6,018 matches
-
de spațiul poetic. Corespondențe se creează între simboluri și natură. În „”, corespondențe sunt violetul obsedant și sfârșitul apropiat al lumii, generat de această „lume leneșă”, decadentă, cât și ideea de moarte și anotimpul simbolic al stingerii naturii, „toamna violetă”. Prima strofă ca și celelalte este încadrată de cele două versuri cu rol de lait motiv,creând impresia unui spațiu închis în care ființa umană agonizează .Plopii sunt ipostaze ale eului liric prin care se evidențiază solitudinea acestuia.Metafora "apostoli în odăjdii
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
fost episcop pe o perioadă de vreo cincizeci de ani. Niceta a mers în Italia cel puțin de două ori, eventual în 398 și 401-402. A fost găzduit de sfântul Paulin de Nola, care i-a dedicat două poeme în strofe safice, Carmen XVII și XXVII și care menționează de altminteri un Niceta în Epistula 29. Din aceste texte aflăm că Niceta îi învăța pe barbari să «îl cânte pe Christos cu o inimă romană», ceea ce aparent dovedește latinitatea personajului. Din
Niceta de Remesiana () [Corola-website/Science/298763_a_300092]
-
termină studiile universitare la Universitatea din București, fiind reținut asistent, la Catedra Eminescu. Modalitatea de lucru nu era comună pentru activitatea de seminar din universitățile românești, tânărul asistent introducând un stil în care lucrul pe text era esențial. „Facem o strofă, două pe seminar, cu încetinitorul. Încercăm toate implicațiile pe care Eminescu le-a închis în versurile sale. Deci o lectură pe text la modul cel mai științific posibil. Facem două - trei poezii pe an. Mergem foarte încet întrucât trebuie ca
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
examenul statistic al vocabularului poetului [[Paul Verlaine]]. Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul (din 1937) al lui D. R. Mazilu, "Luceafărul lui Eminescu (Expresia gândirii, text critic și vocabular", în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină. Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte, dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale. Numărul aparițiilor concrete ("cuvinte-text") se ridică la cifra de 1.908, dintre care
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
mama lui Maxwell, Frances, și-a asumat responsabilitatea educației timpurii a lui James, ceea ce, în epoca victoriană, era în mare parte misiunea femeii familiei. La opt ani, el putea recita pasaje lungi din Milton și întregul psalm 119 (176 de strofe). Într-adevăr, cunoștințele sale din scriptură erau deja foarte detaliate; el putea da, cu număr de capitol și verset, aproape orice citat din psalmi. Mama lui s-a îmbolnăvit de cancer abdominal și, după o operație nereușită, a murit în
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
pop ș.a.) și îmbunătățindu-se dozarea - mixajul, dar și densitatea ritmică, a - instrumentelor. Din pricina grăbirii producției în interes comercial, se recurge adeseori la folosirea de "loops" pentru negativ (fragmente preînregistrate care se reiau pe parcursul piesei, de pildă pentru mai multe strofe). Melodica lui Guță este aproape neschimbată din momentul lansării în lumea muzicală (ornamentație încărcată, improvizații melodice frecvente). Piese recente precum „Sunt țigan european” sugerează o tendință de întoarcere la stilul de început al cântărețului, mai apropiat de jazz-ul țigănesc
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
sunt mereu evocate în versurile lui Sappho și sunt amestecate mereu cu tulburările sau bucuriile inimii ei prin corespondente subtile și secrete, care conferă poeziei sale un accent modern.Catul și Horațiu i-au adaptat și imitat unele poeme, încetățenind strofa safică la Roma. În lirica universală, au fost poeți care au încercat să scrie versuri în metrul safic (la noi Mihai Eminescu). Deși a avut de suferit din cauza vicisitudinilor politice prin care a trecut insula Lesbos fiind nevoită să ia
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
Poemul este un imn inchinat Afroditei. Dacă facem o apropiere între "Iliada" și "Imnul Safic", ne dăm seama că asemenea invocații adresate divinității protectoare a iubirii și fecundității erau o practică curentă în creațiile poetice ale vechii Grecii. Iată prima strofă: ""Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană/Tu din tronul tău scăpărând lumină,/ Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână/ Nici în aleanuri"" Zeița, care auzindu-i sosește într-un car tras de vrăbii iuți ce zboară lin peste pământu negru
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
ți-ai dorit-o; înfățișarea ta, mireasă, este numai grație, privirea ți-e nespus de dulce, iubirea e răspândită pe fața ta frumoasă. Afrodita te-a cinstit în mod deosebit."." Ritmurile în care se exprimă Sappho sunt grațioase și variate. Strofa ei preferată a primit numele de "safică"; în cântecele de nuntă, caracterizate prin refrenuri scurte, săltărețe, apar vădite influențe de ritmică populară sub forma unor strigături. Admirând-o, din diferite puncte diferite de vedere, fiecare din criticii literari ai antichității
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
Influența poeziei safice s-a resimțit în lirica latină. Catul a tradus liber unele poeme, imitând-o în expresia pasională a versurilor de iubire pe care le-a compus pentru Lesbia. El a fost primul poet latin care a folosit strofa safică. Horațiu a scris, la rândul lui ode în metrul safic, dar era prea departe de temperamentul liric al poetei pentru a se putea apropia de tonul vibrant al poemelor ei, așa cum a făcut Catul. În lirica românească Mihai Eminescu
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
sacră și recomandate de Conciliul de la Trento. Pe Lope de Vega l-a surprins pe atunci revoluția estetică provocată de „"Singurătățile"” lui Luis de Góngora, iar, deși a intensificat tensiunea estetică a versurilor sale și a introdus bimembrația la sfârșitul strofelor, Lope s-a distanțat de culteranismul extrem și a continuat cu combinația sa de conceptism, limbă castiliană cultă și eleganță italiană. De altfel, Lope de Vega a atacat noua estetică de câte ori a avut ocazia, Góngora răspunzând prin satire. În realitate
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
merita să fie scrisă cu litere de aur"”). Procedeele metrice ale lui Manrique se rezumă la uzul repetat al cântecului, la cupletul regal, cupletul castilian, cupletul de picior metric întrerupt, „"esparza"” (când gândirea exprimată artistic este condensată într-o singură strofă) și cupletul de artă minoră. Poetul nu este preocupat întotdeauna de rimă. Nu abuzează de cultisme și preferă un limbaj clar. Utilizează și unele vulgarisme, care contribuie la atmosfera de simplitate și sobrietate și pe care le introduce perfect în
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
originalitatea să și talentul artistic devin evidente în tratamentul temelor, în stilul său, în detaliile costumbriste și în adaptarea la mentalitatea medievală și câmpeneasca. Lirica să este culta, chiar dacă adopta o formă populară și utilizează unele elemente tradiționale; tipul de strofa cel mai des utilizat este catrenul alexandrin, separând fiecare vers în două jumătăți de căte șapte silabe, printr-o cezura ce corespunde sfârșitului cuvântului și al grupului fonic, împiedicând apariția sinalefei și cu o singură rimă consonanta în toate versurile
Gonzalo de Berceo () [Corola-website/Science/307990_a_309319]
-
a devenit de la bun început o referință necesară pentru poeții spanioli, care de atunci n-au putut ignora revoluția metrică și estetică realizată de Garcilaso, care a introdus, alături de Juan Boscán și don Diego Hurtado de Mendoza o serie de strofe (terțet, sonet, liră, octavă regală, endecasilabi liberi, cântec în „"estancia"”, adică o strofă formată din mai multe de șase versuri endecasilabe și heptasilabe, care rimează în consonanță cu liberul arbitru al poetului, și a cărei structuri se repetă de-a
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
atunci n-au putut ignora revoluția metrică și estetică realizată de Garcilaso, care a introdus, alături de Juan Boscán și don Diego Hurtado de Mendoza o serie de strofe (terțet, sonet, liră, octavă regală, endecasilabi liberi, cântec în „"estancia"”, adică o strofă formată din mai multe de șase versuri endecasilabe și heptasilabe, care rimează în consonanță cu liberul arbitru al poetului, și a cărei structuri se repetă de-a lungul poemului), versul endecasilab, cu ritmul său tritonic, mult mai flexibil decât rigidul
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
atingă Absolutul, preocupat, într-un ceas când putea să cunoasca fericirea, de altceva, mai înalt și mai întelept, după cum reiese din îngăduința sa față de prea plinul pasional al fetei: "„Eu am râs, n-am zis nimica”". Planul feminității (cuprins în strofele 1-3 și 5-12) are forma unui monolog, alcătuit în prima parte dintr-un reproș, și apoi, în partea următoare, dintr-o provocare inocentă, care este un act de seducție. Reproșul este expresia intuiției feminine, care simte în diversitatea preocupărilor abstracte
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
mări”" și ale "„învechitelor piramide”" care "„urcă-n cer vârful lor mare”" o determină să-l avertizeze asupra capcanei în care ar putea să cadă, confundând căile fericirii: Nu căta în departare/ Fericirea ta, iubite!”". Provocarea pe care o lansează (strofele 5-12) izvorăște dintr-o nevoie demonstrativă, pare o lecție de inițiere într-un segment al existenței pe care bărbatul îl minimalizează. De aceea, proiectul ei erotic este de o mare fascinație, poartă în el toate atuurile tentației: natura este paradisiacă
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
a renunțat niciodată. Ea descoperise pe căi mai simple și mai directe, un adevăr fundamental, pe care bărbatul se încăpățânează să-l ignore: "„Ah! Ea spuse adevarul”" , "„Eu am râs, n-am zis nimica”". Planul bărbatului, foarte redus (cuprins în strofele 4 și 13-14), are dublu rol, fixează „povestea” în interiorul unei amintiri și confera poeziei caracterul de meditație. Senzația de poveste evocată este dată de prezența în text a unui narator, marcat de pronumele personal „eu”, și a unor scurte precizări
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
plânge galeș de pericolul de a fi părăsită și se alintă într-un spectacol erotic, prin care încearcă să-l seducă pe bărbatul ales. Versurile sunt scurte și uniforme; aproape toate au opt silabe, cu excepția versului întâi și patru din strofele șapte, zece, doisprezece care sunt de șapte silabe. Rima, cu rare asonanțe (caldură-gură, frunze-ascunse), ceea ce conferă versurilor de mijloc o sonoritate melodioasă, înaltă și alungită prin aliterație. Sonoritatea aceasta este apoi tăiată de versul final al fiecărei strofe care dă
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
patru din strofele șapte, zece, doisprezece care sunt de șapte silabe. Rima, cu rare asonanțe (caldură-gură, frunze-ascunse), ceea ce conferă versurilor de mijloc o sonoritate melodioasă, înaltă și alungită prin aliterație. Sonoritatea aceasta este apoi tăiată de versul final al fiecărei strofe care dă ritm întregului ansamblu muzical al poeziei. Toate acestea fac din poezia „Floare albastră” care cultivă forma de expresie a unui „clasicism romantic” o adevarată capodoperă a poeziei eminesciene .
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
poeziei, care devine preponderent ca importanță față de formă. face parte din volumul de debut Faruri, vitrine fotografii (1980), titlul preluat de la Vergilius, în care Mircea Cărtărescu ilustrează maniera lirică postmodernistă, adică interesul artistului pentru cotidian. Poezia nu este structurată pe strofe, nu are rimă, tot textul este scris cu literă mică, atât numele proprii, cât și începutul propozițiilor și nu există deloc semne de punctuație. O constituie imaginea societății socialiste, ilustrată prin limbajul standardizat, șablonizat și prin mentalitatea epocii. Evenimentele care
Georgica a IV-a () [Corola-website/Science/306714_a_308043]
-
și descrețește fruntea (Eugen Simion). Este o metaforă a perceperii vieții de către oameni, care au cu toții un șablon prin care privesc lumea înconjurătoare, instrument care-i lipsește de bucurie și satisfacție. Poezia Echer de Marin Sorescu este alcătuită din șapte strofe inegale ca mărime. Strofa întâi exprimă o dublă utilitate a echerului, una firească, în matematică și una insolită (neobișnuită), ca instrument literar. Acest obiect este necesar în desenarea figurilor geometrice și, așa cum se explică în dicționar, este folosit pentru construirea
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
Simion). Este o metaforă a perceperii vieții de către oameni, care au cu toții un șablon prin care privesc lumea înconjurătoare, instrument care-i lipsește de bucurie și satisfacție. Poezia Echer de Marin Sorescu este alcătuită din șapte strofe inegale ca mărime. Strofa întâi exprimă o dublă utilitate a echerului, una firească, în matematică și una insolită (neobișnuită), ca instrument literar. Acest obiect este necesar în desenarea figurilor geometrice și, așa cum se explică în dicționar, este folosit pentru construirea și verificarea unghiurilor drepte
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
verificarea unghiurilor drepte sau pentru trasarea dreptelor paralele cu o anumită direcție dată. Nota ironică specifică lui Marin Sorescu este evidentă în distihul următor, deoarece el afirmă că poți citi cu succes, folosind acest instrument, O mulțime de opere. În strofa a treia, printr-o adresare directă, eul liric oferă cu ironie instrucțiunile de folosire a echerului în citirea operei literare. Dacă așezi frumos echerul Pe prima pagină și citești numai ceea ce scapă În afara liniilor lui/ De lemn, pierzi tocmai esența
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
Pe prima pagină și citești numai ceea ce scapă În afara liniilor lui/ De lemn, pierzi tocmai esența ideatică, deoarece este imposibil să potrivești locul exact care să delimiteze în interior substanța operei. Șablonizarea sensurilor literare duce la superficialitate, fiind sugerată îm strofa a patra ideea cuvintelor care se deformează Împuținare, se umflă/ Ca niște broaște, pericolul fiind acela că se diminuează astfel și sensul celor ascunse. Jumătatea de verb care mai rămâne Te face să urli și să regreți sfâșietor că nu
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]