6,020 matches
-
un izvor din care se desprind unsprezece mari fluvii. Ținutul Muspelheim aparține giganților de foc și este condus de Surtur. Aceste două tărâmuri sunt despărțite de marea prăpastie Ginnungagap, despre care se spune că ar fi o rămășiță a haosului primordial. La un moment dat, înaintând în suprafață, Niflheim și Muspelheim se întâlnesc în marea prăpastie, focul topește gheața, și se formează o substanță numită “eitr”. Din această substanță se naște gigantul Ymir, o ființă antropomorfă. Ulterior, din gheața topită răsare
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
iar Lodhur le-a dat formă antropomorfă și simțuri. Oamenii au fost orânduiți să trăiască pe tărâmul Midgard (“lăcașul de mijloc”), tărâm înconjurat de un ocean și apărat de o împrejmuire făcută din genele lui Ymir. Mitologia fino-ugrică vede haosul primordial sub forma unui ocean imens. Num este primul zeu care a apărut din acest haos, fiind cel care a creat lumea. El trimite pe rând lebede, gâște, „scufundătorul polar” și Pasărea Iguru, pentru a aduce puțin pământ de pe fundul Oceanului
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
sub forma unui ocean imens. Num este primul zeu care a apărut din acest haos, fiind cel care a creat lumea. El trimite pe rând lebede, gâște, „scufundătorul polar” și Pasărea Iguru, pentru a aduce puțin pământ de pe fundul Oceanului Primordial. Doar Pasărea Iguru reușește să îndeplinească porunca zeului. Din puținul pământ căpătat, Num creează lumea sub forma unei insule. Când își termină creația, un bătrân misterios i se arată și îi cere voie să se odihnească pe insula lui. Num
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
Tangri și au apărut câteva variante ale mitului genezei care recunosc drept creatori pe alți zei. Într-un mit care a circulat printre popoarele turce, rolul de demiurg îi aparține lui Sombol-Burkan. La începuturile lumii el plutește pe apele Oceanului Primordial. Zărind o pasăre acvatică, îi cere să se scufunde în adâncuri și să îi aducă pământ. Din lutul primit de la ea, zeul creează lumea. Un mit al tătarilor vorbește despre Lebed, o lebădă albă, care se scufundă la rugămintea lui
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
în cioc. Din acest pământ este făurit pământul, neted și întins. Mai târziu își face apariția Diavolul, care face mlaștinile. La mongoli, un mit al genezei îi descrie pe Ocirvani și Tsagan-Sukurty, doi zei ce coboară din cer în Marea Primordială. Ocirvani îi cere tovarășului său să aducă niște nămol din ocean. După ce întind nămolul pe spinarea unei broaște țestoase, adorm amândoi. Sosește mai târziu diavolul Sulmus, care încercând să îi arunce în apă pe cei doi, rostogolește din greșeală bucata
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
perfecțiunii începuturilor urmată de degenerarea progresivă a universului. Hesiod, în lucrarea sa Teogonia, descrie etapele genezei lumii în mitologia greacă. Chaos este prima divinitate care a apărut, nu se știe de unde și cum, și care reprezintă o personificare a haosului primordial, dinaintea genezei și a instaurări ordinii. Chaos a dat naștere zeiței pământului, Gaia (Geea), zeului lumii subterane Tartar, zeului iubirii, Eros, zeiței nopții, Nyx și zeului întunericului Erebus. Fără contribuția nici unui element masculin, Gaia a născut pe Uranus, zeul cerului
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
oamenilor este o imitare demonică, nereușită, a unei lumi superioare, divine. Crearea lumii nu numai că nu mai este o dovadă a puterii lui Dumnezeu, ci este explicată ca un accident survenit în regiunile superioare, sau drept rezultat al atacului primordial al întunericului asupra luminii. După profetul Valentin, prima entitate care s-a desprins din haos este Tatăl sau Primul Principiu, absolut, invizibil, transcendent și incomprehensibil. El s-a unit cu o divinitate feminină, Ennoia („Gândirea”), cu care a dat naștere
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
a desprins din haos este Tatăl sau Primul Principiu, absolut, invizibil, transcendent și incomprehensibil. El s-a unit cu o divinitate feminină, Ennoia („Gândirea”), cu care a dat naștere celor cincisprezece perechi de eoni. Aceștia formau lumea spirituală din jurul divinității primordiale, numită și Pleroma. Ultimul dintre eoni a fost zeița Sophia („Înțelepciunea”), care din nesăbuința de a încerca să-și cunoască Tatăl, a provocat apariția răului și a patimilor, elemente ce vor compune o înțelepciune inferioară. Între timp, Pleroma îl zămislește
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
elementele spirituale răspândite de Sophia în lumea inferioară intră în respirația lui Demiurg și duce la apariția celei de-a treia clase umane, “pneumaticii”, singurii capabili să se mântuiască. Gnosa răspândită de Mani susține că la începuturi cele două substanțe primordiale, lumina și întunericul, binele și răul, Dumnezeu și materia, coexistau, dar erau bine despărțite de o graniță. La nord domnea Părintele Măreției (asimilat cu Dumnezeu tatăl la creștini), iar la sud Prințul Întunericului (identificat cu Ahriman, la perși și Diavolul
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
este împins către granița nordică a regatului său. El zărește splendoarea luminii și dorește să o cucerească. Atunci Părintele Măreției hotărărște să-l respingă el însuși pe dușman. O zămislește pe Mama Vieții, care la rândul ei dă naștere Omului Primordial. Având o armură alcătuită din cinci straturi de lumină, acesta coboară la graniță, dar este învins în lupta cu întunericul și cu demonii (arhonții). În urma acestei înfrângeri, lumina se amestecă pentru prima dată cu întunericul, iar materia deține o parte
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
În urma acestei înfrângeri, lumina se amestecă pentru prima dată cu întunericul, iar materia deține o parte din sufletul divin. În a doua etapă a creației, Părintele Măreției evocă Spiritul Viu, care coborând în întuneric îl prinde de mână pe Omul primordial și îl înalță către Paradisul Luminilor. Totodată, Spiritul Viu îi doboară pe demoni și făurește din pieile lor bolțile cerurilor, din oasele lor munții, iar din carnea lor pământul. Apoi creează soarele și luna. În a treia etapă a creației
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
pe demoni și făurește din pieile lor bolțile cerurilor, din oasele lor munții, iar din carnea lor pământul. Apoi creează soarele și luna. În a treia etapă a creației, Părintele Măreției decide să recupereze toate particulele luminoase răspândite de Omul Primordial în întuneric. De aceea el îl emană pe al “Treilea Trimis”. Acesta organizează cosmosul ca pe o fântână de captat particulele de lumină. În primele cincisprezece zile ale unei luni, aceste particule urcă până în lună, care ajunge lună plină; în
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
este și cel care a dat viață primilor oameni. Existența lui reflectă necesitatea omului de a-și explica originea universului printr-un proces fabulos. Actul creației este sacru, pur, original, unic și irevocabil, reprezintă o biruință a ordinii asupra haosului primordial. Din această cauză zeul creator și-a câștigat în majoritatea religiilor o reputație foarte mare. El este uneori zeul suprem, ca în cazul lui Odin, din mitologia nordică, a lui Atum din cea egipteană sau a lui Marduk din cea
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
și îl consideră un demon sau o divinitate inferioară care a încercat să imite prin creație Paradisul. Înainte de săvârșirea actului creator și de stabilire a ordinii în univers, lumea era stăpânită de întuneric și dezordine, sau pe scurt de haos primordial. Acest termen abstract definește un spațiu gol, infinit și indefinit. În multe mitologii lumea a fost creată din haos, adică din nimic, ceea ce amplifică puterea zeului demiurg. Există însă și mituri în care geneza lumii se desăvârșește prin sacrificarea unui
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
În multe mitologii lumea a fost creată din haos, adică din nimic, ceea ce amplifică puterea zeului demiurg. Există însă și mituri în care geneza lumii se desăvârșește prin sacrificarea unui monstru, unui gigant sau a unui zeu care personifică haosul primordial. Sacrificiul este obligatoriu în acest caz, fără el neputându-se clădi ceva semnificativ și durabil. De exemplu, în mitologia nordică, Universul a fost făcut din trupul uriașului Ymir, iar în mitologia mesopotamică, Marduk a sacrificat-o pe zeița-dragon Tiamat, formând
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
Zeul șalatan este zeul care intervine în creația demiurgului, de obicei cu intenții malefice, din cauza invidiei, urii, răutății lui înnăscute sau din naivitate și lipsa conștiinței că ar putea provoca rău. Fiindcă lumea la începuturile ei se caracterizează prin puritate primordială și perfecțiune, acest zeu este responsabil pentru aducerea relelor, suferințelor și a morții. El degradează opera ideală a zeului creator și provoacă procesul de degradare progresivă a lumii. Exemplu pentru acest tip de zeu este Ahriman (mitologia persană) sau Sulmus
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
ultraviolete sau a particulelor încărcate electric din magnetosfera lui Uranus. Acest din urmă proces ar explica asimetria distribuției, deoarece emisfera posterioară este supusă unei influențe magnetosferice mai intense decât cea frontală. O altă sursă posibilă ar fi emanația de CO primordial de sub gheață. Ieșirea de CO din interior ar putea fi legată de activitatea geologică din trecutul acestui satelit. Titania poate fi împărțită într-un miez stâncos înconjurat de un înveliș de gheață. Dacă este așa, atunci raza miezului (520 km
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
după ce a plouat la suprafață. Deși misiunea "Cassini-Huygens" nu a fost echipată pentru a găsi dovezi ale biologiei sau organicii complexe, ea a arătat că pe Titan se află un mediu similar în multe feluri cu cel teoretizat pentru Pământul primordial. Cercetătorii cred că atmosfera primordială a Pământului era similară în compoziție cu atmosfera prezentă pe Titan, o excepție importantă fiind prezența lacurilor cu vapori de apă de pe Titan. Satelitul este considerat de unii oameni de știință ca o posibilă gazdă
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
Deși misiunea "Cassini-Huygens" nu a fost echipată pentru a găsi dovezi ale biologiei sau organicii complexe, ea a arătat că pe Titan se află un mediu similar în multe feluri cu cel teoretizat pentru Pământul primordial. Cercetătorii cred că atmosfera primordială a Pământului era similară în compoziție cu atmosfera prezentă pe Titan, o excepție importantă fiind prezența lacurilor cu vapori de apă de pe Titan. Satelitul este considerat de unii oameni de știință ca o posibilă gazdă pentru viața extraterestră microbiană sau
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
de viță nobilă din Praga. Considerat „profetul sensului vieții”, Frankl a militat încă din adolescență pentru valoarea sensului pe care viața îl are, considerând că voința de a găsi și de a da un sens vieții sale este forța motrice primordială a omului. A rămas celebră replica pe care a dat-o profesorului său de chimie, deși nu avea decât 13 ani, când acesta a afirmat că „viața nu este altceva decât un proces de ardere”: După instalarea nazismului în Germania
Viktor Frankl () [Corola-website/Science/304081_a_305410]
-
În mitologia chineză Pan Ku este zeul primordial, creatorul lumii. La începuturi se spune că totul era „un vârtej întunecat”, un haos din care s-a născut Pan Ku, o ființă antropomorfă. Acesta a crescut treptat hrănindu-se din cele mai mici fărâme ale universului, cu ochii închiși
Pan ku () [Corola-website/Science/303905_a_305234]
-
și origo, matricea tuturor posibilităților de existență este primul element și cel mai bogat în reprezentări.. Apa este principiu al nediferențiatului și al virtualului, temelie a oricărei manifestări cosmice, receptacul al tuturor formelor și al tuturor germenilor, apele simbolizând substanța primordială din care toate formele se nasc și în care toate se întorc, prin regresiune sau cataclism. Comparată sau asimilată lunii, apa, prin excelență fluidă, este prototipul apei vieții sau apei vii. Apa reunește formulele mitice ale aceleiași realități metafizice și
Element clasic () [Corola-website/Science/303941_a_305270]
-
mijloc de purificare și centru de regenerescență - de regăsit chiar în cele mai vechi tradiții, cu continuare până în zilele noastre. Ca masă nediferențiată, apa reprezintă infinitatea posibilităților, ea conține tot ceea ce este virtual, tot ceea ce încă nu are formă, sămânța primordială, toate semnele unei dezvoltări ulterioare. Aerul este elementul activ și masculin prin excelență ("Dicționarul de simboluri"), în timp ce pământul și apa sunt considerate pasive și feminine (materializante), aerul fiind un simbol al spiritualizării. El cucerește și populează lumea subtilă, așezată între
Element clasic () [Corola-website/Science/303941_a_305270]
-
e, în primul rând, fertil. Tot ceea ce iese din pământ e înzestrat cu viață și tot ce se reîntoarce în el primește viață. Simbol feminoid, pământul atrage cu sine o voluptate căreia i se poate rezista greu. El e materia primordială a misterului, cea în care se pătrunde, în care se sapă și care se diferențiază pur și simplu printr-o mai mare rezistență opusă pătrunderii.
Element clasic () [Corola-website/Science/303941_a_305270]
-
chipuri, cu părul vâlvoi adunat în creștet și deasupra cu simbolul fluviului Gange. O altă reprezentare îl descrie ca având pielea neagră (ca și Krishna) sau vânătă. Acesta este un rezultat al momentului în care în cadrul cosmogonic al agitării oceanului primordial, ieșise la iveală, printre comori, veninul "kalakuta", pe care zeul l-a băut ca să scape universul de otrăvire, el doar învinețindu-se. O altă imagine răspândită este cea în care este așezat într-un cerc, mărginit de văpăi, având patru
Shiva () [Corola-website/Science/303951_a_305280]