6,309 matches
-
Alecsandri ș.a. Pe tot drumul până la Ruginoasa, precum și la înmormântare au asistat mai multe mii de persoane, îndeosebi țărani, dovadă - cum preciza o broșură contemporană, cu accente antidinastice - „cât de mult românii regretă azi noaptea de 11 februarie, întocmai precum regretă ziua de 10 mai“ (Doliul țării la moartea lui Alexandru Ioan Cuza, Iași, 1873, p. 85). Discursurile funebre - în afară de acela al părintelui arhiereu Suhopanu - au fost rostite numai de liberali (Petre Grădișteanu, Andrei Vizanti, Nicolae Ionescu, M. Kogălniceanu) care și-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acuzații lipsite de orice temei. Deși s-ar putea să ai dreptate, mi-a zis el, după ce i am înșirat toate obiecțiile, totuși ești unul din cei mai ciudați oameni cu care a trebuit să conviețuiesc. A mai adăugat că regretă că a pierdut un prieten posibil, că nu-l înțeleg, că sînt indiferent la opinia celor din jur, opinie (știe el) nefavorabilă(știu și eu că nu le-a convenit să le fiu șef tînăr), și a conchis, malițios, că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el vorba, fără a mi cere s-o fac urgent. „Momentan am de descurcat niște treburi, dar dacă e nevoie le las”, i-am răspuns. Voiam mai întîi să aud ce părere are soră-mea. Acum, cînd îmi analizez vorbele, regret că n-am formulat mai convingător amînarea. Mă apasă gîndul (pe care adineaori nu-l aveam) că moartea sa ar putea surveni în orice clipă. E o neliniște care mă invadează brusc de cîțiva ani, de la primul puseu al bolii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu 40. Cum să priceapă? Pentru el (dar și pentru alții din redacția „Steagului” care gîndesc la fel de meschin), o „vitrină literară” e ceva superfluu în economia sumarelor și care, prin opinii și stil, incomodează. Sînt convins deci că nu va regreta suspendarea colaborării. Abia așteaptă să „bage” alte materiale, „de un interes mai larg”, cel mai probabil despre ireproșabila funcționare a Restaurantului „Parc” ori despre opulența și varietatea deselor „expoziții culinare”. Pentru mine, hotărîrea ce-am luat-o e dureroasă, mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
imaginare. De-acum, orice „serviciu” devine mai greu; de-acum, normalul capătă proporții de excepțional. Cum nu-i lași pe unii să se „descurce”, cum adoptă o mină de mofluzi. *„Vom ajunge ziua cînd oameni ca Aurel-Ilie Calimandric vor fi regretați”, profetizează Genoiu. Cel citat de el e - se spune - „bolnav de-a binelea”. „știi, dragă, - i-a mărturisit lui Bălăiță - mă simt ca după un chef din alea rele”. Prezent în redacție în momentul în care avea loc această discuție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Jurnalului lui Du Bos reproduc cu o uimitoare minuțiozitate meandrele celor două discuții. Criticul are satisfacția unor clarificări, a unor „confirmări de presentimente” și ipoteze. L-am citit cu atașament, dar și cu oarecare necaz, întrucît m-a făcut să regret că n-am consemnat în propriul meu jurnal mărturisirile pur intelectuale ale unor oameni învățați sau ale unor oameni de artă cu care am discutat de-a lungul anilor (gîndind că, sub o formă sau alta, le-au publicat ori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mea de pretenții. Stăpînindu-mi nervii, de cele mai multe ori mi-am dizolvat durerea în flecăreală. De aci și inconsistența unora din paginile mele: pînă să le scriu, prin povestire repetată, nemulțumirea se topea, se evapora, devenea un fel de amintire. Nu regret deci ce n-am scris, regret doar paginile scrise pripit sau diluat. *Fără vreun telefon în prealabil, a descins în redacție „canadianul” Corneliu Dima Drăgan, care ne-a arătat ultimele numere din „Tricolorul” și numărul de probă al noii lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cele mai multe ori mi-am dizolvat durerea în flecăreală. De aci și inconsistența unora din paginile mele: pînă să le scriu, prin povestire repetată, nemulțumirea se topea, se evapora, devenea un fel de amintire. Nu regret deci ce n-am scris, regret doar paginile scrise pripit sau diluat. *Fără vreun telefon în prealabil, a descins în redacție „canadianul” Corneliu Dima Drăgan, care ne-a arătat ultimele numere din „Tricolorul” și numărul de probă al noii lui publicații: „Unirea”. Nanianu le-a lăudat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
grațios. L am întrebat pe Sporici: „De ce l-ai semnat?” „Am făcut-o - mi-a răspuns - fără ochelari!” La fel și Sergiu, care - observ - s-a urcat de-a binelea în căruța lui Genoiu. într-o zi, sînt sigur, o să regrete! Venind împreună de la armată (UM 01034), Constantin Juncu, unul din studenții mei reușiți, alături de Mircea Dinutz, mi-a povestit un lucru ce merită scris: toți cei peste douăzeci de bărbați numiți să participe la funeraliile inspectorului C. Gheorghiu, ca ultime
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trecînd prin standolă, ies în grădină. E singurul loc care-mi place aci la ei, pentru că e soare. Dincolo, în curte, e umbră, răcoare. Mă plimb printre straturi, privesc frunzele pomilor, dar iritarea sufletească de adineaori nu dispare. O, cît regret peticul de rai al curții natale! *A meritat, totuși, să merg la Udești. La întoarcere - ce surpriză! -, am văzut, din tren, cîmpuri de maci. Dintr-odată parcă se schimbase anotimpul și ne împresurase o iarnă caldă, veselă. E pentru a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Sf. Gheorghe”, el a fost salutat de trei iordanieni. Mi-a spus cît pot fi de „obraznici” și că nu e bine să ai cu ei altfel de relații decît de la profesor la elev. În iarnă - lucru pe care îl regretă - a apelat la unul din grupa sa să-i procure - „neapărat contra cost” - un pachet de Kent, pentru a-l da opticianului care îi repară ochelarii. Deși a insistat, iordanianul „n-a vrut să primească bani în ruptul capului”, dar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
va începe „morișca” schimbărilor la „Cultură”. Sporici a auzit despre așa ceva „din două surse”. Tot el face supoziția că va pleca Genoiu, ca președinte, iar Petru Enășoae va trece la revistă. „S-ar putea s ajungem - cumplită ironie! - să-l regretăm pe G. Brrrr!” În aceeași zi: relectura capitolelor finale din Vie de Jésus de Ernest Renan și o primă lectură a paginilor consacrate de Mircea Eliade lui Mesia în Istoria credințelor și ideilor religioase, pagini care m-au dezamăgit și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
El are părul des și cîrlionțat, cărunt la bază și negru la vîrf. E - îmi spune - directorul școlii din VîlceleTg. Ocna, dar vede și de propria-i gospodărie. Îmi arată palmele: sînt înnegrite, crăpate. Nu ezită să-mi declare că regretă că a urmat facultatea. „Nu cei cu școală o duc bine azi”. În ceea ce-l privește, mai ia în mînă uneori cîte o carte, dar mai mult decît de lecturi se bucură cînd vede „cum răsare soarele, cum înverzesc copacii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
duc bine azi”. În ceea ce-l privește, mai ia în mînă uneori cîte o carte, dar mai mult decît de lecturi se bucură cînd vede „cum răsare soarele, cum înverzesc copacii, cum crește porcul” etc. E complet ruralizat, și nu regretă. N-ar putea trăi ca noi ăștilalți ajunși în orașe mai mari, așteptînd la cozi, enervîndu-se pentru numeroasele mizerii zilnice, opțiune cu care, evident, n-am cum să fiu de acord, dar din cauza grabei (a lui și a mea) nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-și mai amintească ce-a zis, iar dacă el nu-și amintește, cum să-și amintească ăștia de jos.” „Mmm, da, se pare că așa-i”, a admis, apoi a luat-o cătinel spre oraș. *O anomalie dureroasă: profesori care regretă că au ajuns profesori! Muncitorul simplu - spun ei - e mai bine plătit și mai fără de griji. Cît despre profesoare, multe dintre ele cred că situația lor e inferioară celei a vînzătoarelor din magazinele alimentare ori din aprozare. Mai ales cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cineva e chinuit de blestemata ambiție de a pune o carte într-o pagină, o pagină într-o frază și această frază într-un cuvînt, acela sînt eu”. Uneori simt la fel ca Joubert, autorul afirmației de mai sus, alteori regret lipsa din mine a fermenților care să-mi umfle aluatul textelor. Am consumat prea mult material pentru cîte o țandură de „aforism”. Aproape obosit, acum îmi dau seama de imposibilitatea procesului invers, adică de a mă întoarce de la fragment la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și alte lucruri, pe care, oricît nu l-aș iubi pe G., nu-mi face plăcere să le notez. *Tatăl lui Gelu a fost parcă mai coerent decît în alte dăți. Ceea ce spune concentrează ore de reflecție în singurătate. Uneori regret că nu-l pot „conspecta” pe loc. Azi a început prin a-mi vorbi de Creator: „Creatorul a făcut un om, nu lumea, care e multiplicarea, adesea în forme nereușite, a omului inițial”. „Tot ce există e nesigur, în permanent
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de puncte la repartiție”. „Sînt sigur că ați stabilit să fie băiat și că i-ați determinat cariera”. „întocmai, în 2020 va absolvi și el, în mod eminent, Facultatea de sinteze alimentare (viitoarea ctitorie a Tovarășei)”. „Deși gust SF-ul, regret că n-am să pot să-l felicit”. „Fii pe pace - mă consolează fericitul bunic -, îi transmit eu”. „Sigur?” „Mai încape discuție? Ce, mă joc de-a calendarul?” Pînă să mi vină rîndul la cuvînt, i-am ascultat pe editori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în călcîi sau în inimă? Ce dușmani îți pot veni de hac în cazul în care călcîiul ți-e vulnerabil și ce dușmani în cazul în care inima ți-e vulnerabilă? Care e mai ușor de apărat? Pur și simplu regret că textul lui Constantin Porfirogenetul spune doar atît despre sfîrșitul lui Spandiatis: „s-a săvîrșit din viață fără copii”. Cum? în luptă, tînăr, sau în pat, ca bătrînii? „Cazul Ahile” și „cazul Spandiatis”, dacă le pot zice așa, arată că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un vis de neuitat. Nu este câtuși de puțin o exagerare, dar nu credeam că pot exista colțuri de țară care să-ți poată oferi atâtea satisfacții trecându-le imaginea prin sita ochiului și a sufletului. Cred că aș fi regretat toată viața, dacă nu mi s-ar fi ivit, poate unicul prilej, de a fi văzut atâtea Într-un timp atât de scurt. Fără doar și poate că „viteza” nu este cel mai nimerit atribut când gândul trebuie lăsat 511
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
au purtat pașii, sau mai corect „cauciucurile”, trebuie să mă opresc la popasul pe care l-am făcut trei zile la Ciprian Porumbescu. A fost un popas forțat, negăsind locuri de parcare În altă parte, dar pe care nu Îl regretăm. Am stat chiar În curtea casei memoriale, În căsuțe mici de lemn, de două locuri, dar a fost un adevărat „regal”. De aici am plecat În fiecare zi pe altă rută, iar către seară, când ne reîntorceam, petreceam clipe de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
foarte mult, a mi le mai trimite Dvs. În copie și pentru a căror cheltuieli voi expedia 50 lei, care sunt o modestă acoperire a fotografiilor copiate. Pentru această contribuție vă rog a nu-mi lua În nume de rău. Regret că nu pot deocamdată să acopăr toată cheltuiala și să recunosc printr-o altfel de modalitate, osteneala atât de binevoitoare care ați avut-o cu chestiunea mea. Eu sunt foarte Încântată, dacă mi le veți putea trimete numai pe cele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ploaie. Ne-a luat prea repede și nici vara n-a fost prea... vară! Așa se Întâmplă În epoca sateliților. Au Întors și vremea pe dos! Totuși, În mijlocul acestor preocupări, ne-am gândit de multe ori spre D-voastră și regretam că nu aveam timpul necesar să răspund mai repede. Eleva mea din Iași (Ecaterina Petrovici Pop, n.n.) mi-a mai scris În legătură cu muzeul, scrisori pe care vi le anexez. În prezent se află cu soțul În Franța. Aștept să se
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ne urmăm drumul spre capătul vieții. Eu Încă sănătoasă, dar soțul meu nu se poate lăuda cu același lucru (...). Aspectul Brașovului suferă din cauza lipsei de zăpadă. Poate noul an va fi mai frumos! 591 Așteptăm să ne răspundeți lucruri Îmbucurătoare. Regretăm că vara aceasta nu ați putut face o plimbare ca altădată, cu care ocazie vă opreați prin Brașov (...). Vă dorim Încă o dată, multă sănătate și voie bună. Cele cuvenite și din partea soțului meu. Maria Kalmicov 30 Brașov, 11 februarie 1975
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fie mai competent, mai conștiincios În ocupația aleasă și mai entuziast În lucru, ca Dvs. Vă felicit și totodată vă dorim multă sănătate. Suntem foarte recunoscători pentru interesul cu care ați pus pe picioare, un Muzeu frumos la Fălticeni, și regretăm foarte mult că s-a soldat cu slăbirea organismului Dvs. De aceea, deși ne-a trecut un fier roșu prin inimă că veți părăsi Fălticeniul, primim cu resemnare aceasta și vă dorim Însănătoșire grabnică 115. În toamnă, sau oricând veți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]