11,435 matches
-
Labiș și reprezentată de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Ana Blandiana fiind privită ca un factor pozitiv"132. Monografia cuprinde două părți, prima parte aplecându-se asupra analizei tematice a volumelor, prezentate în evoluția lor, relevând temele și motivele poetice, precum și toposurile. Acordând o atenție sporită mai ales primelor volume, insistând celui intitulat A treia taină, căruia îi atribuie o mai mare importanță "în evoluția conștiinței cognitive globale a Anei Blandiana decât a făcut-o Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ci mai degraba abia o creează el însuși, va folosi toate mijloacele lingvistice care îi pot fi de folos în acest scop"13. Mai exact, într-o pagină eseistică din cartea mai recent tradusă a lui Pascal Quignard 14 se relevă această condiție a scrisului, care "nu este un mod de a fi natural al limbii naturale. E un limbaj ce s-a înstrăinat de dialog. Un limbaj straniu. Este limbajul devenit limbaj-pentru-a-fi. Demult, în primele imperii neolitice, scrisul l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-se într-o scriitură a demetaforizării. Primele volume stau sub semnul metaforei, ultimele sub semnul absenței acesteia. De altfel, încă de la început, metafora vieții se confundă în permanență cu metafora morții, acest permanent joc al contrariilor, nefăcând altceva decât să releve polaritatea interioară a ființei autoarei: "Coexistența continuă a inocenței cu lascivitatea, a bucuriei de a trăi cu dezgustul, nu fac altceva decât să prelungească corpul fizic, în cel textual, primul înlocuindu-l pe al doilea. Acest travesti nu dizolvă corpul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sentimente, încifrând universul existențial care, de cele mai multe ori, este unul interior. Metafora vieții se confundă, astfel, în permanență, cu metafora morții, la fel cum lumea exterioară se confundă cu lumea interioară, acest permanent joc al contrariilor, nefăcând altceva decât să releve polaritatea intimă a ființei autoarei. Am urmărit, astfel, prin prisma metaforei (considerată figura de stil regină), modul în care autoarea deconstruiește laolaltă canonul paradigmatic și canonul individual, îmbogățind neomodernismul cu noi înțelesuri, dar, totodată, îmbogățindu-se pe sine, printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
am oprit asupra celor patru poezii apărute în volumul din Revista "Amfiteatru", 1984: Eu cred că suntem un popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări, pe care le-am analizat atât din punct de vedere stilistic, cât și lingvistic, morfo-sintactic, relevând câteva aspecte esențiale ale acestor tipuri de scrieri. Am identificat, astfel, versuri lapidare, eliptice de predicat, secvențe nominale care funcționează alegoric și a căror coliziune realizează o frescă plasticizantă a societății totalitare, metafore cu dublu sens, care deconstruiesc simbolistica originală
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vedea, însă, că atitudinea ei demnă și rațională reprezintă o formă de opoziție mai gravă și mai greu de tolerat de regim decât nonconformismul zgomotos al altora"513. După volumul de debut, celelalte care îi vor urma vor succeda firesc, relevându-i un talent ieșit din comun, o încredere și o forță a cuvântului, cum puțini alți autori mai au. Făcând o trecere în revistă, le vom menționa pe fiecare, cu anul publicării: Cărți de poezie: Persoana întâia plural, 1964; Călcâiul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poeme în reviste și antologii din Anglia, S. U. A., Italia, Spnia, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania"514. O cunoaștere și o cercetare îndeaproape a biografiei autoarei relevă modul în care nu doar întreaga experiență culturală acumulată influențează poetica acesteia, ci și experiențele cotidiene, intime sieși. Astfel, "așa cum scriitoarea argumentează și în epistolele trimise la vârsta de 19 ani poetei Victoria Ana-Tăușan (1937-2011), prietenă încă din adolescență, orice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fi rezumate astfel: asumarea propriului destin aparține ontologicului; asumarea destinului celuilalt aparține eticului, pentru aceasta Însă, etica trebuie să plonjeze În profunzimea relației intersubiective; se realizează astfel procesul intercomprehensiv, rezultat clar al complexității comunicării; raportul dintre unul și altul se relevă În transcendență ca un raport al lui „unul - pentru - altul”; astfel, activitatea comunicațională „definește de o nouă manieră subiectul etic”, care nu mai este nici unul, nici celălalt ci „Între-noi”-ul.4. Înscris În tradiția pragmatismului american, L. Kohlberg utilizează etica
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
să fie o ființă responsabilă. Susținerea unui asemenea punct de vedere justifică și un argument de ordin pragmatic: este mai profitabil pentru cei implicați În afaceri de a se afirma ca ființe responsabile, fie și pentru simplul motiv că se relevă a fi persoane respectabile și de Încredere, ceea ce, pe termen lung, potențează succesul Întreprinderii. O remarcă se impune: prestigiul actual al omului de afaceri este clădit pe o solidă componentă morală. Pentru a avea succes, managerul trebuie să fie perceput
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de ce? Nu oare, sub Învelișul unor discursuri moralizatoare, se ascund intenții prea puțin morale? Nu cumva proiecte declarat generoase, aducătoare de noi locuri de muncă, potențatoare ale infrastructurii - Într-un cuvânt: purtătoare ale progresului În beneficiul Întregii comunități - se relevă a fi doar „inginerii financiare” menite a asigura prosperitatea afaceristului, cum nu o dată ne-am convins din proprie experiență? 2. În al doilea rând, nu putem să nu constatăm că această etică este o etică a relațiilor de afaceri, părând
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
și particulare. Un alt pol al analizei „situaționale” Întreprinse, cuprinde demersul retrospectiv și evaluativ (valorileă - variabila „V” și următoarele I. Provocări etice În societatea bazată pe cunoaștere Limbajul - mărturie despre adevărata natură a omului politic A cincea coordonată, („I”Ă, relevă suportul acțiunii politice, respectiv inspiratorul, grupul de susținere precum și beneficiarul acțiunii politice. Această coordonată vizează, și competențele politice achiziționate de indivizi, cultura lor politică, calitatea de a reprezenta grupuri sociale diferit structurate (grupuri de interese sau de presiune instituționalizate sau
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
sunt soluțiile de necontestat ce pot face posibilă coexistența pașnică a grupurilor cu identități, istorii și modele culturale diferite. „Tolerarea nu este o cale spre consensul rațional universal ci, mai degrabă, un necesar modus vivendi.” Acolo unde consensul rațional se relevă imposibil, acolo unde dilemele de ordin acțional sau moral fac rațiunea inoperantă, recursul la toleranță poate realiza compromisul rezonabil prin reconcilierea unor moduri de viață diferite și chiar contradictorii: „Înțeleg spiritul de toleranță În acest sens ... ca rezonabilitate și justă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
ale unor indivizi sau colectivități au dreptul de a fi Înscrise În sistemul de valori la care se raportează societatea În ansamblul ei. Este evident că o asemenea atitudine nu este posibilă decât În societățile democratice. Dimpotrivă, societățile totalitare se relevă Întotdeauna intolerante. Chiar dacă pluralismul - propriu societăților democratice - constituie numai premisa, nu și garantarea unui spirit tolerant, respingerea pluralismului este - după Isaiah Berlin- sursa sigură a intoleranței pentru că, negând posibilitatea unei pluralități de valori morale, se poate cu ușurință accepta că
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
toate conflictele pot fi rezolvate la nivelul unei generații II. Despre toleranță și violență Critica toleranței care, cu atât mai puțin, poate epuiza toate variantele binelui. A lăsa și viitorului șansa sa, este un act de responsabilitate socială. Toleranța se relevă necesară datorită diversității indivizilor și colectivităților care au interesul să-și dezvolte propria autonomie și personalitate. Va trebui să acceptăm Însă că omul este mai curând o ființă intolerantă și, adesea, nerezonabilă În relațiile cu semenii săi. Natura nu ne-
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Autorul unei Istorii a Țării Românești dintru Început - rămasă neterminată - stolnicul Constantin Cantacuzino, mare admirator al antichității greco- romane, subliniază rolul Înțelepciunii În strânsă legătură cu binele moral, ca expresie a măsurii și cumpănirii În acțiune. Foarte importantă ni se relevă sublinierea conform căreia măsura convingerilor și a comportamentului moral este obiectivarea conștiinței morale prin „fapta bună”. De asemenea, importantă ni se pare și sublinierea rolului educativ al cunoașterii trecutului istoric pentru formarea conștiinței morale.Raportându-se la Etica nicomahică, stolnicul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
În „granițele” ființei - asupra căruia ne atenționează Lévinas - și previziunea denaturării esenței umane, ca urmare a exceselor tehnologice despre care avertizează Hans Jonas - ne furnizează conceptul de om, care ne permite să ne Înarmăm Împotriva acestor deformări. Etica tradițională se relevă incapabilă să răspundă gravității și amplorii problemelor ridicate de puterile pe care omul le-a dobândit prin știință și tehnică. Această etică se caracterizează prin câteva trăsături: ea este fundamental antropocentrică, fiind orientată În mod esențial spre raporturile pe care
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Iași), 26, 25 ian. 1991, p. 1. SOROHAN, Elvira. Din nou despre Leonida Lari. În: Cronica (Iași), 27, 16-29 febr. 1992, nr. 4, p. 8. Leonida Lari. Dulcele foc. București: Univers, 1991. SOROHAN, Elvira; BUSUIOC, Nicolae. Lectura textelor vechi ne relevă valori nebănuite. În: Cronica (Iași), 28, nr. 19, oct. 1993, p. 2-3. Interviu cu Elvira Sorohan, realizat de Nicolae Busuioc. SOROHAN, Elvira. Urmuz. Ironia iconoclastă. În: România literară, 26, 17-23 nov. 1993, nr. 45, p. 10. SOROHAN, Elvira. Grotesc și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
particularizez profilul, aș sublinia de la bun început, chiar în pofida titlului, percutanța de critică universitară a discursului. Faptul că numita sintagmă stârnește încă anume vag-iritată nedumerire dincolo de liziera instituției academice, mă determină să adaug imediat înțelesul în care o invoc aici, relevându-i statutul distinct de al altor exerciții critice. Am în vedere solicitarea stringent-triadică analiză de text, concomitent, istorie literară și teoria literaturii căreia are să-i răspundă acest gen de critică în tentativa integrării celor 3 nivele într-o propunere cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Moldovei (Editura Junimea, Iași, 1997), Nicolae Iorga, Istoria lui Ștefan Cel Mare (Editura Junimea, Iași, 2004) și Dimitrie Cantemir, Legende și istorioare orientale (Editura Junimea, Iași, 2013). Fiecare dintre aceste cărți de prim raft ale istoriei și criticii literare românești relevă profilul aș spune european al unui om de cultură în toată puterea cuvântului, recomandat, evident, prin erudiție, probitate științifică exemplară, deschidere interdisciplinară, rigoarea și claritatea expunerii, sobrietatea și eleganța stilului. Monografiile despre Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Ion Budai-Deleanu, G. Călinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
1972 cu o lucrare privitoare la opera lui Miron Costin, a acces la catedră, modul acesta înnoitor de abordare a fenomenului literar românesc medieval a ajuns a fi o constantă a cursului și seminarului. Viziunea era una a vaselor comunicante, relevând legăturile organice dintre diferite perioade, întrețeserea lor. Prin o asemenea modalitate se izbutea mai pregnant configurarea elementelor definitorii ale vârstelor cele de demult, în care se găseau, nu ostenea să spună Elvira Sorohan, rădăcinile direcțiilor pe care le-a îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
textului, prin micșorare a propriei persoane și minimalizare a efortului său "puțina și mica mea ostenală" -, păstrează în subtext ceva din superioritatea subsidiară a autorității religioase, care, în introducerea la Învățătură preoților pe scurt de șapte taine, Buzău, 1702 se relevă din chiar incipitul direct, autoritar invocarea lui Iisus ca Arhiereu al Arhiereilor pentru a susține, implicit, ierarhia arhierească, unde el însuși se afirmă drept conducător al celei lumești a Țării Românești. Chiar dacă, prin locul comun al modestiei, definirea de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în scrisoarea sa către cititorii Adunării de multe învățături, Iași, 1757) ca întreprindere culturală coerentă, de parcurs și expresie deontologică și de asumare, cu conștiința responsabilă a propriilor fapte și (re)cunoașterea celor de referință de dinaintea sa. Ideea care se relevă este emblematică și explică, în fapt, întreaga grijă a cărturarilor români pentru acțiunile lor intelectuale și pentru portretele de "binefăcători" ai cărții conturate în panegiricele deloc rare: scoaterea în lumină a unei cărți este un act cultural ce vine în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
geometriei piesei - egalitate Până la urmă, cele două medii, cele două paradigme ale programului Solid Edge ST3, nu sunt în competiție, judecată comparativa de mai sus neavând intenția de a stabili o supremație a unui mediu asupra celuilat, ci doar să releve punctele tari și punctele slabe, în așa fel încât utilizatorul să știe când să folosească un mediu și când celelalt, pentru o mai ușoară utilizare și pentru o mai bună productivitate. În fond versiunea ST3 le pune la dispoziție simultan
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
timpul geografic). În această schemă cauzală, evenimentele reprezintă suprafața, decorul. Istoria oamenilor este, înainte de toate, o "geoistorie". Raporturile lor cu natura (relieful, clima, vegetația), "structurile cele mai profunde" sunt cele care explică, în mod fundamental, ceea ce li se întîmplă oamenilor. Relevînd istoria profundă, istoricul scoate în evidență permanențele, constantele, repetițiile: Există, dacă vreți, și mai lentă decît istoria civilizațiilor, o istorie a oamenilor în raporturile lor strînse cu pămîntul care-i duce în spate și-i hrănește; e un dialog perpetuu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care ar putea aduce țării folosuri atât de mari, încât abia să pot socoti și despre care iscălitul, în curând, va înfățoșa un proiect lămurit, doveditor"20. Fără a intra, aici, în detalierea unor chestiuni definitorii pentru dimensionarea personalității sale, relevând o altă fațetă sau specializare și, desigur, contribuție notabilă în progresul domeniului, cea de geolog sau montanist, a lui Carol Mihalic de Hodocin, aspecte asupra cărora vom reveni în cuprinsul altui segment al studiului de față, să reținem doar că
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]