6,276 matches
-
orășel ardelenesc cochet. Am tras la un hotel confortabil de multe stele, să ne limpezim gîndurile. Impecabil, ștaif, distincție afișată. Stilul Ludovic al XVII-lea, vorba mea ; barocul românesc post-comunist, vorba soției mele : grinzi aparente stil bavarez, cu oglinzi venețiene superbe, brocarturi franțuzești și imitații de pictură flamandă de prin casele burgheziei imperiale scăpătate, totul pe fundal de piscină stil Hollywood. Și chelneri șlefuiți și reci precum un diamant. Becalizare sau civili zație occidentală ? Ambele... Flori de mucegai... Un rahat imens
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Primul se petrece în România comunistă și este un lung metraj de debut, al doilea în Turcia actuală și este un film de autor consacrat premiat la Cannes ; în primul se vorbește mult, în celălalt se tace mult, lăsînd imaginea (superbă !) să vorbească etc. Visul lui Adalbert pune în scenă într-un mod burlesc viața de uzină a unor ingineri de la protecția muncii confruntați cu accidente de muncă ; A fost odată în Anatolia urmărește într-o cheie gravă periplul nocturn și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
această carte. Cu sau fără voia autorului, ea a devenit un „fenomen social”. Iar din acest punct de vedere, în loc să sancționeze drastic hobby-ul național al altfelității mitologice, eseul domnului Boia se vede astfel asimilat unei lungi liste de interpretări superb mitologice, de la Eminescu la Blaga, Cioran sau Noica. Frumoasă companie, dar poate că era timpul să ieșim din „boicotul istoriei” și să ne instalăm responsabil în aceasta ; poate că ar fi cazul să renunțăm la fetișizarea mentalității ca explicație a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
gătită și nu frecventează fast food-urile. Evident ! confirm eu. Și uite-așa am trecut cu brio proba de admitere în categoria pe cale de dispariție a bărbatului tradițional. Problema care s-a pus imediat a fost una pragmatic-vizionară : avem un exemplar superb de bărbat tradițional urban, ce facem cu el ? — Locul tău este, evident, la muzeu ! au convenit în cor dragii mei prieteni. Așa îți asiguri o retragere glorioasă și întru veșnicie, de la biroul directorial direct în vitrină. Ar fi o achiziție
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Marea dragoste e ca pojarul pe care nu îl poți face decât o dată în viață. Marele meci al iubirii nu-l poți pierde decât nejucându-l. Iubirea este dublată de un acut sentiment de prosperitate. Când e vorba de femei superbe, bărbații nu sunt mândri câ fac dragoste cu ele, ci când sunt văzuți in compania lor. Îndrăgostiții au urzeli de flaut în glas. Iubirea e mai rea ca o boală. Pentru că suferi și după ce crezi că te-ai vindecat de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai încet ca să ni se pară urbea mai mare. Iluziile și degradarea se succed precum ziua și noaptea. Cei cărora le lipsește harul dau vina pe timp. Elixiruri prepară numai copilăria. Democrația nu înseamnă neapărat și solidaritate. Cuvântul căsătorie e superb, dar poate valora uneori cât o condamnare. Așteptăm cu ochii împăienjeniți să ne cadă din cer o democrație cu sclavi fericiți. Binele ar învinge poate, dacă ar avea armătura răului. Nu e greu să vorbești. Dificultatea e s ă găsești
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mult cu "ia-mă nene"! Economia ascultă de principiul bicicletei. Dacă nu înaintezi, te răstorni. Boala te execută fără să-ți citească drepturile. Oamenii sunt cenzurați de destin. Și de imbecili. Viața e făcută din canioane. Unele, ce-i drept, superbe. Celibatarii sunt niște bărbați ori prea timizi, ori prea inteligenți. Între artiști, consensul este, mai degrabă, simulat. Sublimul există. Dar nu-și găsește întotdeauna limbajul potrivit. În absența prietenilor, timpul se transformă în pustiu. Prea multă artă contemporană pare atinsă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ocupau întreaga Piață a Parlamentului. În timp ce privea satisfăcut la acest inedit eveniment din viața lui, precum și la persoanele din imediata sa apropiere, nici nu a observat când cei trei "muschetari", cu care evadase, s-au pierdut în mulțime. O noapte superbă de început de aprilie, cu cerul albastru presărat cu stele palpitânde ca inimile unor fecioare îndrăgostite, ce concurau cu succes iluminatul public, îl învălui complet. La acea oră târzie, de cumpănă între două zile, nu se putea desluși cu adevărat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bolnavă pe dinăuntru, ca putrezită sufletește. De fapt, nici nu cred că mai am un suflet, iar, dacă am, este prea amorțit, îngropat cu totul, ca într-un mormânt! Imaginează-ți, dacă sufletul omului să zicem că ar fi un superb lac cu apă limpede, atunci cu siguranță că sufletul meu n-ar fi altceva, decât un heleșteu părăsit, plin cu alge care put! Mă privesc câteodată în oglindă și observ doar o străină cu privirile tulburi, răvășite. Mam schimbat mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
clipă (doar o clipă!) nota zece pentru toate grațiile. Parcă niciuna dintre femeile câte cunoșteam sau din câte cunoscusem vreodată, nu reușea să se ridice la valoarea feminității statuii. Încercând, mă izbeam tot timpul ori de femei care fuseseră cândva superbe (cândva sună sinistru, pentru că ține numai de trecut; cine ar putea demonstra contrariul? Tot ceea ce e prezent devine, inevitabil, trecut, nu?), ori de persoane prezente pe care vanitatea exagerată le scotea de pe treptele concursului. Mai rămâneau femeile pe care eu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și Mihai o desluși fără greș, ca și cum ar fi știut-o de totdeauna (...) Deci mai făcu un pas înspre ea, până la depărtarea mâinii. Doamna îi aruncă frâul calului, să-l țină, semn aproape de prietenie dar și firească, pentru ea, poruncă...> Superb citat. De milioane! Apoi reiau cuvânt cu cuvânt, și dialogul palpitant și la obiect dintre Mihai și doamnă, pe care intenționam să-l includ neapărat în sceneta mea: < Mihai: Nobilus sum. Doamna (Printre râsete trufașe, fără atâta veselie) - Al cui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
adăpostiți de vânt la umbra unui cort mare, de culoare gălbuie, unde se aciuiau și cămilele, ca să reînceapă marșul de cum începea să se lase înserarea, și continuau toată noaptea, la lumina lunii și a stelelor, uimiți mereu de niște răsărituri superbe, când umbrele păreau că aleargă pe crestele împietrite ale dunelor în formă de săbii, pe ale căror tăișuri se putea crede că firele de nisip se mențin unite îmbrățișându-se unele pe altele. — Cât mai e? a vrut să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
albă. — Vreau să vorbesc cu șeful serviciului de pază, îi spuse primului ușier ce-i ieși în cale. După cincisprezece minute, însuși ministrul Ali Madani îl studia atent, cu chipul îngrijorat și sprâncenele încruntate într-un mod comic, din spatele unui superb și aproape diafan birou de acaju lăcuit. — înalt, slab și cu fața acoperită de un văl? repetă, vrând să se convingă că celălalt nu greșea. Ești sigur? — Complet sigur, Excelență... Un targuí autentic, din ăia care se mai văd doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
crezut-o retorică mult timp: "Ce-și doresc femeile?"... Evident, nici astăzi n-am aflat răspunsul. Într-o zi am fost însă pe aproape de acest everest gnoseologic. Eram în metrou, la Sankt-Petersburg, și mă așezasem, întâmplător, lângă o doamnă îmbrăcată superb, armonizată la fel de fericit de către bunul Dumnezeu cu frumusețea de bun-gust. Probabil că, involuntar, privirile mi-au poposit mai mult decât se cuvine asupra ei. Când eram aproape de coborâre, i-am mai aruncat o privire, iar doamna mi-a spus, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de bonton modern: un amantlâc la patru ace, o impotență precoce, o... Am aflat că ne-au obosit sentimentele. Asta, ar zice tata, e o boală boierească, ștăifoasă rău. Este ca și cum ai reclama că ai făcut depresie din cauza unui răsărit superb de soare. Înțelegi? Cu sentimentele nu poți merge la chirurg, la ginecolog, la oculist, la vraci... Să zicem că le îndupleci și le prezinți la psihologul terapeut. Dar insul, un ochelarist plictisit, bănuiesc, se va uita la ele ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cap cu un cearșaf și ascultam minunea de concert. Așteptam cu nerăbdare să intre pe scriitura partiturii cei pe care mai târziu aveam să descopăr că sunt bașii, pe care mi-i imaginam că erau niște broscoi minunați îmbrăcați în superbe fracuri verzi. Când concertul lua sfârșit, îmi luam notițe în memorie, îngânam uneori acordurile, îmi imaginam că sunt Dirijorul de Verde sau prim-solistul acestui extraordinar cor. Într-o seară, când bunica a închis, în plin concert, fereastra, am slobozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la lucrările mele, spun că sunt îndrăgostită de statornicie. Nu știu dacă-ți mai aduci aminte, dar, cândva, m-ai asemuit, pe când eram în grădina botanică a tinereții noastre, cu orhideele epifide din scorburile copacilor din pădurile tropicale, florile acelea superbe, cu rădăcini aeriene. Comparația era, desigur, un tertip masculin, dar inconștientul tău a ghicit atunci ceva din abisul personalității mele. Nici nu știi cât de mult mi-a plăcut remarca aceea a ta, deși, repet, era un clișeu prăfuit rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
treburi de barză, unde piciorongioaica albă îi adusese un copilaș minunat. Noi, care auzisem de isprava de barză a doamnei, chiar n-am înțeles de ce grobianul soț a făcut mare tam-tam, pentru o nimica toată: pruncul era negru, un negru superb, cu grozavi cârlionți de Africa. Atunci am înțeles, pentru prima oară, ce înseamnă ura față de culoare, de rasă, cum zicea diriginta noastră. Conta pentru un om care făcea parte din rasa albă că fiul său era puțin diferit? Diferiți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai oferim, ca toată puștimea, ghiocei, batistuțe cu monogramă sau sticluțe cu parfum, ci un cadou surpriză: o carte intitulată, patriotic, "Prietenia româno-congoleză". Era foarte frumoasă. Pozele cu tovarășul nostru, dar și cu tovarășul lor, un negru foarte reușit, erau superbe. Noi nu fusesem atrași numai de apropierea frățească dintre cele două popoare, ci și de faptul că, vorbitori de limba franceză, congolezii se bucurau și de atenția manualului nostru de franceză, care-i denumea "prietenii noștri negri". Doamna a primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
om care-ai luat-o razna, zic eu, și cum va trebui să-ți zic: Stăpâne, Luminăția Ta, Preaînțeleptule? Și de câte ori va trebui să mă închin pe zi? Tot de cinci ori, ca și haremul tău? Și tot pelerina aceea superbă, de culoare neagră, dacă pelerină se cheamă, va trebui să îmbrac, și tot basmaua aceea care-ți lasă numai ochii la vedere voi purta pe cap?... Dar eu, sare ars Majed și nu știu mai cum, n-am harem, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să devină noapte, la ferestrele apartamentelor. Este prima oară când simt că și lumina poate crea o simfonie. Profesorul meu de la Școala de Arte, unde tata lasă ceva bănet, în fiecare lună, îmi vorbise numai despre simfonia sunetelor. Noaptea aceasta superbă de vară îmi vorbește despre un alt fel de simfonie... Z, unde-ai plecat, piciule? Vrea lumea "Sara pe deal!"... Gluma se-ngroașă. Pe balconul nostru ies mai multe voci dezacordate care urlă la unison: "Z, vrem "Sara pe deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ideile sunt ale oamenilor? Dar omul, constat, este o ființă ticăloasă rău. Preferă mai curând turnul de fildeș al ideilor, decât viața reală. Îmi aduc aminte de zilele noastre de glorie umană îmi place să definesc așa perioada aceea de superbă naivitate romantică de zilele acelea în care ne amuzam spunând că zidurile clădirilor dintre Academia de Arte și Academia de Muzică purtau urmele ciocnirii lor cu șevaletul meu și cutia ta de vioară. Dacă ne-ar fi filmat un observator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-s sătul de tot felul de ciudați!"... Milică a zâmbit, cum numai el știa s-o facă, și a continuat să cânte... 24 Nu mai sunt singură în Little Cayman. M-am trezit în poartă, la Frații Grimm, cu un superb cal însoțit de un alai de arabi. Nu prea am putut negocia nimic, pentru că au lăsat calul în curte și, aplecându-se în stilul lor inconfundabil, s-au retras. Pe șeaua din piele roșie, într-o geantă din piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-ți sprijini sufletul numai într-un El-Zorab, chiar și dacă ființa aceasta este un animal minunat... El-Zorab stătea, imperial, cu privirile îndreptate spre intrarea capelei. Nu-l interesa nimic, nu-l distrăgea nimic. Era, tot, numai o așteptare; un animal superb cu sentimente. În dreapta, după primii pași de la intrarea în capelă, pe lespedea distinctă din pardoseală te izbea un A, un singur A, izvodit din înflorituri măiestre. Acolo era Andra, ființa aceea a zborurilor romantice. După ultimul zbor, se însingurase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
auzit?" Pe-aici, Z, sunt o vedetă; cifrul a făcut selecția. Crezi că în lumea sfinților nu există ierarhii, discriminări?... O noapte întreagă a cântat vioara în capelă. A fost un dialog al unei mari tristeți cu Milică. De la milica superbă, până la Requiem-ul lui Mozart... A cântat toată noaptea, avea să povestească Antu. N-am mai văzut, n-am mai auzit niciodată așa ceva. Cânta de parcă voia să rupă ceva din el. N-a vrut apă, mâncare, un scaun, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]