6,584 matches
-
aprilie 1616 a distrus 18.400 de case din cele 20.000 câte număra pe atunci orașul medieval. Evident că de pe urma dezastrului a avut de suferit și Ansamblul arhitectonic al Mănăstirii „Sf.Sava”, fapt ce a impus reînnoirea acestuia din temelii, în deceniile următoare. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1625, când biserica a fost „zidită și înnoită" de Ioan Ianachie Caradja, postelnic, nepotul bogatului domn Scarlatos din Constantinopol, cuscrul lui Radu Mihnea, după cum au consemnat pisaniile din biserică. Noul
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
și 1867 au distrus clădirile seminarului, respectiv locuințele, paraclisul și turnul de intrare. Biserica a fost restaurată începând cu 1875 de către arhitectul francez Lecomte du Noüy, a cărui tehnică controversată consta din demolarea completă a edificiilor și refacerea lor din temelii, ceea ce a dus și-n cazul mânăstirii Curtea de Argeș la distrugerea frescei originale și înlocuirea acesteia cu o pictură „nouă, rece și străină de monument”. În anul 1886 s-a terminat restaurarea bisercii și a început construirea palatului administrativ din latura
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
toate izvoadele, Neagoe Basarab a clădit biserica sa pe fundațiile unui locaș mai vechi, care nu fusese altul decât sediul primei Mitropolii a Țării Românești. Pe aceasta, Neagoe găsind-o „dărâmată și neîntărită... a zidit-o și înălțat-o din temelii”, fapt pe care un cronicar al înfăptuirilor marelui voievod, Gavriil Protul, îl întărește. În această formă, biserica Mănăstirii Curtea de Argeș cunoscută din 1793 sub denumirea de "Biserica Episcopală", când a devenit reședința Episcopiei Argeșului, rămâne, pentru arhitectura veacului al XVI-lea
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
meșteri străini, privitorului de azi îi apare clar faptul că localnicii au izbutit nu numai să egaleze, ci adesea să-și impună propria lor personalitate, realizând armonii decorative dintre cele mai originale. În ansamblu, biserica este așezată pe o puternică temelie: un vast pavaj orizontal din blocuri de piatră, mai larg decât suprafața de bază a bisericii, marginile lui terminându-se cu un fel de împrejmuire din floroni (în acest caz crini) sculptați din piatră. Pereții exteriori sunt împărțiți în două
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
Manole"”. Această denumire poartă peste timpuri povestea meșterului legendar, care, neputând coborî de pe biserică după terminarea ei — luându-i-se scările — și-ar fi făcut aripi din șindrilă și, similar mitului lui Icar, a sărit de pe acoperișul sfântului locaș, la temelia căruia se spune că-și zidise propria soție. În locul în care s-ar fi prăbușit, sufletul său s-ar fi preschimbat într-un izvor. De la „Fântâna lui Manole” se vede, spre apus, fosta bolniță a mănăstirii, monument istoric, despre care
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
la sărbătorirea semicentenarului Universității din Iași. În aceeași zi, aviatorul Aurel Vlaicu a zburat deasupra orașului Iași cu avionul construit de el, făcând mai multe virajuri în jurul dealului și Mănăstirii Cetățuia. La 30 septembrie 1911 s-a pus piatra de temelie la chiliile călugărești de la Mănăstirea Cetățuia, în prezența familiei regale (Regele Carol I, Prințul Moștenitor Ferdinand ș.a.), a mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei, a unor membri ai guvernului și ai autorităților locale. Mitropolitul Pimen a adus aici călugări de la alte
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
Cetățuia a rămas mult timp pustie. După alegerea sa ca mitropolit al Moldovei, Pimen Georgescu (1909-1934) a dorit să revigoreze viața monahală de aici. La 30 septembrie 1911, pe latura de nord, înspre colțul nord-vestic, s-a pus piatra de temelie la chiliile călugărești de la Mănăstirea Cetățuia, în prezența familiei regale (Regele Carol I, Prințul Moștenitor Ferdinand ș.a.), a mitropolitului Pimen Georgescu, a unor membri ai guvernului și ai autorităților locale. Acest corp de chilii este conceput în stilul zidirilor din
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
și de abandon, până la cu-tremurul din iulie 1991.”" Deși o seamă de mărturii sugerează că Banlocul ar fi fost între anii 1552-1716 sediul pașei de la Timișoara, despre castelul actual se poate afirma cu certitudine că a fost clădit pe temelii vechi în anul 1793 de către contele Lázár Karátsonyi. Atât clădirea cât și parcul au fost decorate pe întreg parcursul secolului XIX și până în primii ani ai sec. XX. După Primul Război Mondial ocupația sârbă aduce primele devastări, prefigurând parcă jaful
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
stă legat în cercuri și cu rănile cimentate, unul din cei 100 de acați, aduși din America sub Maria Thereza (1740-1780). Castelul își ridică zidurile cu linie gotică îndulcită, cu vârful de săgeată ascuțită, în fața parcului. A fost zidit pe temelii bătrâne, în 1783. [...] Sunt adăpostite aici o sumedenie de antichități, tablouri rococo, prețioase picturi în miniatură, sculpturi în marmoră, executate de celebri sculptori italieni și o frumoasă colecție de arme. O curiozitate deosebită o prezintă colecția de caricaturi, mumia adusă
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]
-
portughezul Alvaro Magalhaes. În urma rezultatelor slabe, Magalhaes a fost înlocuit și el cu Mario Marinică. După ce a avut de-a lungul turului 3 antrenori și a obținut doar 3 puncte în 17 meciuri, echipa a fost reformată în intersezon din temelii. Antrenor a devenit Constantin Cârstea, ajutat de Ion Balaur, Daniel Iftodi și Vasile Caciureac și 13 jucători au fost aduși de la CS Buftea. În retur, echipa a acumulat încă 14 puncte, dar s-a clasat tot pe ultimul loc al
FC Gloria Buzău () [Corola-website/Science/302882_a_304211]
-
decola și zbura lent spre o nouă destinație. Structurile tereștrilor necesită însă o unitate-muncitor prezentă în permanență pentru a construi clădirea. De asemenea, dacă o clădire a fost avariată serios, aceasta este afectată de incendii și va arde singură din temelii dacă nu este reparată de o unitate-muncitor. Rasa Protoss, prin contrast, nu necesită decât ca unitatea-muncitor să transporte clădirea pe teatrul de operațiuni prin intermediul unei tehnologii avansate, aceasta dezvoltându-se singură treptat. Structurile Protoss beneficiază și de scuturi de protecție
StarCraft () [Corola-website/Science/302893_a_304222]
-
de acest sinod. Din punct de vedere ecumenic "Credo"-ul (Crezul) de la Niceea a afirmat în contra ereticilor arianiști pentru prima dată la nivelul întregului Imperiu Roman necesitatea recunoașterii Sfintei Trinități (Dumnezeu, Isus Christos și Duhul/Spiritul Sfânt) ca piatră de temelie a religiei Imperiului, Orthodoxismul catolic. Arianismul, era potrivnic acestei dogme și era adoptat de triburile germanice ce intrau în contact cu civilizația romană. El va supraviețui încă multe secole in mijlocul lor, chiar si în perioada așa ziselor "Regate Germanice
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
în 416 î.Hr. și Veii. Veienii au trimis soli în restul Etruriei, lăudându-se că au învins trei generali români într-o singură bătălie. M. Furius Camillus, fiind sprijinit de etruscii din Caere, a cucerit și distrus orașul Veii din temelii și i-a vândut locuitorii că sclavi. Etruscii aliați au primit cetățenie română limitată. Nu au dispărut litigiile cu latinii, miza fiind controlul așezării Ardea, situată la 42 de km de Romă. Românii obțin salinele de la gurile Tibrului și supun
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
În 265 î.Hr., sub presiunea aristocrațiilor locale, Volsinii și Vulci, ultimele cetăți etrusce independente, au trecut sub ocupația Romei. Pentru a supune alte populații italice, Romă a recurs la soluția "Divide et impera", a recurs de de la anihilarea totală până la temelii a așezărilor inamice și primirea în rândurile ale cetățeniei române, fie ale aliaților, socii-noii supuși, fără a exclude amputarea teritoriilor ce le aparțineau, năruirea fortificațiilor, obligațiile, tribut și furnizarea proviziilor livrate românilor, alianțe, împlântarea de colonii-populate cu soldați lăsați la
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
este o baladă populară aparținând folclorului românesc care dezvoltă unul dintre miturile esențiale ale acestuia și anume mitul estetic. Subiectul este generat de o superstiție potrivit căreia, pentru a rezista, orice construcție trebuie să aibă zidită în temelii o ființă. „” este în același timp balada și legendă. Este o baladă deoarece se construiește într-un poem narativ, cu elemente descriptiv-lirice, care dezvoltă un subiect fantastic, se prezintă un erou de excepție, cu un destin impresionant. Este o legendă
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
domnitorul îi amenință iarăși cu moartea pe meșteri. În sprijinul zidarilor intervine Divinitatea, "„o șoaptă de sus”". Desfășurarea acțiunii începe în momentul în care Manole, ca ales al Divinității, visează că zidurile vor rezista numai dacă meșterii vor zidi în temeliile construcției prima femeie - soție sau surioară - care va veni în ziua următoare cu bucate. Meșterii jură să păstreze secretul, dar sunt neliniștiți. Cel mai îngrijorat este Manole care, a doua zi, dis-de-dimineață, cercetează zarea pentru a afla care este femeia
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
Piacenza, educat la Roma, se stabilește la Neapole, al cărui rege, Alfons al-V-lea de Aragon, se afla în conflict cu Statul Papal. Acolo, el publică o lucrare prin care demonstrează că „Donația lui Constantin” - document ce stătea la temelia drepturilor Statului Papal, este un fals, fiind scris în secolul VIII, nu în secolul IV, principala argumentație ținând de limba latină utilizată. În 1444 vizitează Roma, dar este nevoit să fugă, dar papa Nicolae al-V-lea (1397-1447), în 1455
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
În 1939-1940 a scris "Societatea Feudală". Către anii 1890-1900, în Franța, criticile la adresa școlii critice s-au intensificat. Înainte de 1929 aceste critici erau prezente în "Revista de sinteză istorică" editată de Henri Berr și atacau conceptul de fapt istoric și temelia școlii critice, fiind propus conceptul de istorie-problemă. Se preconizează o istorie sinteză, globală, economică, a mentalităților, fiind acuzați de prea multe influențe sociologice. Din 1905 Lucien Febvre a colaborat cu "Revista de sinteză istorică", devenind membru al redacției. În 1912
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Spaulding Bradbury, un montor de linii telefonice cu origini britanice. Al doilea prenume, "Douglas", l-a primit după actorul Douglas Fairbanks. a fost înconjurat de o familie mare și iubitoare în timpul copilăriei petrecute în Waukegan, această perioadă constituind piatra de temelie a povestirilor sale. În ficțiunile sale, Waukegan-ul anilor '20 avea să devină "Green Town," Illinois, un simbol al siguranței și al sentimentului de ”acasă” folosit deseori ca și element de contrast al poveștilor fantastice și pline de pericole. El a
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
de a-l acuza că dezbină Biserica. Este și mai interesant faptul că a fost acuzat de „orgoliu pentru poziția sa de episcop și de faptul că se pretindea succesor al lui Petru ( "Cathedra Petri" ), asupra căruia au fost puse temeliile Bisericii”. Din câte se știe el a fost primul papă care a găsit fundamentul legitim al primatului roman în cuvintele adresate de Isus apostolului Petru, citate în Matei 16,18. Legenda de mai târziu - redată de Liber Pontificalis - îl reprezintă
Papa Ștefan I () [Corola-website/Science/304583_a_305912]
-
actual, este gravat anul 1395, constituie un atestat de existență a orașului, de vreme ce armenii își construiau bisericile mai întâi din lemn, deci ei se așezaseră acolo chiar mai de mult. Textul epigrafului este: ""Cu mila lui Dumnezeu s-a pus temelia bisericii Sfînta Născătoare de Dumnezeu, prin osteneala părintelui Iacob și a lui hagi Marcar și Grigor. 1395"". Episcopul Melchisedec scrie în "Inscripțiunile bisericilor armenești" din Moldova: N. Bogdan, în monografia sa "Orașul Iași" (Iași, 1913), argumentează: Dacă lucrul acesta este
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
a poruncit/ Ca orice armean să se boteze,/ Femei și fete toate împreună./ Să nu fie armeni în țara mea,/ Toți de credință greacă să fie,/ Bisericile armene din Hotin, Siret/ Și tîrgul Iași,/ Vaslui, Botoșani și Roman./ Toate din temelie să se surpe./ Poruncă aspră a scos iară/ Și bisericile le-au ruinat,/ Toate vasele aflate le-au prădat./ Iar cărțile armenilor în foc le-au ars." Pe lîngă factorul religios, în prigonirea armenilor un motiv determinant l-a constituit
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
trebuia să-i hrănească pe zei cu ofrande. Statuile zeilor aveau forme antropomorfe și caracteristicile umane. Templele au devenit instituții puternice ale interactiuniilor umane pe plan social și economic. În temple s-a dezvoltat scrierea ce a devenit piatră de temelie a civilizațiilor. Primele dovezi ale scrierii țineau de economia tot mai complexă. Fiind mult nămol, din el făceau tăblițe în formă de pernițe pe care imprimau urme cu stilul. În multe orașe au fost imprimate în argilă liste cu oameni
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
(Temüügin, Тэмүүжин: „Întemeietorul”) a fost unul dintre cei mai mari cuceritori din toate timpurile: a cucerit o mare parte din Asia, punând temeliile Imperiului Mongol. Dispunând de o uriașă forță armata, bine organizată și extrem de nobilă, Ginghis și principalii săi comandanți militari au întreprins numeroase războaie de cucerire, încheiate cu importante câștiguri teritoriale: Siberia (1207), China de Nord (1211-1215) și Asia Centrală (1219-1221). A
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
iezuit. În cadrul complexului (biserică-școală-internat) a fost ridicată mai întâi o clădire cu un etaj (pe locul actualei clădiri centrale a Universității Babeș-Bolyai), pentru a putea asigura începutul activității didactice. La 13 martie 1718 episcopul Gheorghe Martonfi a așezat piatra de temelie a bisericii. Iezuiții inițiaseră deja o campanie de strângere de fonduri pentru ridicarea colegiului și a bisericii aferente. Cu prilejul punerii pietrei de temelie au fost invitați cei mai de seamă reprezentanți ai vieții politice din oraș și din Principatul
Biserica Piariștilor din Cluj () [Corola-website/Science/303672_a_305001]