5,909 matches
-
69-78 ).”Din Mu’allaqa "Spuse Imrū’u-l Qays ibn Huğr ibn’Amr al-Kindī": " Opriți-vă-n amintirea iubitei să plângem pe cale" " între al-Duhūl și Hawmal, popas cu dune domoale," " între Tudah și al-Miqrăt"," unde urma se țese" " Între vântoasele sudice și boreale". " "[...]-"Jur pe Allah, îmi spuse"," că nu pot" " să opresc împlinirea ispitelor tale"! Am scos-o din cort și ca să se ascundă" " urmele"," își târa ale vălului poale". " Am tras"-"o spre mine și ea s-a "-"nclinat
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
în dreptul țărmului britanic la Beachy Head. De aici, urmau să urmărească linia de cale ferată Brighton-Londra spre nord-est, spre zona în care se afla ținta raidului. Echipajele germane au primit ordinul să țintească în special clădirile și hangarele de la capătul sudic al aeroportului. Bombardierele Do 17 transportau douăzeci de bombe de 110 livre echipate cu fuzibile reglate pentru lansare de la 50 de picioare (15 m) sau mai mult. Echipajele acestor bombardiere executaseră până atunci misiuni de bombardament de la înălțimi de două
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de distrugerea totală a Armatei a 7-a SUA, a mutat rapid în zonă trupele obosite care luptaseră în Ardeni. Sosirea întăririlor a întârziat totuși, Armata a 7-a a fost obligată să se retragă pe poziții defensive pe malul sudic al râului Moder pe 21 ianuarie. Ofensiva germană și-a pierdut din vigoare până pe 25 ianuarie, în ziua în care întăririle americane au ajuns în zonă după marșul din Ardeni. Strasbourgul a fost salvat, dar Punga Colmar a rămas un
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
IX-a Germane. Generalul Nikolai Ruzski preluase recent comanda Grupului de Armate rusesc ce apăra Varșovia. Ruzski avea sub comanda sa Armata I Rusă a generalului , poziționată la nord de Vistula, cu excepția unui singur corp care se afla pe malul sudic al fluviului. Ruzski avea și Armata a II-a Rusă condusă de generalul Scheidemann, care era poziționată direct în fața Łódźului. Armata a V-a Rusă, condusă de , a primit ordin să abandoneze ofensiva din Silezia, și s-a deplasat pentru
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
s-a deplasat pentru a ajuta la contracararea noii ofensive a lui Hindenburg. La 11 noiembrie, Armata a IX-a a lui Mackensen a lovit Corpul V Siberian al Armatei I a lui Rennenkampf, corp ce rămăsese izolat pe malul sudic al Vistulei și l-a desființat, luând 12.000 de prizonieri. Aceasta a lăsat un spațiu între Armatele I și a II-a rusești și cele două forțe au pierdut contactul una cu cealaltă. Între timp, Armata a II-a
Bătălia de la Łódź (1914) () [Corola-website/Science/333826_a_335155]
-
pusa la cale de austrieci a eșuat însă. Cum rușii erau împinși de-a lungul frontului nordic, Armata a III-a austriacă și Grupul de Armate Kovess au înaintat concomitent împotriva flancului stâng al lui Ivanov. De-a lungul frontului sudic, Ivanov avea condusă de și sub comanda capabilului . Brusilov și Ruzski au produs austro-ungarilor înfrângeri atât de grele, încât deși calitatea proastă a drumurilor i-a obligat pe ruși să se oprească două zile, austriecii nu au reușit să se
Bătălia Galiției () [Corola-website/Science/333827_a_335156]
-
-a Infanterie". Cu mari pierderi - în special din rândul trupelor de cavalerie, linia dominantă a înălțimilor dintre Târgu Ocna și Grozești (astăzi Oituz), a revenit Armatei Române. "Brigada a 2-a Călărași" nu a participat inițial la contraofensiva din sectorul sudic (situat între văile Oituzului și Cașin), totuși a înlocuit pe pantele estice ale dealului Chioșurile (la NNV de Măgura Cașin) greu încercatele trupe ale "Brigăzii de Grăniceri" în data de 14 august, care s-au constituit în rezerva Corpului IV
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
de locuit a conacului este orientată spre „curdoner” și anexele gospodărești. Decorul conacului și elementele lui constituitive sunt racordate compoziției lui. Caracteristice rămîn coloanele octaedrice din piatră brută ce susțin frontonul triunghiular al portalului și colonada galeriei „curdonerului”, în partea sudică. Celelalte galerii sunt susținute de stîlpi. Cornișa fațadelor de sud și de vest sunt încununate cu atice și balustradă. Rezaliții sunt evidențiați clar. Parțial sau păstrat: îngrădirea metalică a terasei sudice, iar în interior parchetul și rozetele de pe tavan. De-
Conacul Leonard din Cubolta () [Corola-website/Science/333856_a_335185]
-
triunghiular al portalului și colonada galeriei „curdonerului”, în partea sudică. Celelalte galerii sunt susținute de stîlpi. Cornișa fațadelor de sud și de vest sunt încununate cu atice și balustradă. Rezaliții sunt evidențiați clar. Parțial sau păstrat: îngrădirea metalică a terasei sudice, iar în interior parchetul și rozetele de pe tavan. De-a lungul istoriei complexul din Cubolta a suferit mari schimbări. Fiind transformat în sanatoriu, el a pierdut mai multe elemente din compoziția sa inițială. Au dispărut un șir întreg de construcții
Conacul Leonard din Cubolta () [Corola-website/Science/333856_a_335185]
-
doua zi dimineață pozițiile germane au fost întărite cu baterii de artilerie, s-a încercat din nou forțarea cursului râului cu plute și bărci. În ciuda crizei de muniție și disproporției de efective, francezii au reușit să apere cu succes malul sudic al Loarei. La est de Saumur, germanii au încercat în zorii zilei, la ora 5:00, să traverseze râul și, în ciuda unor piederi grele, au reușit să stabilească un cap de pod pe maul sudic al Loarei. În cele din
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
să apere cu succes malul sudic al Loarei. La est de Saumur, germanii au încercat în zorii zilei, la ora 5:00, să traverseze râul și, în ciuda unor piederi grele, au reușit să stabilească un cap de pod pe maul sudic al Loarei. În cele din urmă, germanii au fost opriți în înaintarea lor către Saumur de cadeții școlii de cavalerie și de cadeții unei școli de infaterie, care ajunseseră în zonă de puțin timp. În cele din urmă, germanii care
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
Marină Grande este principalul port al insulei Capri, fiind situat la nord de orașul principal Capri și la poalele Muntelui Solaro. Portul Marină Piccola, aflat pe coasta sudică a insulei, l-a precedat pe cel de la Marină Grande; el a fost folosit de împărații români Augustus și Tiberius. Românii au folosit vechiul port pescăresc Marină Grande că port în timpul lui Augustus și au construit în apropiere Palazzo a
Marina Grande, Capri () [Corola-website/Science/333140_a_334469]
-
al orașului și drumul de pătrundere spre vestul țării. Alte linii defensive se întindeau spre sud-vest, acoperind direcția Liege-Namur. Armata belgiană beneficia în plus și de sprijinul Armatei I franceze, care urma să înainteze spre Gembloux și Hannut pe flancul sudic al BEF și să acoperer sectorul Sambre. Francezii acopereau spațiul liber rămas între defensiva belgiană de la pozițiile de pe linia planului Dyle până la Namur. Mai la sud, Armata a IX-a franceză acoperea frontul de la axa Givet-Dinant până la râul Meuse. Armata
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
în luptele din Belgia avea să fie Armata a 9-a. Aceată armată avea efective și dotare inferioare celorlate două armate franceze mai sus amintite. Singura unitate puternică era Divizia a 5-a motorizată. Armata avea ca sarcină apărarea flancului sudic al fronului aliat, de la râul Sambre până la nord de Sedan. În continuare spre sud, pe teritoriul francez, era staționată Armata a 2-a franceză, care apăra frontiera franco-belgiană de la Sedan la Montmédy. Cele mai slabe aramate franceze aveau să fie
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
6-a din Grupul de Armate B a lansat o ofenisvă spre breșa de la Gembloux. Gembloux ocupa o poziție în câmpia belgiană și era un spațiu nefortificat, fără tranșee din linia defensivă principală belgiană. Această linie se întindea de la capul sudic al Liniei Dyle, de la Wavre până la Namur, pe aproximativ 30 km. După ce a atacat la Maastricht și a înfrânt defensiva belgiană de la Liege,obligând Corpul I belgian să se retragă, tancurile și unitățile mecanizate ale Armatei a 6-a germană
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
aliniamentul Ypres-Passchendaele-Roulers. În partea cea mai de vest, BEF fusese obligat să se retragă până la nord de Lille, chiar lângă frontiera franceză. Retragerea britancilor punea în pericol întreg frontul, putând duce la crearea unei breșe între pozițiile proprii și flancul sudic al belgienilor de pe Ypres-Lille. Eventuala înaintare a germanilor spre Dunkerque ar fi dus la pierderea controlului asupra portului, care devenise brusc un obiectiv de importanță vitală pentru aliați. britanicii s-au retras spre port începând cu 26 mai. Această manevră
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
regelui. În fiecare sat pe unde trecea, regele era întâmpinat de locuitori aliniați pe străzi care erau îndurerați că regele îi abandonează. Aceștia își neglijau datoria și nu îi mai aduceau omagii regelui. Bărcile și alte lucruri asemănătoare de pe malul sudic al râului Imjin au fost arse pentru a nu permite japonezilor să le folosească și să trecă râul. Generalul Kim Myong-Won a desfășurat 12.000 în cinci puncte de-alungul râului. În timp ce prima divizie se odihnea în Hanseong, divizia a II
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
China dar coreenii i-au refuzat. După aceea, comandanții japonezi au retras forțele principale pentru a securiza cetatea Paju. Coreenii au văzut aceasta ca pe o retregere și au lansat în zori un atac împotriva forțelor japoneze rămase pe malul sudic al râului Imjin. Armata principală japoneză s-a răzbunat împotriva trupelor coreene izolate și le-au luat bărciele. Generalul coreean Kim Myong s-a retras cu soldații săi la cetatea Kaesong. Bătălia de la râul Imjin (japoneză: 臨津江の戦い) a fost o
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de nord din provincia Hamgyeong a sosit în sfârșit. Fiind veterani căliți în multe lupte împotriva jurchenilor din Manciuria, cavaleria s-a mutat rapid la râul Imjin pentru a fi pregătită în caz că forțele lui Katō Kiyomasa ar fi ocupat malul sudic în urmărirea regelui. Acolo, forțele au ajuns față în față și au fost blocate reciproc. În conformitate cu principala înregistrare coreeană, între generalii coreeni au avut loc dezbateri aprinse cu privire la decizia ce ar trebui luată. Mulți generali au afirmat:",Noi suntem numeroși
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
reușind să pună la pământ toți lăncierii ashigaru dintr-un singur atac al cavaleriei. Observând o lipsă de concordanță a sarcinilor și simțind o dezbinare la comandă, Katō a ordonat o retragere generală generală simulată din direcția Munsan-ului pe malul sudic al râului Imjin. Văzând că japonezii se retrag, unul dintre cei doi comandanți ai cavaleriei coreene a decis să traverseze râul în urmărirea lor. În sezonul uscat adâncimea râului Imjin scade foarte mult așa încât cavaleria a reușit că treacă râul
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
a provocat nervozitate și anxietate între japonezi deoarece după bătălie, flota lui Yi Sun-sin a fost desfășurată pentru a ataca vasele japoneze de transport și aprovizionare. Sediul lui Yi Sun-sin era la Yeosu, la vest de insula Namhae de pe coasta sudică a Coreei. Zona înconjurătoare a Okpo și Yeosu este presărată cu numeroase insule și strâmtori înguste. În acestă zonă s-au dat multe lupte navale în care Yi Sun-sin i-a învins pe japonezi. Amiralul a pornit pe 05 mai
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
aștepta sosirea Armatei a X-a care se forma spre sud. Eforturile germanilor de a elimina rămășițele Armatei a II-a se terminaseră la 2 septembrie, iar Paul von Hindenburg a început imediat să-și mute unitățile în întâmpinarea capătului sudic al liniei lui Rennenkampf. El putea să ignore liniștit flancul drept (nordic) al rușilor, care se afla în fața fortificațiilor puternice de lângă Königsberg. Pe lângă această forță, se aflau două corpuri aduse recent de pe Frontul de Vest, și . Ca și Rennenkampf, Hindenburg
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
adiționale. El a trimis cele mai capabile două unități ale sale, și , departe spre sud de liniile din preajma mijlocului zonelor Lacurilor, și a trimis Divizia III Rezervă și mai departe spre sud, la Lyck, la circa 50 km de capătul sudic al liniei lui Rennenkampf. Diviziile sudice ale lui Hindenburg au început atacul la 7 septembrie, bătălia propriu-zisă începând a doua zi. De-a lungul zilei de 8 septembrie, forțele germane din nord le-au lovit pe cele rusești din fața lor
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
capabile două unități ale sale, și , departe spre sud de liniile din preajma mijlocului zonelor Lacurilor, și a trimis Divizia III Rezervă și mai departe spre sud, la Lyck, la circa 50 km de capătul sudic al liniei lui Rennenkampf. Diviziile sudice ale lui Hindenburg au început atacul la 7 septembrie, bătălia propriu-zisă începând a doua zi. De-a lungul zilei de 8 septembrie, forțele germane din nord le-au lovit pe cele rusești din fața lor, obligându-le să se retragă ordonat
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
cost: corpurile nou-sosite fuseseră trimise de pe Frontul de Vest și absența lor avea să se simtă în . Mai mult, deși aceste victorii germane aveau importanța lor strategică, alte bătălii majore de pe Frontul de Est urmau să se dea în sectorul sudic, între Austro-Ungaria și Russia, acolo unde forțele rusești au reușit la început să pună pe fugă armata austro-ungară. A mai durat un an până când forțele germane și austro-ungare au reușit să schimbe soarta înaintării rusești, scoțându-i pe aceștia din
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]