7,387 matches
-
unde era uscat ca să nu-mi murdăresc sandalele, dar deasupra gleznelor deja se adunaseră pete maronii ce se uscau încet. Ovi mergea înainte și se cățăra când pe un gard, când pe altul. Maria îl trăgea de mână și îl scutura puțin, cât să înțeleagă că nu e frumos. Iar Ovi înțelegea și mergea un timp în mâna Mariei, apoi se grăbea să fie cu un cap deasupra noastră, la următorul gard. Andreea și Mircea mergeau unul lângă altul și nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
aripile ce-i trecură exact deasupra capului. Apoi i se făcu frig. Jungla cu toată vegetația ei părea un beci întunecat în care cei doi se învârteau în cerc, iar păsările colorau cerul cu penele. — Hai să mergem. Daniel se scutură de noroi și vru să-l tragă și pe Emil după el. — Nu pot, mi-e frig. — Hai, că e târziu. — Dacă măcar nu m-ar mai izbi ploaia asta în cap. — Gândește-te și tu la ceva frumos. — Alma
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ambele variante și nu eram în stare să alegem. Ne gândeam și la unchiul Traian și tot nu puteam alege. Apoi am văzut flacăra gălbuie din vârful chibritului pe care îl scăpărase Cristi. O mână cu degete scurte și groase scutură repede chibritul până se stinse și îl trase instinctiv pe Cristi de urechi până când acesta începu să se smiorcăie. Dar eu vreau la desene. — Ieși imediat afară. — Da... eu... Cristi fu purtat spre ușă și dus în altă cameră, unde
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
crizantemele cu dragoste la piept. — Nu se întreabă niciodată așa ceva un copil. Copiii sunt sensibili, nu știu ce înseamnă să iubești. Mama își ținea strâns de mână copilul, atât de strâns, că acesta urla ca din gură de șarpe. Atunci mama îl scutură puțin și îi spuse să se potolească. Acum copilul plângea și mai tare. Noi ne uitam la modul în care mama își arăta afecțiunea și la copilul care nu putea înțelege de ce dragostea doare așa de tare; apoi ușile se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Acum copilul plângea și mai tare. Noi ne uitam la modul în care mama își arăta afecțiunea și la copilul care nu putea înțelege de ce dragostea doare așa de tare; apoi ușile se închiseră în urma lor. În stație mama îl scutură din nou, apoi plecă trăgându-l cu forța după ea. În autobuz, toți simțeam regretul doamnei cu crizanteme și plânsul puternic din stație. La intersecție, 257 opri brusc și toți venirăm în față. Mâinile pasagerilor strângeau puternic câte o bară
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
palce muntele și marea și zapada Tot ce creează-n viață bucurie, armonie și speranță! POVESTITOR I E septembrie! Cine credeți că bate la ușă? Este toamna mândră, harnică și de toate darnică. Ea poartă o haină lungă ruginie și scutură frunzele îngălbenite de pe ramuri; scutură nucii, castanii și alunii umple coșurile cu struguri, butoaiele cu vin, cămările cu tot felul de fructe și legume. Face semn ciobanilor să coboare turmele la vale, iar copiilor le spune: “Pregătiți-vă de școalä
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
zapada Tot ce creează-n viață bucurie, armonie și speranță! POVESTITOR I E septembrie! Cine credeți că bate la ușă? Este toamna mândră, harnică și de toate darnică. Ea poartă o haină lungă ruginie și scutură frunzele îngălbenite de pe ramuri; scutură nucii, castanii și alunii umple coșurile cu struguri, butoaiele cu vin, cămările cu tot felul de fructe și legume. Face semn ciobanilor să coboare turmele la vale, iar copiilor le spune: “Pregătiți-vă de școalä!” Frunzele pe ramuri au îngălbenit
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
asta, că făcea parte din "Iliada"? Ce era "Iliada"? ― Da... "Iliada" era... cum să spun... ca un fel de cruciadă! ― Ha, ha, ha! râse cu poftă profesorul. Și Ahile? ― Da... Ahile făcea parte! ― Bun... dar Hector? ― Da! afirmă Chiorul, apoi scutură capul și mai întrebă o dată, holbîndu-și ochii și mirîndu-se cât putu de tare: Hector? ― Da, Hector... ce, n-ai auzit niciodată numele acesta de Hector? accentuă profesorul. Chiorul se-nsenină la față, înveselit că, în sfârșit, va da un răspuns bun
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Toți parcă ar fi făcuți după același calapod, Își spuse ea. Vin, Își fac mendrele și pleacă. Și Înainte de asta Îți cer mâna, promițând câte-n lună și În stele...“ - Toți se laudă cu ceea ce au fost, dar când Îi scuturi bine, vezi că nu-i nimic de capul lor, oftă femeia. Le Întinzi un deget și Îți apucă toată mâna... - Am glumit, replică vizitatorul. Am vrut, pur și simplu, să te-nveselesc... - Ce mai glumă, răspunse bosumflată Mașa. Mă prăpădesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de mult de suflete, cum ne-am lepădat și de credință. Și ceea ce ne animă e hăul cosmic... De acolo vine și frigul...“. Cum te-ai fi putut apropia de cineva care În loc de suflet posedă un hău? Trupul Mașei fu scuturat din nou de fiori reci ca gheața și pielea i se Înfioră de teamă. Mașa Îl cercetă pe oaspete cu suspiciune. Părea un om obișnuit, oarecum modest, trecut prin multe Încercări. Nici Îmbrăcămintea, nici Înfățișarea sa nu trădau nimic demonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Stalin obișnuia să poarte Încălțăminte de acest gen. Îl priveam de sus: Iosif Visarionovici apărea la tribună, În Piața Roșie, În uniformă militară și cu cizme de cauciuc. Pufăia tacticos din pipa-i din lemn de abanos: puf, puf, puf..., scuturând scrum peste mulțimea de capete ascunse sub un singur cozoroc. Habar n-avea Iosif Visarionovici că se poate fabrica rachiu din cizme de cauciuc, că ar fi deschis o făbricuță chiar În incinta Kremlinului. Între timp, vremurile s-au schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ce reprezintă luna pentru dumneavoastră? - Ce să reprezinte, ridică din umeri cu nedumerire Mașa. Pentru mine, luna e lună și nimic mai mult... - Cu ce ai asemui-o? Întrebă oaspetele, dând păhărelul peste gât. Privindu-l cum se strâmbă și scutură din cap, Mașa Își dădu seama că oaspetele va mai zăbovi un pic. „Poate că nici nu-i chiar atât de grăbit cum pare“, Își spuse gazda. - Cu ce s-o asemăn? Întrebă ea cu nevinovăție. - Zii și tu ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
doar capul și scheletele. Iar la sfârșit vomă și fierea. Se vede că spirtul Royal pe care-l băuse era de contrabandă, având multe impurități În el. Altfel, Ippolit nu-și explica de ce-i era așa de rău. Subotin Își scutură capul cu semeție. „Cui pe cui se scoate“, Își spuse el și Începu să caute prin Încăpere sticla de Royal. Dar În loc de spirt dădu peste o sticlă de bere Începută. „Ia te uită, gândi el, se vede că astăzi, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ale cărui culoare Corto se îndreptase către insula unde Rasputin îl aștepta. Ceva mai încolo, profesorul Steiner surâdea fericit. Dragul meu Corto, suntem cu adevărați norocoși. Teribila furtună ne-a aruncat pe acest țărm pe care se afla și Rasputin. Scuturându-se de nisipul fin ce îi cuprinsese trupul, Corto renunțase să mai privească în urmă. Dincolo și dincoace de acestă graniță a visului, Corto se simțea împăcat cu sine. Pipăindu-și buzunarul, descoperi conturul cărții lui Nerval, ce străbătuse intactă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de refugiați și mă doare durerea lumii pe istoria mai veche sau mai nouă până în ziua în care înțeleg, în sfârșit înțeleg că marii mutilați ai războaie lor, ai refugiilor au fost în primul rând femeile și deasupra lor mamele, scuturi vii ale existenței și veșnicirii prin copii, esențialele boccele de speranță ale peregrinărilor deloc victorioase. Și abia acum, în momentul când ar trebui să încep cu adevărat să scriu rând cu rând și pătimire cu pătimire Vieți între două refugii
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în mod satisfăcător... Nu-i așa Gosseyn Doi?" Răspunsul veni pe dată: dar purta aceeași amprentă de îndoială pe care o avea și el în minte: Avem într-adevăr nevoie de mai multe informații; dar Patricia, aflată aici lângă mine, scutură din cap înspre tine și zâmbește." "Spune-i Doamnei, îi comunică Gosseyn Trei, că femeile îi refuză pe bărbați din timpuri imemoriale și se simt îndreptățite s-o facă. Așa că nu e cazul ca cineva să zâmbească." Probabil că li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
răspunse Breemeg. Atunci, Gosseyn încercă să-și imagineze acea scenă de luptă din universul îndepărtat, aflat la aproximativ un milion de ani lumină de galaxia Căii Lactee, Ființe umane de-acolo luptând așa cum oamenii luptă aici de la începuturile istoriei scrise. Își scutură capul cu tristețe. Noțiunea din Semantica Generală că o ființă umană nu seamănă cu nici o alta - Gilbert Gosseyn nu este Breemeg, Crang, nu este Prescott, nu este Enro - conține un adevăr limitat în ce privește identitatea și aspectul fizic al individului, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
cu mine avem niște însușiri speciale. Și lucrul cel mai înțelept pe care l-am putea face în momentul acesta este să găsim o modalitate să declanșăm una dintre acele comprimări electrice pe care poți s-o faci tu. Băiatul scutură din cap, abătut. - Dar trebuie să derive dintr-o sursă de energie deja existentă. Un nor în care se produc fulgere sau un fir electric. Gosseyn dădu aprobator din cap. - Masa aceea de nori de deasupra - arătă cu degetul - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de față, aceasta nu era o imposibilitate. Dacă Dan Lyttle era încă proprietarul casei, poate că n-ar fi fost deranjat, dacă era plecat, când se întorcea, să îi găsească înăuntru. Dar nu asta vrusese să spună Majestatea Sa Imperială. Scuturând din cap, Gosseyn se întoarse către băiat. - Ascultă, spuse el pe un ton aspru, nu suntem aici pe una dintre planetele tale. Aici trebuie să respectăm obiceiurile locului. Privea direct în ochii aceia tineri, îndrăzneți, și-și continuă mustrarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
a mai rămas din... lipsurile personalității - repeta cu o mică ezitare termenul preluat din Semantica generală, apoi încheie - rămase probabil din modul tău viață anterior. Umbra de surâs de pe fața netedă se stinse. Fața luă iarăși o expresie încruntată. Blayney scutură din cap. - Jocul politic, spuse el, este strict Aristotelian. Idealiștii nu au ce căuta în el. Deasupra lui, fața aspră își schimbă iar expresia. Când se aplecă, Blayney părea iar nedumerit și, cu mâna dreaptă, pipăi sfoara cu care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
nu scape nici un detaliu. În aceste probleme mărunte și în relație cu știința, sistemul avea meritele lui. Dar altfel... Puse ceașca pe masă și se uită spre comandant care, remarcă el, sorbea lichidul din paharul care-i fusese adus. Gosseyn scutură din cap către el. - Îmi este dificil, spuse, să-mi imaginez acest sistem de conducere în relație cu problemele importante. De pare că acolo, în galaxia voastră, autonumitul comandant suprem menține o continuă stare de război împotriva ființelor umane Dzan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
percepi nu numai vizual ci și auditiv alunecarea lor prin aer. Rămâi încântat de frumusețea pomilor încărcați de ninsoare, asemuindu-i cu starea lor din primăvară sub podoaba florilor. Dacă un zbor grăbit de vrabie le-atinge creanga, aceasta se scutură de povara zăpezii care cade ca petalele albe ale florilor de cireș. Și ninge, ninge, ninge până totul se îmbracă într-o mantie albă, strălucitoare ziua, cu o sclipire mistică noaptea sub clar de lună. Prima zăpadă este curată, pufoasă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
supremă fericire s-au privit o clipă în ochi și buzele lor s au contopit în sărutul lung al îndrăgostiților, atât de mult așteptat, în special de Matei, în timp ce peste capete lor creanga bradului sub care se aflau și-a scuturat zăpada la adierea unei boare line, binecuvântându-le iubirea. Erau plini de zăpadă pe păr, pe ochi, pe buze, dar nu le păsa de această răcoare, fiindcă ei erau îmbujorați de căldura sufletească simțindu-și inimile bătând în același ritm
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pernă (râd amândoi), pe când eu mă delectez cu parfumul plăcut al ei, al bradului. Văzând că se încăpățânează schimbându-și poziția, Matei își pierde răbdarea și o gâdilă, aceasta fiind singura armă cu care putea să lupte împotriva ei. Se scutură toată râzând în hohote, nesuportând gâdilatul, își ridică din pernă fața roșie și transpirată, se agață cu mâinile de gâtul lui Matei îmbrățișându-se și sărutându-se îndelung. Mai un pic și mă sufocam, îl minte Cecilia. Vezi, fata mea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
creangă în creangă, mângâindu-ți auzul cu ciripitul lor, formând un adevărat concert din care nu lipsea participarea cintezei, turturelei, cucului, ciocârliei și înspre seară își făcea apariția privighetoarea cu încântătoarele ei triluri. Adierea vreunei boare cât și zborul păsărelelor scuturau floarea crengilor. Stând pe bancă îmbrățișați, prinși în discuție și uneori în tăcere jinduind după răgazul de a admira frumusețea din jur, lăsându-și doar inimile să-și vorbească, florile de tei au poposit și pe capetele lor. Ești și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]