6,281 matches
-
preparat-o Getuța pe reșou, vodca adusă de dumneavoastră și fumul din pod n-au reușit să ne dispună prea mult, dar, la un moment dat discuția s-a purtat În termenii noștri obișnuiți, cât timp Getuța se plictisea, iar Solemnul dvs. coleg Îi examina pe furiș formele Încercând În același timp să facă și o figură onorabilă În conversație. Am chef acum să reiau. (— Vezi, Valerică, - zise Zare - că degeaba ți-ai luat tu „șeas cu Împărțeală“ că tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cea firească și aș ignora situația nefirească În care mă aflu, nu cumva comportamentul meu ar fi puțin pieziș față de logică? Să zicem „dionisiac“, am propus au atunci, dar cred că nu ați acceptat propunerea mea. L-ați lăsat pe Solemnul să-mi facă el o scurtă lecție despre mitul lui Dionis. Am vrut să mă Îmbăt atunci, dar n-am reușit. Solemnul a reușit În schimb și, când dumneavoastră erați plecat la WC, l-am prins că Încercă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
zicem „dionisiac“, am propus au atunci, dar cred că nu ați acceptat propunerea mea. L-ați lăsat pe Solemnul să-mi facă el o scurtă lecție despre mitul lui Dionis. Am vrut să mă Îmbăt atunci, dar n-am reușit. Solemnul a reușit În schimb și, când dumneavoastră erați plecat la WC, l-am prins că Încercă s-o mângâie pe Getuța pe picior și l-am dat afară pe scări. V-am spus că se grăbea și a plecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
metal prinsă sub bărbie cu o bandă neagră, un alt soldat. Soldatul cel viu e tânăr, are o față rotundă, grăsulie și imberbă. El ține mâna dreaptă Întinsă deasupra crucii simple de lemn și pare că jură răzbunare. Imaginea este solemnă și gravă și este Înscrisă Într-un peisaj de câmpie mohorâtă cu mai mulți copaci tineri, desfrunziți, răspândiți ici-colo. Totul este foarte cenușiu, deci putem deduce că e toamna târzie și că plouă. O sală de tribunal cu bănci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
antică de semne etc.). Traversate de elanuri neoromantice - Străin de adevăr și de minciună sau: Voi despărți lumina de-ntuneric / C-un gest superb care alungă norii -, versurile lui Viorel Dinescu se apropie însă, adesea, de neoclasicism, prin tendința spre solemn, subliniată de măsura amplă a versurilor, în timp ce fondul poemelor e populat de zei, zeițe, Giordano Bruno, Socrate, Einstein, Euclid, puncte cardinale ale spiritualității umane cu ale căror voci poetul și-o identifică pe a sa. Resemantizând componentele realității, poetul sintetizează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care tind toate ale firii, fără a reuși însă vreodată să o egaleze: fumul e strâmt în șolduri, vânturile vădesc pe o rochie verde sexul femeii, iar Pubera noapte a mai crescut / în șolduri pe ruini / crepusculare. Tonalitatea versurilor e solemnă, incantatorie, iar, la nivel imagistic, aceasta se întâlnește cu o risipă senzorială, cum Sub umbra unui pom sprinten / doarme fecioara într-un acut halat de simțuri, pe primul plan situându-se olfactivul (dominat, tot sub impuls erotic, de faima subțioarelor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
afară / Cine știe când / O ceapă / s-a răsucit cu discul în jos - / cu punct de sprijin în steaua polară - / și acum ridică din pământ / micrometric / trei coloane verzi / mai sigure decât istoria unui imperiu.) etc., fie cu înfățișările lui solemne, copacii, nucul, gutuiul, salcâmul, prunul, ulmul, vișinul, frăgarul, arinul. Străbătând, așadar, spații felurite - ca geolog, cu privire de artist, receptiv la toate nuanțele vieții -, poetul identifică o risipă de trăiri în orice moment (dimineața, în amurg, noaptea etc.), în orice
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
zbor necunoscut... La nivelul expresiei, verbele la prezentul gnomic, dând aspect aforistic textului (Decapitat, sărutul e crucea mea de ceară...; Cocorii-n cerc stelar sunt umbră peste noi...), ca și prezența largă a comparației, subliniază, de asemenea, neoclasicismul sonetelor: Mirări solemne mă cuprind o vreme / Cum cercul în copac mai prinde înc-un an; Tăcerile deodată dau buzna-ntre inele / Cum spaima cuib își face...; S-or scufunda imperii dând uitării / Precum dă timpul tainei sămânță mai apoi / Lumina-n stalactite cum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
caier /.../ Merge pieziș ca umbra înnodată / sămânța risipind pe dedesubt / belșug de foc de magmă întrerupt... Expresia artistică e, în ansamblu, prețioasă, livrescă (manifestată la nivel lexical, morfologic, dar și sintagmatic: parfume; zăpada din versete; clepsidra genunii etc.), exacerbând tonul solemn, declamator și, creând un cadru pe măsură, încât toate aceste ingrediente potențează spectaculozitatea poemelor: Vezi macabeii /nori mă înveșmântă / vino în loja marelui calvar / avar în har octombrie amar / m-a prohibit vestală la cuvânt. Vocabulele sunt / par folosite adesea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
N-am vrut să vină toți acolo ca să caște gura la tine. — Ei, poftim: e clar că nici tu nu-i poți suferi și trebuie să existe un mo... Se auzi o bătaie discretă în ușă și silueta slăbănoagă și solemnă a majordomului făcu câțiva pași reverențioși în cameră. — Se servesc băuturile, domnule. În anticamera salonului. — Mulțumesc, Pyles. Se răsucise pe călcâie și tocmai dădea să iasă, când Mortimer îl opri: Pyles... — Da, domnule. — Te rog, du-te să vezi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
reușise acesta să încapă pe mâinile unei persoane aflate în evidentă discordanță cu tonul și stilul lui? Privindu-i pentru prima oară fața cu atenție, am observat lipsa de umor din ochii și linia gurii ei și urmele unei grimase solemne care-i încrețeau fruntea într-o încruntătură permanentă. Continuă să citească. Am mai așteptat vreo cinci minute, tot mai agitat. M-am foit ostenativ pe scaun, m-am și ridicat de vreo două ori ca să scot obiecte inutile din geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care trec, întunericul și liniștea în care tainice penelope brodează dantelăriile de brumă care mâine dimineață vor pieri prin același farmec spiridușesc. Câtă ghidușie, îi trece prin cap oficialului de pe Dâmbovița, în jocul ăsta de-a văzutul-nevăzutul și totuși ce solemnă migală. Aceeași undă nervoasă trece și prin capetele celorlalți, luând firește în fiecare cap o altă formă, după caz. Atașatului Plainjones, chel, deșirat, cu pistrui și mâini osoase, ocupând locul din stânga, de pildă, îi va apărea ca o mică plictiseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
prezintă doamna Ciortea nemulțumirile conjugale seară de seară, la masa din bucătărie, împroșcându-și tovarășul de viață ba cu noroi răscolit din străfundurile limbajului omenesc, ba cu nume de zei. Nu lua în derâdere zeii nemuritori, îi mai spune câteodată, solemn, Pascal, ridicând un braț de senator roman. Cel mai ades însă nu spune nimic, așteaptă să treacă, morfolește din pâine și tace, știe din experiență că până la urmă ca orice altceva pe lume și asta are să treacă totuși. Atunci, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Pruncul Sfânt. Patrupedele „asistau” la evenimentul sacru în ordinea firească a vieții. Părinții care pregătesc „cuibul” pentru progenitură - iată o imagine venind din preistorie, prefigurare a unui șir infinit de cupluri. Văzută aici și acum, icoana nu are nimic patetic, solemn sau maiestuos!... Este „ceva absolut normal!” Și Profesorul își spune zâmbind de unul singur: „Poate că așa intru și eu în rând cu lumea!...” Este un alt demers spre autocunoaștere: începe să se vadă prin ceilalți, ajungând la convingerea că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aș răspunde reluînd argumentele expuse mai sus că niciodată nu trebuie să lași să se producă o neregulă numai pentru ca să eviți războiul, deoarece pe acesta nu-l eviți, ci doar îl amîni în defavoarea ta. Iar dacă alții ar invoca promisiunea solemnă pe care regele i-o dăduse papii, de a întreprinde pentru el această acțiune, urmînd în schimb să obțină anularea căsătoriei lui și titlul de cardinal pentru arhiepiscopul de Rouen, eu i-aș răspunde cu cele ce veți citi mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
are cel mult delegați, dar niciodată el nu poate exercita vreo suveranitate. Sistemele reprezentative aparțineau mai mult mecanicii decît moralei. Chiar în țările în care aceste mecanisme, după secole de-a rîndul, au atins gradul maxim de funcționare, există ore solemne în care poporul nu mai este întrebat nimic, deoarece răspunsul lui ar fi fatal: i se smulg coroanele de carton ale suveranității bune pentru timpuri normale și i se ordonă, pur și simplu, să accepte o revoluție, să accepte o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cercetași despre care mi-ți vorbit. Sergent Toaibă, domnul maior vine din partea diviziei de care ține plutonul tău. Are pentru tine... 75 Lasă mă pe mine, domnule doctor, să-i dezvălui taina vizitei mele. Maiorul și-a compus o figură solemnă, în timp ce a scos din porthartă o hârtie și o cutie ca pentru bijuterii. Sergent Toaibă Toader, ești decorat pentru fapte de arme deosebite. Aici ai Ordinul și decorația. Felicitări! Spunând acestea, i-a atârnat decorația pe piept... Ai de spus
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
căldura în căușul palmei, a răspuns: Domnule maior! Eu n-am făcut ceea ce am făcut pentru decorație, ci pentru pământul aista!... Bine, sergent! Știu aceasta și te felicit. Spunând acestea, maiorul a făcut stânga mprejur și a ieșit din salon, solemn ca la paradă. Trecuse mai bine de o lună și jumătate de când Toaibă se afla în spital. După ce i-au scos ghipsul, a început să facă pași sprijinindu-se în cârje. Căpitanul chirurg îl încuraja mereu: Așa, eroule! Calcă mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se lipise de suflet. „Iaca că s-o dus și buna Dochița. Dumnezeu s-o hodinească” - gândea Maranda strângând brațul lui Gruia, care a vrut parcă să-i spună Dochiței, plecată spre stele, că a terminat facultatea și... Toaibă umbla solemn, ca niciodată. Nici când a fost decorat nu a fost prins de moment ca acum când... Gruia al lor călca pe ulițele satului ca doctor al comunei... Era prima lui zi de muncă în calitate de doctor... Când au ajuns la dispensarul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
deschise cu ieșire spre curte a bucătăriei, Înalt, scorțos prin solemnitatea studiată ce o dădea prezenței sale, păru chiar mai Înalt ca În realitate, nu știa, dacă ar fi știut, s-ar fi simțit fericit de a părea mult mai solemn decît se voise, - și, Înaintînd cîțiva pași pe cimentul curții, se aplecă ceremonios și le sărută mîinile, Încîntat de impresia bună pe care era sigur că o făcuse. - Doamnă, rosti, și dumneavoastră, domnișoară, fiți binevenite În casa noastră. Și fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
erau acum alături - stătea pe scaun aplecată peste masă, strîngînd pe o tăviță niște resturi de pîine; părul Îi era vopsit, eram uimit, dar la rădăcină, firele de păr - abia observabil - erau albe: Îmbătrînise. Și totuși nu. Era o tinerețe solemnă ce Întîrzia În preajma zăpezilor ce aveau să vină. Vremea și privirea Înșală, gîndeam, că intrăm În lumea asta și ieșim din ea mereu Înșelați. Și Ana vorbea... sau poate Încetase de mult să vorbească și numai sufletul meu o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ce gîndiți. Mai bine... Suntem bieți oameni trecători În veacul nostru, iar veacul este cum este. Mi-ar face plăcere să vă mai Întîlnesc o dată. Își ceru scuze, mai schimbarăm cîteva cuvinte și după despărțire, Îi privii mersul Încet, parcă solemn al celui din 1945... CÎnd ajunsei acasă doamna Pavel Îmi Înmîna o ilustrată de la Marga Popescu. Fotografia, sarcofagul În marmură roșie al lui Napoleon la Domul Invalizilor. Era pentru mine: „Iubite domnule judecător, iată Franța, esența ei...”. O altă ilustrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lipsește să-l aleagă tribun sau membru al ordinului cavalerilor... — Galba nu-i desfrânat ca Vitellius! izbucni paharnicul. — Nu pot să povestesc că Galba al tău se îndrăgostește de soldații lui? Îi epilează și apoi... Fiecare cu obiceiurile lui, declară solemn bucătarul-șef, cu voce tare, ca să le dea tuturor de înțeles că, dacă despre cei puternici se vorbea pe la spate, trupa lui - cum îi numea pe cei care ajutau la bucătărie - trebuia să aibă grijă să nu vorbească și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plină de sânge! De sângele sacru al preotesei! Nimeni nu răspunse. Soldații îl duseră pe Valerius lângă un copac și-l lăsară acolo, fără să-l lege. — Luați trupul preotesei și înveliți-l într-o mantie. Ceremonia funerară va fi solemnă. Nimeni nu scotea un cuvânt. Soldații se aplecară pe rând s-o privească pe Velunda. Nici unul nu se atinse de ea. — Ce faceți? tună Vitellius. N-ați auzit porunca mea? Legați-l pe ucigaș și luați leșul. Nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
el? — E prietenul meu, da, răspunse pierdut Valerius, și fu cuprins de neliniște, căci Salix se pregătea pentru o luptă în care putea să-și piardă viața. Splendid în armura sa de secutor, Salix înaintă calm, drept și mândru, mergând solemn, asemenea unui tânăr zeu căruia nu-i putea surâde decât victoria. Un manșon gros din piele îi acoperea brațul drept. Piciorul stâng era protejat până la genunchi de o bucată de bronz de sub care se ivea o bucată de lână. Tunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]