9,918 matches
-
internă; prezența/absența unui grup direcțional este corelată cu cauza internă/externă. Perlmutter le include în clasa inacuzativelor pentru că, în neerlandeză, acceptă pasivizarea impersonală. Argumentul unic este, de obicei, nonagentiv, nu implică o schimbare de stare, nu descriu eventualități delimitate temporal, au cauză internă; deci noțiunea de cauzare internă, care subsumează agentivitatea, poate fi extinsă la verbele de emisie. Pentru a stabili ce verbe din această clasă au utilizare cauzativă este important modul de producere a sunetului (Levin, Song și Atkins
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și LaPolla (1997), Croft (studiile citate). Metoda a fost folosită în semantica generativă și a fost introdusă în structura logică a propoziției (Dowty 1979 și alții ulterior) pentru a explica interacțiunea dintre tipul de eveniment și operatorii de timp/advebialele temporale. Recent, elemente ale descompunerii predicatelor s-au întors în structura sintactică, conform teoriei scindării proiecției VP (engl. VP-shell). Regulile de realizare a argumentelor pot fi formulate în termeni de geometrie a descompunerii predicatelor; Agentul este prima poziție argumentală a predicatului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
termină atunci când are loc schimbarea de stare sau un alt tip de schimbare la care este supus "măsurătorul": John moved the lawn − schimbare graduală 'John a tuns gazonul' John killed Bill − schimbare nongraduală ' John l-a omorât pe Bill'. Adverbele temporale pot determina limitarea evenimentului (work for two hours 'a munci timp de două ore'). Argumentele sunt generate în poziția de specificator al unei proiecții aspectuale, unde li se atribuie o interpretare aspectuală: (a) AspEM este primul nod aspectual, rezervat măsurării
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de schimbare de localizare au diferite opțiuni de realizare argumentală. (b) Abordarea aspectuală (Levin și Rappaport Hovav 2005: 87, 89, 90, 98, 99, 103, 109−111, 113 − vezi și supra, 4.4.) este fundamentată pe ideea că importante sunt proprietățile temporale ale evenimentului, inclusiv structura lor mereologică (parte−întreg). Agentivitatea și cauzalitatea nu sunt incluse între criteriile de clasificare aspectuală. Clasele definite pe baza proprietăților temporale și cele definite pe baza proprietăților de cauzalitate sunt considerate ca fiind fenomene lingvistice diferite
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
111, 113 − vezi și supra, 4.4.) este fundamentată pe ideea că importante sunt proprietățile temporale ale evenimentului, inclusiv structura lor mereologică (parte−întreg). Agentivitatea și cauzalitatea nu sunt incluse între criteriile de clasificare aspectuală. Clasele definite pe baza proprietăților temporale și cele definite pe baza proprietăților de cauzalitate sunt considerate ca fiind fenomene lingvistice diferite. Clasificarea aspectuală a propozițiilor care conțin anumite verbe este determinată de prezența și de natura obiectului direct: obiectul direct masiv sau nume nespecificat din punct
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Soluția autoarelor este legată de complexitatea evenimentului. Structura evenimentului definește relațiile ierarhice între argumente, iar analiza subevenimentelor trebuie să țină seamă de numărul și tipul de subevenimente, de natura și de identitatea participanților la fiecare subeveniment, precum și de natura relațiilor temporale dintre subevenimente. După aceste criterii, autoarele deosebesc evenimentele simple (de exemplu, cele descrise de verbele de stare) de evenimentele complexe (de exemplu, cele descrise de verbele cauzative). (c) Abordarea cauzală (Levin și Rappaport Hovav 2005: 117) postulează existența unor "lanțuri
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sunt statice. În catalană, italiană și română, în contextele de localizare, atât pentru indivizi, cât și pentru obiecte, se folosește verbul moștenit din esse (Cartea e pe masă). Deși în bibliografia consacrată problemei este prezentă ideea că existența unei delimitări temporale impune uzul verbului urmaș al verbului stare (Ion stă în București până luni, Trebuie să stai o jumătate de oră în București), De Cuyper (2007: 175) susține că acesta nu este un criteriu absolut, dovadă fiind gramaticalitatea unor exemple ca
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
jumătate de oră în București), De Cuyper (2007: 175) susține că acesta nu este un criteriu absolut, dovadă fiind gramaticalitatea unor exemple ca Ion e în București pentru trei săptămâni, în care a fi se folosește în prezența unei delimitări temporale. În plus, autoarea observă că cele două auxiliare determină sensuri diferite: întrebarea Unde stau paharele? privește locul obișnuit în care sunt localizate paharele, în timp ce întrebarea Unde sunt paharele? privește situația în care paharele nu sunt în locul obișnuit. Concluzia studiului este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se găsi"; (5) Ia spune-mi, flăcăule, din ce parte de loc ești? (Ispirescu) − (când adverbul arată originea) "a se naște, a se trage, a purcede, a deriva, a proveni"; (6) Copilașul nostru nu mai este (Creangă) - (în legătură cu o locuțiune temporală; despre ființe) "a trăi, a viețui, a o duce"; (7) Alt stăpân în locul meu nu mai face brânză cu Harap-Alb, cât îi lumea și pământul (Creangă) - (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) "a dura, a dăinui, a ține"; (8) Puțin mai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
7) Alt stăpân în locul meu nu mai face brânză cu Harap-Alb, cât îi lumea și pământul (Creangă) - (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) "a dura, a dăinui, a ține"; (8) Puțin mai este și ai să ajungi împărat (Creangă) - (despre noțiuni temporale) "a se împlini, a trece (când vorbim de trecut), a mai rămâne, a trebui, a lipsi (când vorbim de viitor)"; (9) Era dimineață când am intrat în oraș (C. Negruzzi) − impersonal; (10) Mânia lui Dumnezeu ce era afară: să nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
bogată. Sistem verbal cu paradigme regulate. Nu există opoziții de persoană. Cazul ergativ este omonim cu instrumentalul. Categorii verbale: mod, timp, aspect. Numeroase moduri (nonasertiv, concesiv, eventual etc.). Timpuri simple (prezent, trecut, viitor) și sintagme verbale complexe. Prezentul exprimă nedeterminarea temporală. Categoria aspectului are trei valori. Există o clasă de verbe care sunt obligatoriu la aspectul imperfectiv și care nu acceptă prezența agentului. Agentul este prezent obligatoriu în cazul aspectului perfectiv. Nu există opoziția tranzitiv/intranzitiv, adică toate verbele pot avea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
obiect specific sau uman, cere postpoziția ko, marcă sincretică de dativ și acuzativ. Există două tipuri de participii: un participiu ergativ, static și rezultativ, care are afinitate cu clasa nominală, și un participiu pasiv, care nu acceptă introducerea unui adverb temporal printr-un relator nominal, nu acceptă marca agentivă (posesivă) și conservă marca agentului din structura pasivă. În enunțurile finite, argumentul pacient controlează acordul verbului atât în construcția ergativă, cât și în cea pasivă. Structura ergativă provine din pasiv. Posesia alienabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativ/narativ, iar obiectul indirect, cazul dativ. Pe lângă acestea, mai există următoarele cazuri: instrumental, adverbial, genitiv, vocativ. Pronumele personale nu variază după caz. Terminațiile cazuale marchează: proprietăți sintactice ale numelui, clase de tranzitivitate, apartenența la unul dintre cele trei subsisteme temporale (perfect, prezent și aorist). Subiectul verbelor atelice intranzitive este marcat cazual diferit de subiectul celorlalte intranzitive. Sistemul acordului verbal este de tip acuzativ. Prefixul verbal se acordă în persoană și număr cu obiectul (direct sau indirect), dacă acesta este exprimat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
trei valori: singular, dual și plural. Unitățile limbii sunt fie elemente unifuncționale (gramaticale), care marchează predicatul și indică ordinea determinanților acestuia, fie elemente plurifuncționale (lexicale, intraductibile în afara contextului). Elementele gramaticale se împart în două clase aflate în distribuție complementară: modalitățile temporale, care marchează predicatul, și modalitățile definit, indefinit, posesiv, care introduc elemente plurifuncționale nepredicative. Există categoriile timp și aspect. Există un sufix aspectual care tinde să se specializeze pentru valorile de diateză, semn al apropierii de sistemul obiectiv (acuzativ). Nu există
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și aspect. Există un sufix aspectual care tinde să se specializeze pentru valorile de diateză, semn al apropierii de sistemul obiectiv (acuzativ). Nu există mod. Valorile modale se exprimă lexical. Aspectul se exprimă sufixal și se manifestă independent de valorile temporale. Două valori aspectuale: imperfectiv (nemarcat) și perfectiv (marcat sufixal). Influența engleză face ca valorile aspectuale să alunece spre valori temporale. Prezența obligatorie a agentului în cazul aspectului perfectiv. Valorile de diateză nu se exprimă sintactic, ci lexical. Verbele primare, nesufixate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
obiectiv (acuzativ). Nu există mod. Valorile modale se exprimă lexical. Aspectul se exprimă sufixal și se manifestă independent de valorile temporale. Două valori aspectuale: imperfectiv (nemarcat) și perfectiv (marcat sufixal). Influența engleză face ca valorile aspectuale să alunece spre valori temporale. Prezența obligatorie a agentului în cazul aspectului perfectiv. Valorile de diateză nu se exprimă sintactic, ci lexical. Verbele primare, nesufixate, se împart în două clase: cele care acceptă prezența agentului și cele care exclud agentul ("intranzitive"). Există verbe care impun
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a două pronume de aceeași persoană (1 sau 2), unul cu rol de agent, celălalt, de pacient. Predicatul nominal, care este o construcție nominală (obținută sufixal), nu verbală și exprimă existența sau posesia. Construcția nominală nu e compatibilă cu distincțiile temporale. Posesia se exprimă diferit, după cum e vorba de "posesie agentivă" sau de "posesie pasivă". Pivot sintactic S/A și S/ O. Flexiune ergativă. S și O sunt precedate de marca pentru absolutiv, iar A, de marca pentru ergativ. Există semne
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a strategiei omogenizării conceptuale a unui câmp eterogen, deoarece analiza sa se construiește pornind de la conceptul de "stat slab", și alătură țări de pe două continente separate de șapte până la zece secole 37. Comparații ale relațiilor cauzale decalate în timp Dimensiunea temporală este importantă pentru înțelegerea proceselor și efectelor politice. Ratele schimbării sunt esențiale pentru analiza dezvoltării politice. Schimbările rapide pot avea efecte diferite față de schimbările lente. Comparațiile între ratele schimbării pot revela diferențe importante. Decalajul în timp este crucial în înțelegerea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de protecție socială ilustrează, în parte, acest proces. În toate democrațiile occidentale, cheltuielile cu protecția socială au evoluat încet, pe un trend incrementalist. Mulți comparatiști au încercat să demonstreze importanța partidelor social-democrate în exinderea administrațiilor, dar, pentru că au neglijat dimensiunea temporală și consecințele întârziate, incrementale, ale participării social-democraților la putere, ei au reușit să explice doar o mică parte a variației 38. Problema îndelung discutată a dezvoltării economice și a condițiilor necesare pentru crearea unor regimuri democratice stabile implică și ea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Treia ar fi mai vizibile dacă s-ar lua în considerare urbanizarea și alfabetizarea la un moment dat, precum și ratele nașterilor și ale mortalității infantile cu o generație mai târziu. Astfel de decalaj nu necesită tehnici statistice sofisticate. Neglijarea dimensiunii temporale a limitat multă vreme explicarea variațiilor. Includerea ei în proiectele de cercetare ar putea consolida potențialul acestora pentru analiză cantitativă comparată. Comparația prin indici compuși Indicatorii unici izolați sunt adesea înșelători. Atunci când un cercetător se bazează doar pe unul sau
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
omologilor lor din alte state. Ceea ce se întâmpla într-un stat vecin era adeseori luat ca model ce putea fi copiat, ca o previziune sau ca un destin ce trebuia evitat. Acțiunile elitelor pot fi înțelese numai privite în context temporal și geografic 37". Culpabilitatea elitelor a fost subliniată și de către Jack Goldstone, pentru care prăbuțirea regimului sovietic în 1989-1991 s-a produs de sus în jos. Reamintind teoriile mai vechi ale lui Tocqueville, Theda Skopol, Gurr și Moshiri, Goldstone afirmă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
război. ... Titlul VIII Dispoziții finale și tranzitorii Articolul 153 Intrarea în vigoare Prezenta Constituție intră în vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeași dată, Constituția din 21 august 1965 este și rămâne în întregime abrogată. Articolul 154 Conflictul temporal de legi (1) Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții. ... (2) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislației
CONSTITUŢIE*) din 21 noiembrie 1991 (*republicată*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107465_a_108794]
-
stilul eminescian, asupra legii oglinzii și a mitului lui Narcis, a simultaneității stilistice, identificând semnele unei sete de cuprindere a totului comparabilă cu a contemporanilor noștri Márquez și Le Clèzio, a armoniei ca efect stilistic al întâlnirii simetriilor spațiale și temporale, a vizionarismului poetic, a ochiului și auzului, asupra somniei și morții. Lectura Luceafărului ca vis e printre cele mai ademenitoare din câte cunoaștem. Nu intru în amănunte pentru că prea sunt multe observațiile care ar merita o discuție amplă. Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bineștiută a lui Narcis, care nu mai poate fi singurul creator al universului. "Narcis fără Echo nu are sens. Rațiunea umană nu găsește îndreptățire să se întemeieze preponderent pe un spațiu absolut (în sens kantian și deci narcisic), dar și temporal (tot în sens kantian, însă dinspre Echo). Anticii au știut-o prea bine și în alte mituri protagonistul nu mai este Narcis, ci o altă ipostază a reflexiei sonore Orfeu. Și orfismul a dominat nu numai arta celor vechi, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetului, Dubla sacrificare a lui Eminescu, de Theodor Codreanu, Ed. Macarie, 1997, dezvoltă o viziune deseori polemică și mult mai dinamică, în comparație cu celelalte două studii pe care le-am abordat în ordine cronologică. Cercetătorul profită loial și declarat de ascendentul temporal și documentar al acestora, aducând noi dovezi, într-o interpretare originală și alertă. Intensitatea excepțională a ideilor născute dintr-un temperament cu inducții pamfletare, dar totdeauna între parametrii rigorii și ai argumentelor, coroborează evenimente și personaje aparent disjuncte, într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]