5,908 matches
-
1936, p. 1. 330 Ovidiu Buruiană, " Despre nevoia studierii Partidului Național Liberal și despre mistica ideii de partid la liberalii români interbelici", în Liviu Brătescu, coordonator, Liberalismul românesc și velențele sale europene, Editura Pim, Iași, 2010, p. 217. 331 Articolul "Profeții revolției și acțiunea liberală", în Mișcarea, nr. 268, 14 octombrie 1931, p. 1. 332 Gheorghe Cliveti, Liberalismul românesc. Eseu istoriografic, Editura Fundației "AXIX" Universitaria, Iași, 1996, p. 181; Radu Carp, op. cit., p. 70. 333 "Mișcarea", nr. 268, 14 octombrie 1931
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
pp. 373-387. 350 Gh. I. Brătianu, "Liberalism și democrație", Extras din revista Libertatea, București, 1935, p. 20. 351 Gh. Cliveti, op. cit., p. 177. 352 Gh. I. Brătianu, "Liberalism și democrație", Extras din revista Libertatea, București, 1935, p. 21. 353 Articolul "Profeții revoluției și acțiunea liberală" în Mișcarea, nr. 268, 14 octombrie 1931, p. 1. 354 I.G. Duca, op. cit., în Doctrinele partidelor politice, București, Editura Garamond, f.a, p. 147. 355 Mihail Manoilescu, op. cit., în Doctrinele partidelor politice, București, Editura Garamond, f.
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Oficial", partea a III-a, Dezbaterile Adunării Deputaților, nr. 1, ședința din 15 iunie 1931, pp. 30, 33. 745 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op. cit., p. 236; Stelian Tănase, Clienții lu' tanti Varvara, Editura Humanitas, București, 2005, p. 289. 746 Articolul "Profeții revoluției și acțiunea liberală", în Mișcarea, nr. 268, 14 octombrie 1931, p. 1. 747 Idem, nr. 1085, 1087; 28, 30 septembrie 1934; pp. 1, 1. 748 Federația Comunistă Balcanică, înființată în 1920 cuprindea partidele comuniste și socialiste din Bulgaria, Grecia
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
cineva devine musulman, celebra Šah"da, îl conține și este prezent la începutul și la sfarsitul Coranului. - al-Hayy al-Qayyóm, „Cel Viu, Subzistent”. Cei care susțin această formulă că Nume suprem se întemeiază pe autoritatea lui Ubayy b. Qa‘b, secretarul Profetului. - 9u al-mal"l wa-al-’ikr"m: ar include toate atributele divine - negative, arătând transcendență (mal"l) și cele ce îi arăta relaționalitatea (’ikr"m). - Literele misterioase de la începutul unor sure: ’LM, ’LMS, ’LR, ’LMR, “H, TS, YS etc., de neînțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
să se supună lui! Allah este Călăuzitorul acelora care cred pe calea cea dreapta.” (ASM) Wa-ka:"lika mă‘aln" li-kulli nabiyyin ‘aduwan min al-mumrimn wa-kaf" bi-Rabbika h"d wa-naœr (25, 31/33): „Astfel i-am dat Noi fiecărui profet un dușman dintre nelegiuiți. Însă Domnul tău îți este de ajuns că ocârmuitor și ca ajutor.” (ASM) În lista lui Sufy"n, acest nume este luat de la v. 25, 31, pe când Bayhaq citează 22, 54137. Însă cel mai adesea se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
not applied to any but Allah, but Ra≤m is a general term.” Într-adevăr, o diferență importantă între cele două nume ar mai fi că primul este referit numai la divinitate, în vreme ce al doilea este aplicat în Coran și profetului (în 9, 128). De asemenea, exegeza coranica este aproape unanimă în a-i atribui lui ra≤m"n o „extindere” mai largă: All"h este ra≤m"n pentru toți oamenii (îi creează, se face cunoscut tuturor, le dă hrană
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Äš este un adjectiv, dar când este nume divin este substantivizat. El se întâlnește mai ales in Isaia și își are originea în textul care proclama solemn sfințenia lui YHWH - relatarea celebrei teofanii din capitolul 6 al Cărții lui Isaia. Profetul îl vede pe YHWH pe tron, în templul ceresc, slăvit de serafimi cu neîncetata cantare: Q":Äš, q":Äš, q":Äš YHWH Te>"’ÄÖ... (Is 6,3a). Pentru a putea fi trimisul lui la oameni, lui Isaia i se purifica
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
des întâlnită în texte care vorbesc despre intervenția lui YHWH pentru a-și izbăvi poporul (Dt 4,34; 5,15; 7,19; 11,2; 26,8; Ier 32,21; Ps 136,12). Alteori această putere este simțită că o apăsare, profetul fiind aproape silit să-și îndeplinească misiunea: ya: YHWH ‘"lay ƒ"z"q"h (Ez 3,14c): „mâna Domnului apasă din greu peste mine” (G-R). Semnificație de bază: viguros. 3.1.7.4. ’Abr (Ya‘aqob/Yiœer"’Ql): „putearnic
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
meu și Dumnezeul meu!” (t.n.) Alături de metaforă regelui, este și aceea a judecătorului (ŠopeÖ) și a legiuitorului (Maƒoqq), care va face dreptate și va aduce izbăvire. Pentru a sublinia ideea de siguranță pe care regalitatea lui YHWH o inspiră, profetul Isaia pune laolaltă toate aceste trei nume, într-un oracol privind liniștea și stabilitatea de care se va bucura cândva Ierusalimul: YHWH ŠopetQnó YHWH MeƒoqqQnó / YHWH MalekQnó hó’ yÄš‘enó (Is 33,22): „Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
and brings to life” (RSV). YHWH mQmiÖ ó-meƒayyeh / mÄr: Še’Äl wayya‘al (1Sam 2,6): „Domnul nimicește și dă viață, aruncă în tărâmul morților și aduce înapoi.” (t.n.) Acest verset face parte din celebra cantare a Anei, mama profetului Samuel. Versetele următoare accentuează aceeași idee a stăpânirii universale și totale a lui Dumnezeu asupra vieții omului: „Domnul face sărac și îmbogățește, El smerește și înaltă; ridică din pulbere pe cel lipsit și din gunoi îl scoate pe cel sârman
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fiabilitate. Fermitate și fidelitate sunt sensurile substantivului ’emón"h, iar traducătorii sunt unanimi în soluția lor pentru ’Pl ’emón"h, „Dumnezeu credincios”. EmeÖ este unul dintre cuvintele-cheie ale Bibliei, care se întâlnește la tot pasul, mai cu seamă în oracolele profeților și în rugăciunea psalmilor. Este sinonim cu ’emón"h216. Septuaginta și Vulgata l-au tradus cam peste tot cu aletheia, respectiv „veritas” și acest lucru se reflectă și în traducerile în limbi moderne care au pornit de la ele. „Adevărul” este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
respectiv cu ’Pl șmeholelek"ț și cu YHWH. Dar metaforă stâncii pentru Dumnezeu ca sprijin și ocrotitor abundă în psalmi și în alte texte poetice similare, Țór fiind adesea însoțit de pronumele sufix de persoana I singular, sau, în mustrările profeților, de pronumele de persoana a II-a: ‚ay YHWH ó->"rók Țór... (Ps 18/17,47a = 2Sam 22,47a; cf. Ps 28/27,1): „Să trăiască Domnul, binecuvântata fie Stâncă mea...” (t.n.) YHWH Țór we Go’al (Ps 19
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
G-R, BS); „Cel Neprihănit” (C); „Iustus” (Vg); „le Juste” (BJ); „the Righteous One” (RSV). - În Fp 3,14, Petru vorbește despre Isus numindu-l ho hágios kaì ho díkaios: „Cel Sfânt și Drept.” - Ștefan, în Fp 7,52, spune că profeții au vestit perì tQÎs eleúseÄs to¤ dikaíou, „sosirea Celui-Drept” (BVA) - Isus e numit astfel și în Fp 22,14 când Anania îi spune lui Pavel, după cele petrecute pe drumul Damascului: „Dumnezeul părinților noștri te-a ales de mai înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.3. Nume pneumatice 3.2.3.1. tò pne¤mă: „Duhul”. Pne¤mă Kyríou, care traduce ebraicul ruaƒ YHWH, nu este perceput, în Vechiul Testament, ca persoană dumnezeiasca, ci doar ca o forță divină care, coborând asupra anumitor oameni (judecători, profeți, regi), îi face capabili de fapte extraordinare sau le inspiră cuvintele pe care ei le rostesc din partea lui Dumnezeu. În vedenia din Ezechiel 36,25, el însuflețește și trezește la viață oasele uscate. Revărsarea lui asupra întregului popor al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că pe un sinonim al lui al-Mutakabbir. De aceea l-am așezat aici. Alții, printre care majoritatea traducătorilor occidentali, l-au transferat că semnificând „Cel care își impune voința”, aspect al divinității rareori subliniat de Biblie. Am putea relevă cazul profetului care se vede constrâns să-și îndeplinească misiunea neplăcută de a vești nenorocire, dar și aici pare a fi vorba mai degrabă de conștiință lui decât de constrângere divină: „M-ai ademenit, Doamne, și m-am lăsat ademenit; ai fost
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ascuns în oasele mele, si eu mă străduiam să-l potolesc, dar nu am putut.” (Ier 20, 7-9) În Biblie prevalează ideea că voința lui Dumnezeu nu strivește libertatea omului, nu i se impune cu forța. În teofania de pe Carmel, profetul Ilie înțelege că YHWH nu este nici în vijelie, nici în cutremur, nici în foc, ci în „glasul unei adieri line” (cf. 1Rg 19,11-12). Iar în Apocalips 3,20, Domnul spune: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
așa începe totul. Odată ce devenim conștienți, vom putea deveni exemplu. Nici o persoană nu este scutită de această responsabilitate. Dacă dorim să ne salvăm planeta, trebuie să începem prin a ne interesa de natură, de mediul care ne înconjoară. Avem mulți profeți care ne spun că va veni timpul când nu vom mai putea alege. Eu cred că am ajuns la pragul acesta acum. Nu mai avem timp de pierdut. Trebuie să începem cu toții de unde suntem acum să încercăm să schimbăm ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
fi afectată de practicile, credințele și acțiunile dvs. Exemplul a fost dintotdeauna cel mai bun profesor. Mulți dintre vizionarii vremurilor noastre fac apel la noi, tare și răspicat. Trebuie să învățăm să ascultăm. Dar oare o vom face? Edgar Cayce, profetul adormit, spunea că trebuie să ne bazăm mai mult pe natură, dacă dorim să supraviețuim. Sun Bear, un alt mare profet al vremurilor noastre, și-a dedicat viața promovării unui stil de viață mai simplu, bazat pe natură. Un stil
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
fac apel la noi, tare și răspicat. Trebuie să învățăm să ascultăm. Dar oare o vom face? Edgar Cayce, profetul adormit, spunea că trebuie să ne bazăm mai mult pe natură, dacă dorim să supraviețuim. Sun Bear, un alt mare profet al vremurilor noastre, și-a dedicat viața promovării unui stil de viață mai simplu, bazat pe natură. Un stil de viață mai simplu nu înseamnă să renunțăm la confortul vieții moderne, ci trebuie să învățăm să folosim aceste facilități cu
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
apar texte și în publicații străine: „Prager Presse”, „Glos prawdy”, „Droga”, „Der Bund”, „Die Tatwelt”, „Archiv für Geschichte der Philosophie”. Foarte fecund, e prezent aproape în fiecare an cu câte o nouă contribuție pe tărâmul liricii, dramaturgiei sau eseisticii: Pașii profetului (1921), Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Filosofia stilului (1924), În marea trecere (1924), Fețele unui veac (1925), Daria (1925), Fapta. Învierea (1925), Fenomenul originar (1925), Ferestre colorate (1926). Din 1926 intră în diplomație, ca atașat de presă și consilier pe lângă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
ca Daubler, poetul se mișcă deopotrivă în universul cosmicist al forțelor elementare expresioniste. E și momentul când dă glas avânturilor sale erotice (Lumina), ceea ce nu va mai face decât în lirica târzie, din ultima parte a vieții. Volumul următor, Pașii profetului, își găsește unitatea într-o întoarcere din reflecția aducătoare de neliniști la indiferența senzualismului elementar. Versurile, așa cum indică și titlul, stau sub semnul revenirii anahoretului printre oameni, după experiența schimnică, moment celebrat și de drama Zamolxe. Aici apare pentru întâia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
a naturii, care își trăiește, calmă, darnică, senină, surdă la orice întrebare, strictul instinct vital, într-o eternă vară, când dogoarea ei blândă, adormitoare topește ierburile și vietățile laolaltă, dăruindu-le o pace universală, bucolică, anonimizantă. E practicat în Pașii profetului un lirism extatic, de identificare cu sevele solului, cu holdele aplecate sub greutatea holdelor, cu cerul sclipitor, însorit, totul amintind vibrația copleșitoare a pânzelor lui Van Gogh. Lumea e percepută de la nivelul rădăcinii vegetale, reconstituită prin mănunchiuri de senzații primare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
văduvită de sensurile vieții autentice. Oriunde întorci privirea nu întâlnești decât resturi calcinate, ca după un incendiu mistuitor. Tudor Vianu a atras atenția asupra recurenței cuvântului „cenușă” în visările poetului, atinse de „tristețea metafizică”. „Dezmărginirea” din Poemele luminii și Pașii profetului e căutată acum nu spațial, în afară, ci interior și temporal, scormonind străfundurile memoriei. Comunitatea cu Marele Tot are loc printr-o coborâre spre tiparele originare ale ființei, spre „obârșii”, la „mume”. Lauda somnului, cel mai înalt punct al liricii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
întruchipând principiul „profetic”, înțelege foarte bine și ce ordine superioară le ghidează existența, drept care predică religia Marelui Orb, un soi de panteism păgân, corespunzător naturii și comportamentului dacilor. Dacii practică inconștient credința aceasta, fără a avea revelația învățăturii lui Zamolxe. Profetul intră în conflict cu Magul, personificare a spiritului practic și a instrumentalizării sentimentului religios, a utilizării lui ca mijloc de dominație politico-socială. Altfel zis, sacrul refuză instituționalizarea sa. Zamolxe trebuie să se sacrifice pentru a-și împiedica rivalul să transforme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
zis, sacrul refuză instituționalizarea sa. Zamolxe trebuie să se sacrifice pentru a-și împiedica rivalul să transforme o dispoziție nativă autentică, o credință adevărată, într-un cult. După ce-l acuzase pe propovăduitorul religiei Marelui Orb de erezie și obținuse izgonirea profetului, Magul, observând răspândirea tot mai mare a învățăturii lui Zamolxe și întrevăzând repede că o poate folosi ca să-și întărească autoritatea, pune să se cioplească o statuie a acestuia, o așază în templu și organizează venerarea ei. Din peștera unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]