, îți pune în palmă grăunțele primordiale. Într-o secundă, stolul hulpav de porumbei te împresoară, sufocîndu-te ca-ntr-un invers Hitchcock, unul sublin de data asta. Clic!... și fotografia unică-i gata. Bună de arătat, orgolios, amicilor (care, dezolare! îți întind și ei fotografii tot de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Sigur, ar fi fost de preferat acuratețea gramaticală a unui Michelangelo. N-a fost să fie. Oricum, amîndoi se află pentru totdeauna în același Panteon. Cristal descoperit în Australia și analiza lui: planeta ar fi încetat să-și răcească magma primordială mult mai devreme decît se credea: cam cu vreun miliard de ani. Noutatea, auzită acum la BBC, în timp ce-mi întind o pînză, are darul să mă liniștească: prea mă teroriza vechea aproximație; cu asta nouă, cuiele pătrund mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar fi pîndiți de morbul "ereditar" al lecturii, dar dialogurile cu acești căutători (și aflători) de nemaivăzut/ nemaifăcut sînt de-a dreptul fascinante. Prin plasarea lor în zona forărilor, adesea șocant-insolite. Nuca lor de cocos e plină de nutritivele sucuri primordiale. Cînd mi se-ngăduie, sug din ea cu lăcomie. Nucă de cocos, mde, sună, poate, prea peiorativ-exotic. De alternat, eventual, cu mai neaoș-alintatul tărtăcuță. Da, dar cînd deschid dicționarul văd că tărtăcuța e coccinia indica. Tot un drac. Intrat în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîine" de Murillo (1618-1682). Sufletul topit în milă veselă. Contaminantă. Într-un moment dominat de daciada hingherilor. E un bebeluș, pe un spot publicitar, la t.v. În prima secundă, încruntat, e Răzvan Theodorescu, în a doua, rîzînd, e pruncul primordial. Să mori de rîs, nu alta... 1 martie Îmi intră-n atelier (fără să bată) și numai nu-mi pune mîna-n gît: Hai! zice. Și mă-nșfacă și mă duce-n atelierul lui (perete-n perete). Așa-i el, vecinul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: "Hidrocentrala V.I. Lenin", iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale Stînca stă înfiptă resemnat în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologic-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd ritualic doi stropi din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al clipelor tinere și nebune, cu momentele de tristă demență ale de-acum bătrînilor. Aici excelența scenariului, regiei: cu un leitmotiv obsesiv: apa. Amîndoi soții se dedau cînd logodnici, cînd ramoliți plăcerilor apei. Apa, nu-i așa? ca baie amniotică primordială, în stare să-i umple de plăcere, dar a-i și pîndi cu primejdii imprevizibile. Marea, heleșteul, ploaia, umbrela, robinetul. Imperiul apei. În care cei doi își consumă de fapt viața. Ieșind din cînd în cînd la suprafață, dar ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este una din aceste structuri, înțeleasă și ea drept proiecție a unei realități dezirabile, plecând de la așteptările colective, ca o ofertă de modificare a celei trăite efectiv. Sistemul imaginarului, oricum stabilizat de un nivel major, paradigmatic − al arhetipurilor, al ideilor primordiale legate de geneză și de întemeiere −, primește dinspre gândirea practică și dinspre cea intelectuală "soluțiile" de transformare a lumii, pe care le integrează în rețeaua discursului identitar, unde le păstrează active. Când mitul și simbolul întâlnesc istoria socială, ajungem la
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
afirmă pe cel al soarelui, diferit de lumina difuză a renașterii ("sfumato" davincian). Organizarea de tip cartezian a cunoștințelor − subliniază Dubois în același loc − poate fi asimilată cu imaginea unui sistem solar, în care întreaga gândire se adună în jurul actului primordial, iluminant și fondator, al lui "Cogito ergo sum". Dorința de unitate se înfruntă însă cu conștiința unei rupturi, care duce în final la lumea duală sau la "fractura" barocă (Dubois, "Les transformations de l'imaginaire XVIe-XVIIe siècles". Thomas 76). Raportul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în primul rând potențialitatea intelectivă însăși, care are ca punct de plecare "conceptul" (ideea sau amintirea, mentalitatea sau stereotipul etc.) și oferă "schița" pe care apoi se încarcă materia imaginarului sau o structură simbolică. Durand o reduce la un impuls primordial, la un factor pur antropologic, corelând-o strict cu senzorialitatea, restrângând în acest fel și pluralitatea funcțiilor imaginației și ale imaginii la limitele percepției "sensibilului". O a doua noțiune generală și fundamentală pentru sistem, precum schema − transportor și suport în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
se gândească pe sine în termenii, uneori constrângători, ai supraviețuirii. Acest mit al identității a rămas în mod constant prioritar față de oricare altă problemă culturală sau ideologică. (Alexandrescu 33) Mit și istorie Mitul povestește o istorie sacră, adică un eveniment primordial, care a avut loc la începutul timpurilor și ale cărui personaje sunt zei și eroi civilizatori. De aceea, mitul instaurează adevărul absolut ... ; dezvăluind cum o realitate a luat ființă, constituie modelul exemplar, nu numai al riturilor, ci și al oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
legendară a personajului central, strămoșul. Ce Sțitia coprinde loc mult, nu numai al nostru, ce închide și Ardealul și Țara Muntenească și câmpii preste Nistru, de coprinde o parte mare și din Țara Leșească... (Ureche 8) Aceasta ar fi patria primordială din mitologia medievalității românești. O teratologie proiectată la început timid într-o lumină sacră, pentru că arhetipul nu are dimensiunile uriașe din cosmogoniile grecești sau orientale, ci limitele geografice ale unui teritoriu real. Totuși, întâiul descălecător, Traian, prezent mai târziu la
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mari și mici și șanțuri pre Nistru, pre Prut, prin codri..." (Ureche 10). La primii cărturari, tema originii romane încă nu îl fixează istoric pe "civilizator", ci rămâne mai aproape de informația comună, cu caracter general și mai curând topografic. Geografia primordială este mai relevantă deocamdată decât identitatea etnică a strămoșului. Memoria colectivă, după cum apreciază cercetătorii religiilor, nu păstrează evenimentul sub raportul istoricității sale mai mult de 300 de ani. De aceea, mai bine conturate în cronici apar descălecatele Moldovei și Munteniei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
casei, deși este stăpâna mitică a focului și simbolul creației, ea rămâne sortită spațiilor închise, care se dovedesc a fi nu doar formele protectoare ale ciclicității (cum interpretează antropologia). Stăpână a interiorului, dar "condamnată" ca fiind singura vinovată de păcatul primordial, femeia medievală este întruchiparea vieții domestice și a cotidianului, tutelate de morala bisericii. Pentru că asupra ființei ei este proiectată dorința, dar și amintirea gestului interzis, întreaga existență îi este pusă sub semnul interdicțiilor; în baza lor, o fantezie masculină compensatorie
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
medievalității românești, casa este ea însăși un reper antropologic, cu o "poveste" proprie. Simbol totalizant al matricei familiale (trupul matern, casa părintească, locul de origine), dar și al peșterii protoistorice, al grotei christice, al Edenului și al mormântului, constituie locul primordial, centrul topografiei generale, precum și al sistemului de reprezentări colective. Dihotomia medievală natură−cultură devine aici și mai relevantă, pentru că reușește să pună mai bine în lumină opozițiile închidere−deschidere și feminin−masculin. În cazul de față, natura este prezentă prin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
câteva areale sacre reprezentate în imaginarul religios. Textele medievale subliniază condiția omului, de creatură făcută din lut (ca materie vremelnică și primară), cauză a incapacității sale de a rămâne la starea perfectă, pură, pe calea dreaptă a credinței. Traseul cuplului primordial, sub forța destinului său nefericit de căutător, va fi descensional și va duce de la Paradisul pierdut, întâia "casă" descrisă de Biblie, la intrarea, ca pedeapsă, într-un habitat terestru (atât de fragil în raport cu natura, cu alteritatea dușmană și cu voința
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Temeiul "subiectiv" al posibilității de a practica știința și opinia se află în anumite facultăți sufletești, totodată căi de cunoaștere a celor două "obiecte": gândirea pentru ceea-ce-este, simțurile pentru ceea-ce-nu-este. Pornind de la cele câteva gânduri parmenidiene, putem socoti ca fiind primordială distincția dintre ființă și ne-ființă, precum și analogia acesteia cu diferența dintre știință și părere, fiindcă acestea două din urmă sunt rezultatele exercitării unor funcții de cunoaștere (gândirea și simțurile) asupra unui obiect potrivit fiecăreia: ființa și ne-ființa, "obiectul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate fi acceptată, desigur, poate fi formulată și "probată" după criterii ideologice, numai că ea are, în asemenea împrejurări, pretenția de a fi adevărată înainte de a fi probată, pentru că ea corespunde imaginii constitutive a modului uman de a exista, faptului primordial că el se raportează, înainte de toate, la celelalte existențe, pentru a-și da seama de sine. Dar fundamentul acestei ideii, însuși judicativul-constitutiv, nu poate fi reevaluat? Și nu-i putem cerceta condițiile posibilității sale? În consecință, nu am putea privi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ISD nu influențează favorabil PIB; b) ISD sunt favorabile creșterii PIB; c) doar o parte a investițiilor străine directe, și nu toate, sunt favorabile creșterii PIB, în funcție de capacitatea țării-gazdă de absorbție a lor. În concepția lucrării noastre, sensul și obiectivele primordiale ale investițiilor străine directe în țara-gazdă trebuie subordonate realizării dezvoltării economice durabile a acesteia pe pilonii economic, social și de mediu. Astfel, în cadrul pilonului economic, obiectivul major ar fi creșterea eficienței și profitabilității. În ceea ce privește pilonul social, menționăm obiectivele creșterii bunăstării
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
actualizat total va crește. În situația în care coeficientul de actualizare ia valori mai mari, scade, avantajul net actualizat total putând înregistra valori negative. Sensibilitatea raportului și a avantajului net actualizat, în funcție de variația mărimii coeficientului de actualizare, are o importanță primordială în alegerea diferitelor variante de proiect, evidențiind rolul abordării dinamice în evaluarea ratei de actualizare. Raportul permite comparația dintre suma încasărilor realizate pe întreaga durată de funcționare a obiectivului economic și totalul cheltuielilor efectuate la realizarea obiectivului. Deși acest indicator
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
majoritate, studiază fenomenul investițional, mai ales la nivel macroeconomic ca un domeniu per se (de unul singur, izolat), pornind de la premisa că de îndată ce s-au făcut investițiile, efectele pozitive, de creștere a acestora, se produc în mod automat 21. Importanța primordială a ratei de actualizare , în opinia noastră, rezidă nu numai în omogenizarea diferitelor costuri și rezultate exprimate valoric, din punctul de vedere al înregistrărilor în perioade diferite, dar și în diferențierea acesteia pe sectoare, și îndeosebi în ceea ce privește adaptarea la specificul
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
Evident, întotdeauna vor fi argumente pro și contra pentru fiecare dintre cele trei opinii, mai ales în abordările pe termen scurt și mediu, dar, în ceea ce privește termenul lung, suntem de părere că cea mai rațională abordare aparține opiniei care susține rolul primordial al efortului investițional național, propriu, cu condiția ca acesta să fie compensat în mod necesar și suficient de efecte și rezultate în plan economic și social. În lucrarea noastră, am analizat mărimea raportului dintre ISD și investițiile totale, pe anii
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]