10,986 matches
-
2015a) propun un compromis 37 (bine-venit) între abordarea cartografică propusă de Cinque (1999), care multiplică numărul de proiecții sintactice, și abordarea minimalistă (Chomsky 1995 și urm.) conform căreia este dezirabil să facem uz de un număr cât mai redus de proiecții sintactice, eventual doar de cele pentru care există argumente empirice clare. Vom adopta această idee, acceptând că proiectarea grupurilor sintactice este dependentă de prezența de material morfolexical; unele forme de sincretism conduc la generarea unor proiecții funcționale sincretice 38. Odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cât mai redus de proiecții sintactice, eventual doar de cele pentru care există argumente empirice clare. Vom adopta această idee, acceptând că proiectarea grupurilor sintactice este dependentă de prezența de material morfolexical; unele forme de sincretism conduc la generarea unor proiecții funcționale sincretice 38. Odată cu această actualizare a paradigmei de cercetare, a apărut o nouă întrebare referitoare la analiza deplasării verbului în limbile romanice: este adevărat că în toate limbile romanice verbul se deplasează în domeniul flexionar, însă în toate limbile
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de Schifano (2013 și urm.), pe scurt prezentată în §1 supra. În continuare, ne propunem (i) să arătăm că există dovezi de ordin morfologic care susțin proiectarea în grupuri discrete a categoriilor de mod, timp și aspect; (ii) să identificăm proiecția la care se ridică formele sintetice românești; și (iii) să derivăm deplasarea formelor sintetice românești, pentru ca în §3.1.3 infra să extindem analiza la formele analitice. 3.1.2.1 Proiecții discrete de mod, timp și aspect În ce privește obiectivul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de mod, timp și aspect; (ii) să identificăm proiecția la care se ridică formele sintetice românești; și (iii) să derivăm deplasarea formelor sintetice românești, pentru ca în §3.1.3 infra să extindem analiza la formele analitice. 3.1.2.1 Proiecții discrete de mod, timp și aspect În ce privește obiectivul (i), morfologia formelor sintetice românești oferă dovezi incontestabile atât pentru această ierarhizare, cât și pentru realizarea discretă a categoriilor de mod, timp și aspect. Proiectarea unei grup discret MOODP se susține prin
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
să) mănânce 1SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL 3SG ≡ 3PL Rezultate asemănătoare derivă și din comparația indicativ / subjonctiv / imperativ: (66) INDICATIV/SUBJONCTIV IMPERATIV 2SG (să) hotărăști hotărăște! Utilizarea de mărci flexionare diferite și relațiile de sincretism diferite indică prezența unei proiecții de mod discrete în domeniul flexionar. Este important de reținut că, în afară de diferența flexionară de mod, celelalte categorii gramaticale sunt identice în paradigmele comparate (aspect - temă / formă imperfectivă; timp - prezent). Existența unor proiecții discrete de aspect și de timp se
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
relațiile de sincretism diferite indică prezența unei proiecții de mod discrete în domeniul flexionar. Este important de reținut că, în afară de diferența flexionară de mod, celelalte categorii gramaticale sunt identice în paradigmele comparate (aspect - temă / formă imperfectivă; timp - prezent). Existența unor proiecții discrete de aspect și de timp se dovedește prin aceeași metodă (păstrând specificarea de mod și timp constantă pentru identificarea diferențelor aspectuale și, respectiv, specificarea de mod și aspect constantă pentru identificare diferențelor de timp). La indicativ, distincțiile aspectuale nu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pe considerente empirice; trăsături precum [indicativ / subjonctiv] / [trecut / prezent] / [perfectiv / imperfectiv] se valorizează prin morfeme diferite în centre funcționale diferite. În acord cu Principiul oglinzii formulat de Baker (1985) și cu cartografierea domeniului funcțional verbal realizată de Cinque (1999), ierarhia proiecțiilor funcționale este dată în oglindă de ordonarea morfemelor funcționale verbale: categoria aspectului se marchează prin intermediul alternanței de rădăcină sau prin prezența ori absența sufixului -u- imediat la dreapta rădăcinii; morfemele care marchează categoria timpului se așază la dreapta formei deja
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
T0 ASPP [iT][] qp ASP0 vP [iAsp][] 3.1.2.2 Nivelul deplasării verbului în română din perspectivă romanică Rafinând tipologia propusă de Cinque (1999), Schifano (2015a, 2015b) arată că, deși în mod sistematic verbul romanic părăsește domeniul lexical vP, proiecția din domeniul flexionar IP la care se deplasează verbul nu este aceeași în toate limbile romanice. Mai mult, Schifano (2015a) arată că distribuția diferită a formelor verbale nu este accidentală, ci rezultă din interacțiunea dintre morfologie/flexiune (realizare prin morfeme
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
extindem analiza la formele analitice. Româna și franceza sunt limbi în care verbul se deplasează într-o poziție înaltă în ierarhia domeniului flexionar; întrucât precedă adverbe precum probabil 39, situate în partea superioară a ierarhiei adverbiale stabilite de Cinque (1999), proiecția la care se deplasează verbul este MOOD (70); în toate celelalte limbi analizate, verbul este precedat de adverbul probabil (i.e. echivalentul său în limba respectivă) (exemplificare prin italiană (71); distribuție identică în portugheza europeană și în spaniolă): (70) a. Antoine
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
spaniolă): (70) a. Antoine confondprobablement(*confond) le poème. (franceză) ' Anton confundă probabil poemul' b. Andrei greșește probabil. (română) Andrei le confundă probabil pe cele două surori. (71) Antonio (*confonde) probabilmenteconfonde la poesia. (italiană) ' Anton confundă probabil poemul' Coborând în ierarhia proiecțiilor funcționale, observăm că, spre deosebire de portugheza europeană și de spaniolă, în română, franceză și italiană verbul precedă adverbul de timp deja (exemplificare prin română (72a), italiană (72b) și portugheza europeană (73)); în italiană verbul se deplasează într-o poziție mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
poate apărea și la dreapta, și la stânga adverbului siempre ('mereu') (75a), însă precedă adverbe de tipul bine, care sunt generate în domeniul lexical vP (75b). Prin raportare la distribuția de mai sus, în portugheza europeană verbul se deplasează la o proiecție de aspect înaltă, iar în spaniolă, verbul părăsește domeniul lexical vP și se deplasează la o proiecție joasă din câmpul aspectual. Deplasarea verbului este deci joasă în portugheza europeană și foarte joasă în spaniolă. (74) a. Maria știemereu răspunsul. (română
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
care sunt generate în domeniul lexical vP (75b). Prin raportare la distribuția de mai sus, în portugheza europeană verbul se deplasează la o proiecție de aspect înaltă, iar în spaniolă, verbul părăsește domeniul lexical vP și se deplasează la o proiecție joasă din câmpul aspectual. Deplasarea verbului este deci joasă în portugheza europeană și foarte joasă în spaniolă. (74) a. Maria știemereu răspunsul. (română) b. Gianni confondesempre (*confonde) queste poesie.(italiană) ' Ion confundă mereu aceste poezii' c. O Joăo vêsempre(*vê
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
portugheza europeană (ASP înalt) >mereu spaniola (ASPinferior) >bine (vP) În concluzie, distribuția verbului prin raportare la adverbele folosite pentru a determina deplasarea verbului în interiorul domeniului flexionar indică faptul că româna (alături de franceză) este o limbă cu deplasare înaltă a verbului; proiecția la care se deplasează verbul în română este proiecția de mod MOODP. 3.1.2.3 Instanțiere paradigmatică vs deplasare Schifano (2015a) propune și o soluție pentru a rezolva tensiunea dintre intuiția (corectă) că formele verbale sintetice romanice marchează valori
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
În concluzie, distribuția verbului prin raportare la adverbele folosite pentru a determina deplasarea verbului în interiorul domeniului flexionar indică faptul că româna (alături de franceză) este o limbă cu deplasare înaltă a verbului; proiecția la care se deplasează verbul în română este proiecția de mod MOODP. 3.1.2.3 Instanțiere paradigmatică vs deplasare Schifano (2015a) propune și o soluție pentru a rezolva tensiunea dintre intuiția (corectă) că formele verbale sintetice romanice marchează valori de mod, timp, aspect și realitatea incontestabilă că verbul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
raționamentul instanțierii paradigmatice în continuare 40 pentru a deriva diferențele dintre italiană (deplasare medie) și portugheza europeană (deplasare joasă) și, respectiv, portugheza europeană și spaniolă (deplasare foarte joasă). Rezultate de reținut • în română, verbul se deplasează în cea mai înaltă proiecție din domeniul flexionar, MOODP; acest rezultat este în linie cu concluzii similare din Cornilescu (2000) și Alboiu (2002) • nivelurile diferite de deplasare a verbului în limbile romanice susțin ideea că valorizarea trăsăturilor verbale se realizează prin procesul de ACORD; reluând
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
italiană, este clar că în ambele limbi forma verbală sintetică intră în relație cu centrul MOOD0, valorizând trăsătura interpretabilă [iMood] [] ca [iMood] [Indicativ] / [iMood] [Subjonctiv] etc., însă doar în română procesul de ACORD se asociază cu deplasarea verbului sintetic la proiecția MOOD, ca efect al instanțierii paradigmatice sărace a acestei categorii în română 3.1.2.4 Derivarea formelor sintetice românești În derivarea formelor sintetice românești, trebuie să ținem cont de două aspecte. (i) Verbul se deplasează ca grup (XP-movement), grupul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
opțiune parametrică a românei; procesul de extracție obligatorie a argumentului intern este descris în detaliu în §2.5 supra. (ii) Deplasarea ca grup presupune că grupul verbal VP se deplasează prin specificatori; este obligatoriu deci să identificăm cea mai înaltă proiecție non-periferică din domeniul lexical vP la care se deplasează grupul VP, pentru a ne asigura că grupul VP este vizibil pentru operațiunea de ACORD care precedă deplasarea. În §II.2.2, am prezentat teoria fazelor propusă de Chomsky (2001, 2008
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
YP]]], with H and Z the heads of phases]: The domain of H is not accessible to operations at ZP; only H and its edge are accessible to such operations." (Chomsky 2001: 14) Există mai multe soluții pentru a identifica proiecția în al cărei specificator se deplasează VP în domeniul lexical, pas al derivării care precedă deplasarea în domeniul flexionar. Un prim candidat este proiecția vP însăși, deplasarea VP făcându-se într-un specificator multiplu (extern) al acestei proiecții (în specificatorul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
edge are accessible to such operations." (Chomsky 2001: 14) Există mai multe soluții pentru a identifica proiecția în al cărei specificator se deplasează VP în domeniul lexical, pas al derivării care precedă deplasarea în domeniul flexionar. Un prim candidat este proiecția vP însăși, deplasarea VP făcându-se într-un specificator multiplu (extern) al acestei proiecții (în specificatorul intern generându-se subiectul). Principalul contraargument pentru această soluție este folosirea specificatorilor multipli; deși unii autori (e.g. Chomsky 1995 între alții) se folosesc de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a identifica proiecția în al cărei specificator se deplasează VP în domeniul lexical, pas al derivării care precedă deplasarea în domeniul flexionar. Un prim candidat este proiecția vP însăși, deplasarea VP făcându-se într-un specificator multiplu (extern) al acestei proiecții (în specificatorul intern generându-se subiectul). Principalul contraargument pentru această soluție este folosirea specificatorilor multipli; deși unii autori (e.g. Chomsky 1995 între alții) se folosesc de specificatorii multipli, în modelul sintactic antisimetric propus de Kayne (1994) și adoptat - uneori implicit
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în modelul sintactic antisimetric propus de Kayne (1994) și adoptat - uneori implicit, alteori explicit - în lucrarea noastră, proiectarea de specificatori multipli nu este permisă. O altă soluție este postularea unor poziții de legitimare (Koopman și Szabolcsi 2000) sau a unor proiecții "fantomă" (Barrie 2013) care să servească exclusiv ca poziții intermediare de deplasare a VP. După cum am arătat în §2.3 supra, soluțiile de acest tip vin în contradicție cu spiritul gramaticii minimaliste: postularea unei proiecții fără corelații (sintactico-)semantice sau
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Szabolcsi 2000) sau a unor proiecții "fantomă" (Barrie 2013) care să servească exclusiv ca poziții intermediare de deplasare a VP. După cum am arătat în §2.3 supra, soluțiile de acest tip vin în contradicție cu spiritul gramaticii minimaliste: postularea unei proiecții fără corelații (sintactico-)semantice sau pragmatice care să servească doar ca poziție intermediară pentru deplasare nu este permisă în gramatica minimalistă. În fine, soluția pe care o vom adopta este modelată după analizele din Collins (2005); Baltin (2012); Harley (2013
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
limita fazei propoziționale interne, ipoteză care aparent vine în dezacord cu teoria fazelor propusă de Chomsky, conform căreia vP reprezintă limita acestui domeniu fazal. Rouveret (2012) însă arată că Grupul Diatezei reprezintă o varietate de v42. O posibilă reetichetare a proiecției VOICEP este vVoice, însă considerăm că nu eticheta atașată proiecției este relevantă, ci mai degrabă următoarele fapte: (i) proiecția unui Grup al Diatezei este bine întemeiată empiric, întrucât opozițiile de tipul activ-pasiv (valorizând o trăsătură interpretabilă, dar nevalorizată [iVoice][] a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cu teoria fazelor propusă de Chomsky, conform căreia vP reprezintă limita acestui domeniu fazal. Rouveret (2012) însă arată că Grupul Diatezei reprezintă o varietate de v42. O posibilă reetichetare a proiecției VOICEP este vVoice, însă considerăm că nu eticheta atașată proiecției este relevantă, ci mai degrabă următoarele fapte: (i) proiecția unui Grup al Diatezei este bine întemeiată empiric, întrucât opozițiile de tipul activ-pasiv (valorizând o trăsătură interpretabilă, dar nevalorizată [iVoice][] a centrului VOICE 0) se manifestă în mod evident în sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
reprezintă limita acestui domeniu fazal. Rouveret (2012) însă arată că Grupul Diatezei reprezintă o varietate de v42. O posibilă reetichetare a proiecției VOICEP este vVoice, însă considerăm că nu eticheta atașată proiecției este relevantă, ci mai degrabă următoarele fapte: (i) proiecția unui Grup al Diatezei este bine întemeiată empiric, întrucât opozițiile de tipul activ-pasiv (valorizând o trăsătură interpretabilă, dar nevalorizată [iVoice][] a centrului VOICE 0) se manifestă în mod evident în sistemul verbal (nu doar în cel românesc); (ii) această proiecție
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]