KorAP: Find »[drukola/base=strădui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...229 230 231 ...452 >

11,293 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

de-abia după aceea. În spatele meu, pe o altă canapea, ședea un bărbat care se Încrunta la mine. L-am privit Întrebătoare, dar el nu și-a schimbat expresia, așa că m-am uitat În altă parte. Dar chiar În vreme ce mă străduiam să mă realătur conversației, Îi simțeam În continuare privirea Încruntată ațintită În ceafa mea și luptam cu tentația de a-mi Întoarce din nou capul. În cele din urmă, grupul plecă (trebuiau să ajungă acasă, la neveste și copii), iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
toate privințele. Date fiind toate acestea, la Început, nici prin cap nu mi-a trecut că ar fi ceva ciudat, n-am adulmecat măcar vreo urmă de ceva nelalocul lui. Am petrecut ore nesfîrșite interogîndu-l pe Dan În legătură cu familia lui, străduindu-mă să aflu cît mai multe despre toți membrii Înainte să-i cunosc, Încercînd să-mi dau seama ce fel de oameni sînt, ce le place și la ce se așteptau de la mine. În cele din urmă, sosi și ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
se face mare, un ecran TV cu plasmă imens, respectivul obiect nu se prea potrivea cu decorul meu atît de feminin. Dar mi-am dat seama destul de repede că nu aveam să cîștig bătălia asta În veci, așa că m-am străduit din răsputeri să ignor uriașul dreptunghi negru care trona ca o piază rea În colțul camerei. Par egoistă? Sigur că sînt. Cine n-ar fi, după aproape douăzeci de ani de viață pe cont propriu? Eram obișnuită să fac lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
1 sau alții ca ei, care șterg tocătoarele, aruncă cojile de usturoi și tulpinile de pătrunjel Înainte să se apuce de altceva, nu s-a lipit nimic de mine. Dar, vai, cît Îmi doream În clipele acelea să mă fi străduit mai mult. Am privit dezastrul prin ochii Lindei Cooper și mi s-a făcut pielea de găină. — Îmi pare nespus de rău pentru dezordine, am zis cu un glas pierit, adunînd farfurii, pe care se uscase mîncarea, de pe masă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
nu mai punem la socoteală tevatura și stresul cauzate de Încercările noastre de a cumpăra un apartament nou. Îmi iubesc casa, dar ne-am decis să Începem de la zero Într-o locuință nouă, un loc al nostru. Așa că m-am străduit să-mi mențin apartamentul curat ca lacrima, pentru oamenii care veneau să-l vadă (iar asta nu-i lucru ușor, vă asigur) și am tot răsfoit paginile de imobiliare, chinuindu-mă să Înghesui toate vizionările În diminețile de sîmbătă. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
mai În largul meu În preajma ei. Ne Întîlneam la prînz la Calden sau Într-una din cafenelele din Marylebone High Street, iar ea mă punea la curent cu viața ei spectaculoasă și cu ce cuceriri mai făcuse, iar eu mă străduiam să nu fiu invidioasă. Nu că aș fi renunțat la un stil de viață similar atunci cînd Îl cunoscusem pe Dan, ci mai degrabă perspectiva dispăruse cu totul: nu voi mai avea nicicînd posibilitatea de a merge prin cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
citește clar În voce. Sigur că ea e. Femeia care nu cunoaște Înțelesul cuvîntului „răbdare“, care, atunci cînd vrea ceva, ține ca acel lucru să se Întîmple cel mai tîrziu chiar acum, dacă nu chiar acum un minut. — Alo? Mă străduiesc din răsputeri să fiu politicoasă, să-mi ascund furia, pentru că, În fond, e vorba de viitoarea mea soacră. Și, cu toate că e iritantă și enervantă la culme, ultimul lucru pe care mi-l doresc este să o Îndepărtez pe femeia care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
rîndul meu, i-am explicat că am nevoie de sprijinul lui, că sînt, sau ar trebui, cel puțin, să fiu, cea mai importantă femeie din viața lui de acum, iar el, Încuviințînd din cap, a fost de acord să se străduiască mai mult, spunînd că e doar o perioada de acomodare. Din cînd În cînd, mă gîndesc cu tristețe că, dacă lucrurile ar fi stat altfel În propria mea familie, poate aș fi fost capabilă să Înțeleg chiar mai mult. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
neveste mult mai potrivite, și mi-am dat seama cît de norocoasă sînt eu că nu trebuie să mă confrunt cu asta. Necazurile mele se găsesc la celălalt capăt al spectrului. Anume, Linda vrea să fie și mama mea. Se străduiește prea tare, telefonîndu-mi În fiecare zi, de cîte trei ori, invitîndu-mă la masa de prînz, cumpărîndu-mi cadouri. Știu că are cele mai bune intenții și sînt conștientă că, refuzînd-o, par extrem de nerecunoscătoare, dar e pur și simplu prea mult pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
mă va considera fiica pe care n-a avut-o niciodată. Acum, constat, desigur, că sînt mult prea independentă pentru așa ceva, că nu Îmi doresc orice fel de mamă și că nimeni nu-i va putea lua vreodată locul. Mă străduiesc din răsputeri să o Împiedic pe Linda să preia controlul asupra vieții mele. Înțeleg că nu are decît intenții lăudabile, dar nici nu se poate nega faptul că, după părerea ei, limitele există doar pentru a fi Încălcate. Pare incapabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
imediat. — Au! Vezi? Marcus Își freacă brațul și-i aruncă nevesti-sii o privire prefăcut rănită. Sally Își Îndreaptă atenția către Charlie Dutton. — Mai ai și alți copii? Îl Întreabă cu cel mai politicos ton de care e capabilă. Eu mă străduiesc să-mi Înăbuș un zîmbet, știind foarte bine că probabil cunoaște toate amănuntele despre viața lui Charlie. Pun pariu că și-a petrecut după-amiaza de vineri căutînd pe Google, În loc să se ocupe de lansarea noului Calden. — Nu, doar pe Finn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
și sare ca arsă. — Vai, Doamne, e aproape patru. Dau fuga jos, să văd dacă a sosit mașina. — Deci, snacksuri ziceai? Întreabă viitoarea mea cumnată, măsurîndu-mă din cap pînă În picioare. — Aha. Mă prefac preocupată să-mi Îndrept rochia, dar străduindu-mă din răsputeri să evit privirile Emmei. — Parcă ziceai că abia te-ai atins de mîncare zilele astea, insistă ea, ridicînd dintr-o sprînceană. — CÎnd am zis eu asta? — Săptămîna trecută, cînd am vorbit la telefon. — Păi, nu mă atinsesem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
mă Îmbrac eu? Le zîmbesc printre dinții strînși și mă uit precaută la sacoșe. Linda știe că sînt foarte superstițioasă și că Înadins nu am cumpărat nimic Încă. Deci ce Dumnezeu se află În ele? Luați ceva de băut, le sugerez, străduindu-mă să-mi păstrez un ton calm. Vin și eu de Îndată ce sînt gata. — Grozav. Michael se Îndreapă deja În direcția indicată, vizibil jenat să se găsească În preajma nurorii sale cînd e aproape dezbrăcată. — Să nu stai prea mult, spune Linda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
a confiscat și le dă drept ale ei. „Nu e copilul tău, ci al meu!” aș vrea să-i arunc În față. „Eu ar trebui să cumpăr toate astea, nu tu!” Dar nu pot să fac asta. În schimb, mă străduiesc din răsputeri să-mi Înghit plînsul și nodul care mi s-a pus În gît și mă forțez să zîmbesc În timp ce le mulțumesc. Nu funcționează. Pe cînd Încerc să-mi Înghit nodul din gît, acesta scapă cumva de sub control și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Își facă de lucru cu CD-urile. — Ce vrea asta să Însemne, continuă Michael, și știu că e supărat din cauză că sînt și eu, pentru că ține la mine și a anticipat momentul ăsta, iar acum simte că s-ar fi putut strădui mai mult să-l prevină, dar că nu a făcut-o deoarece e prea obișnuit să asculte de Linda fără să crîcnească, să-i permită mereu personalității ei puternice să cîștige. Ce vrea asta să Însemne, repetă el, este că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
vrea să fie expus, În acea stare vulnerabilă, În fața unor oameni care nu sînt medicul sau moașa, o asistentă și soțul? Și n-am știut ce să răspund cînd m-a Întrebat Linda, n-am vrut să fiu nepoliticoasă, mă străduiam, În ciuda tuturor celor spuse și Întîmplate, să mă comport ca o noră exemplară, așa că am răspuns diplomatic, zicînd că mă voi mai gîndi și că-i voi da de știre. — Și-a ieșit de tot din minți? Întrebasem, Întorcîndu-mă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
crede cu adevărat că intențiile ei sînt bune și că nu Încearcă decît să ne ajute. Recunoaște pînă și faptul că maică-sa nu știe să accepte un refuz, dar Îmi spune că trebuie să mă apăr. M-am tot străduit să-i explic că vreau ca el să facă asta. CÎnd Îi dau lui Tom biberonul, iar Linda se năpustește și Încearcă să mi-l ia din brațe, ce face Dan? Ce spune? Absolut nimic. — Îl fac eu să rîgÎie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
descotorosesc de el deocamdată. Astfel, Îi arăt cu degetul lui Tom tot ce vedem. Mai și traduc din franceză, chinuindu-mă să-mi amintesc cîte ceva de la școală. Ajunși la periferia orășelului Moungins, virăm În sus pe un deal abrupt, străduindu-mă să urmez instrucțiunile trimise de părinții lui Dan prin fax, acum două zile. Trish, Gregory și Lisa sînt În mașina din spatele nostru și, prin ferestrele lăsate, rîd de noi În vreme ce luăm numai curbele greșite și sîntem obligați să facem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Richard telefonează numai cînd are nevoie de ceva, iar Dan? Dan ne are pe mine și pe Tom, o familie numai a lui. — Nu-mi vine să cred, spun pe un ton blînd. Ai dreptate, e nefericită. Trebuie să mă străduiesc mai mult și s-o implic mai mult În viața noastră. Nu cred că e nici pe departe atît de rea pe cît o percepi tu. Iar el e al dracului de amuzant. — Cine? Întreb eu și o privesc nedumerită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
te simți Într-o rochie, mai ales una atît de vaporoasă și de feminină ca aceasta, care-ți conferă aceleași calități. SÎnt În compania celor mai În vogă figuri ale momentului. Ce frumos. Și ce păcat că nu m-am străduit să socializez mai mult cu oamenii aceștia, la naiba, că nu m-am Îmbrăcat așa, Înainte să mă mărit. Îl urmez pe Charlie spre o canapea și mă așez, Întinzînd paharul ca să-mi fie umplut de Jonathan, care face turul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
au hotărît să păstreze copilul și cum anume le-a Întors viețile pe dos nașterea lui. Omul ăsta chiar e atrăgător. Cuvintele Îmi pătrund În minte Însoțite de o undă de șoc. Mă uit la Dan cu o expresie vinovată, străduindu-mă să mă liniștesc reînnodînd legătura cu soțul meu, pe care sînt furioasă și cu care nu vorbesc. Nu mă miră atunci cînd manevra nu dă rezultate. Fără nici un motiv, mă trezesc că roșesc. De fapt, un motiv ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
parte din drum, cît Îl examinează pe copil. — Ce spun? Îl tot Întreb pe Dan, dar nici el nu știe, pentru că franceza lui de nota 10 nu include vocabular legat de spitale și teminologie medicală. — Șșș, șșș, mă liniștește el, străduindu-se să Înțeleagă, să prindă vreun cuvînt sau vreo propoziție care ne-ar putea lămuri, dar vorbesc cu toții atît de repede și folosesc cuvinte atît de străine nouă, Încît Îi e imposibil să priceapă. — Ei bine, un lucru știm sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
La ultima treaptă, Dan ezită, iar mie mi se oprește inima. Se Întoarce, Îmi zic eu. O să coboare Înapoi Încoace. O să vorbim și... o să rezolvăm lucrurile? Iar el se Întoarce Într-adevăr. Se Întoarce și mă privește trist, apoi se străduiește să zîmbească. — ‘te bună, Ellie, spune, după care se urcă În mașină și dispare. Nici unul nu suflă o vorbă despre faptul că, peste două zile, serbăm doi ani de la căsătorie. Intru În casă și-mi petrec restul serii singură pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
mă culc. Acum, că nu mai locuiesc cu soțul meu, că mariajul meu e ca și Încheiat, nu-mi mai pot permite luxul ăsta. Nu vreau să cunosc pe cineva nou (nu Încă), dar știu deja că trebuie să mă străduiesc mai mult, să ies mai mult și să mă prefac că vreau mai mult de la viață decît am deja. În majoritatea timpului, nu-mi vine să cred că sînt singură, că la un moment dat va trebui să trec iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
nici un semn de febră. Îl sărut ușor și-l alin În vreme ce-o iau spre baie, ca să-l spăl. — E totul În regulă, scumpule, Îi cînt eu Încetișor, desfăcîndu-i costumașul murdar și dîndu-i-l jos. Îi ridic maieul și mă străduiesc să nu Îl murdăresc și mai rău decît e deja. Mami e aici, zic și Încerc să nu mi se rupă inima de plînsul lui, În vreme ce-i curăț voma din păr. Îl aduc Înapoi În dormitor și-l culc pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]