64,222 matches
-
Nu oricine ar fi de acord cu mine în această privință, desigur. Dar viziunile multor figuri religioase moderne - Sfântul Augustin, Luther - sunt cel mai probabil de origine nevrotică. — Chiar așa? — O, da. Ce crede doctorul Kindermann? Oh, Kindermann are niște teorii foarte puțin obișnuite. Nu sunt sigur că îi înțeleg opera, dar e un om de o inteligență sclipitoare. Doctorul, un elvețian, purta un costum din trei piese făcut din tweed, un jabou cât o molie imensă, plus ochelari și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
este ceea ce intenționez să aflu, am zis. Dar soția lui Hanke, care stătea pe bancheta din spate, credea că are deja răspunsul: — Nu este evident cine e răspunzător? zise ea. Fiica mea era o bună BdM, lăudată la ora de teorie rasială ca fiind exemplul perfect al tipului arian. Știa imnul și putea să citeze pagini întregi din marea carte a Führer-ului. Așa că, cine credeți că ar fi putut să o omoare pe ea, o vrigină, decât evreii? Cine altcineva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acest caz, domnule general, i-am zis aprinzându-mi o țigară, am fost împotriva unei interziceri a publicității. Acum sunt convins că publicitatea este exact ceea ce criminalul nostru a căutat tot timpul. Da, Nebe a zis că dumneata mergi pe teoria că asta s-ar putea să fie un soi de conspirație pusă la cale de Streicher și amicii lui antisemiți pentru a provoca un pogrom împotriva conducătorilor comunității evreiești din capitală. Sună fantastic, domnule general, numai dacă nu-l cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de impotență. Göring e furios pe chestia asta. Dar încă nu ai cu adevărat destule probe, nu-i așa? — Nu, domnule. În primul rând, martorul meu e evreu. Heydrich gemu. — Și, bineînțeles, restul e mai mult teoretic. Totuși, îmi place teoria dumitale, Gunther. Îmi place foarte mult. — Aș vrea să-i reamintesc domnului general că mi-a luat șase luni să-l prind pe Gormann Strangulatorul. La cazul ăsta, n-am petrecut încă nici măcar o lună. — Mă tem că nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mă gândesc că motivul lor secundar fusese înrolarea Reichsführer-ului SS ca și credincios în puterile lui Weisthor, asigurând în acest fel baza puterii acestuia din urmă și perspectivele de avansare în cadrul SS, poate chiar în defavoarea lui Heydrich însuși? Era o teorie frumoasă. Acum, tot ce trebuia să fac era să o demonstrez, iar dovada ar fi trebuit să fie imbatabilă dacă Himmler era pe cale să permită ca Rasputinul său personal să fie executat pentru crimă multiplă. Cu atât mai mult dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că ei i-ar conveni asta, având în vedere circumstanțele ultimei noastre întâlniri. După o vreme am auzit pași și ușa fu deschisă de un tânăr maior SS. Ar fi putut să fie luat direct dintr-unul din cursurile de teorie rasială ale Irmei Hanke: păr blond deschis, ochi albaștri și un maxilar care părea că fusese turnat în beton. Tunica lui era descheiată, cravata era slăbită și nu arăta ca și cum s-ar fi aflat acolo pentru a vinde un exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sprijinindu-se pe exercitarea unei simple logici a cauzalităților bine înțelese. Departe de inspirație, de transă ori de apelarea la magia irațională, metoda sofistului trimite la analiză, la conjectură, la căutarea înlănțuirilor, la raționalitatea cea mai clasică sprijinită pe o teorie a cauzelor și a efectelor. La care se adaugă talentul interpretului pentru a produce sens. Antiphon nu propune adevărul visului, ci un adevăr al acestuia, adică adevărul său, ca interpret. în speță - dar nu fac decât să emit ipoteze... -, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de partea celei dintâi implică respingerea celei de-a doua și viceversa. Toate legile îngrădesc autonomia și libertatea individului: tradiție, datină, obicei și legi pozitive, iată tot atâtea limite pentru expansiunea individuală, singura măsură a judecăților și a acțiunii, a teoriei și a practicii. Antiphon enunță un adevăr major: el alege tabăra naturii și se vrea inamicul legilor! Antiphon face distincție între sfera privată și sfera publică, după care admite supunerea în fața legilor pentru prima. în prezența unor martori, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acestui gen de istorioară luată ca atare, fără o distanțare care să permită judecarea obiectivă. în schimb, dacă decodăm sensul, semnificația, mesajul transmis de filosof prin acest fapt echivalând cu o vorbă de duh, cu un aforism, atunci obținem o teorie, ajungem la un discurs coerent, rațional și demn de comentarii critice. Anecdota antică este echivalentă cu aforismul în ordinea ideilor. Teatralizarea filosofiei exprimă un mod alternativ de a practica disciplina, care se sprijină de obicei pe curs, ezoteric sau exoteric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Homer. Lansez aici ipoteza că aceste anecdote, pe care nu mai știm să le interpretăm, aveau aceleași funcții ca unele exerciții mnemotehnice contemporane. Platon a optat pentru dialog, care se lasă decodat mai ușor de către contemporani; Aristip a ales teatralizarea teoriilor sale, deși a scris și el. Fiindcă citim uneori că cutare sau cutare n-a lăsat nimic scris, când, de fapt, nu s-a găsit nimic din ce a publicat. Lupta care-l opune pe Platon adversarilor săi direcți - materialismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la acest lucru. Marxismul a efectuat până la sațietate astfel de exerciții de reducere a ideologiei, a gândirii, a artei la condițiile economice ale momentului. Așa reacționa el, printr-o excesivă mișcare de balansier, la mania legată de philosophia perennis, la teoriile geniului sau ale miracolului. Ascultându-l pe Epicur, trebuie deci să luăm în considerare trupul care gândește o propoziție teoretică, apoi o încarnează în condiții istorice precise. Ideea, se înțelege, acționează eficient la antipozii unui platonism care șterge biografia, disimulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
geografic pentru a nu lua în considerare decât ideile pure, cerul inteligibil și cauzalitatea ideală - cifre, numere, idei, forme... Realul epicurian pleacă de la pământ, de la o realitate încarnată, de la o cauzalitate fenomenală reductibilă la niște înlănțuiri raționale. De la trup, așadar: teoria atomistă propune o explicație a gândirii care se sprijină exclusiv pe o fizică simplă. Mișcarea atomilor în vid. Cum toate evenimentele care constituie realitatea țin de această cauzalitate materială, lucrurile stau în mod evident la fel și în privința reflecției, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
primul care născocește această filosofie înțeleasă exclusiv ca o medicină, o terapie a sufletului și a trupului. Evident, fragmentele lăsate de abderitani, de cinici, de cirenaici și de o mână de filosofi hedoniști nu sunt suficiente pentru a elabora o teorie coerentă și consecventă a filosofului-medic, dar ideea traversează ansamblul filosofiei antice - și persistă și după sfârșitul acestei lumi la câțiva gânditori pragmatici și existențiali, la Montaigne, Schopenhauer sau Nietzsche, de exemplu. Filosoful nu produce concepte sau gândiri pentru plăcerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Atunci când Canguilhem definește sănătatea prin liniștea trupului, el se exprimă mai mult ca un epicurian contemporan cu Magistrul decât ca un medic postmodern, pentru că o boală cum este cancerul, de exemplu, lasă trupul liniștit, dar îl omoară în același timp... Teoria epicuriană a luptei contra suferinței acordă deci cel mai însemnat rol deciziei și voinței bolnavului. Și aici, rațiunea, filosofia deci, poate fi de-ajuns. în ce fel? Printr-o reflecție asupra mecanicii durerii, urmată de o decizie asupra posibilei folosiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dezvăluie posibilitatea unei veritabile filosofii trăite și practicate ca o terapie. -9- Dietetica și aritmetica dorințelor. Cu ultimul moment al cvadruplului remediu atingem apogeul eticii hedoniste, pentru că el se referă la ceea ce rămâne de făcut pentru a elabora plăcerea. Aceasta teorie vizează o practică. Epicur nu gândește nimic care să nu fie realizabil în mod nemijlocit în perspectiva unei construiri pacificate de sine. Odată moartea îmblânzită, zeii îndepărtați și durerea stăpânită, mai rămân de dat câteva reguli simple ale bucuriei. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de prudență față de lume, de realitate, față de alții și de sine. Nici vorbă să nu reflectezi, să te supui pornirilor, să fii jucăria pulsiunilor. Filosoful, înțeleptul meditează, reflectează, gândesc, calculează: dietetica dorințelor și aritmetica plăcerilor presupun o ajustare permanentă a teoriei și a practicii, a faptelor și a doctrinei, a epifaniei oricărui eveniment și a reacției celei mai adecvate pentru a o trăi ca pe o ocazie de jubilare, și nu ca pe un factor de tulburare. Această prudență face ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mărci de fabrică epicuriene. Se opun mai degrabă două temperamente decât două concepții radical antinomice: e suficient, pentru a ne convinge, să nu neglijăm nici biografia lui Epicur, nici textele lui Aristip, în vreme ce tradiția ignoră viața primului și cunoaște prost teoria celui de-al doilea... Numai voința de a reproduce categoriile clasice ale istoriei platoniciene a filosofiei justifică dualismul care opune plăcerile stabile epicuriene plăcerilor dinamice cirenaice. Epicur nu s-a putut mulțimi cu această dimensiune negativă a hedonismului, nici Aristip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pare să-i datoreze lui Aristip mai mult decât vrea să recunoască și decât se spune acolo unde e predat. Numai aprecierea clipei, pretins cultivate de Aristip și de ai săi, nu poate justifica existența în școala lui a unei teorii a cunoașterii, a unui îndemn la asceză, a unui principiu existențial și a constituirii unei învățături practice... Dacă a te bucura de momentul prezent este de-ajuns, la ce bun tot acest arsenal soteriologic care, din nefericire, rămâne în petice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o convenție de limbaj. Astfel încât, pentru un materialist hedonist ca Epicur, plăcerile trupului coincid cu plăcerile sufletului, căci numai acesta, prin alcătuirea sa atomică și prin funcția sa organică, face posibilă conștientizarea lor, deci existența lor. Știm prea puține despre teoria aristipeană pentru a putea afirma clar un monism, dar nu există nici o dovadă în sensul unui dualism, al existenței a două instanțe separate, și mai ales a unui suflet imaterial, etern și aflat în relație cu divinul, cu cerul inteligibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a fi un fel de personaj conceptual, o configurație, o comunitate în care se incarnează ideile pe care un filosof demn de acest nume le practică pentru ceea ce se află dincolo de ele. Dacă la Academie se predau un discurs, o teorie care par foarte departe de a produce efecte pe teren concret, în schimb Grădina lasă deoparte discursul asupra ei înseși pentru a străluci în dovedirea excelenței tezelor formulate în amonte. Preocupat nu atât să schimbe ordinea lumii, cât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și fondatoare, gândirile esențiale. Elegiacii, retorii, filosofii se odihnesc aici, așteptând o consultare, o lectură. Oaspeții intră, citesc, meditează, iau notițe, reflectă, își confruntă punctele de vedere, își compară propriile viziuni asupra lumii cu cele ale marilor gânditori ai Antichității. Teoria epicuriană este decorticată aici înainte de exercițiile spirituale, de lucrările practice și de punerile în aplicare. Cartea vizează acțiunea, textul anunță încarnarea. Efortul solitar capătă sens în schimbul solidar. După un parcurs personal, prietenii se regăsesc și discută, schimbă idei. Foișorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu știu să înoate... Tot atâtea lecții despre eternitate, timp, moarte, spectacolul comun al mării și al capriciilor sale, dar și spectacolul nepereche al ocaziilor sale, luminile aceleași și variațiunile lor mereu altele, caducitatea, durata fragilă - ilustrări ale tematicii epicuriene... Teoria, bravo. Practica - și mai bine: această idee nu riscă să seducă în vreun fel comunitatea filosofică oficială care garantează distincția, separația, fractura dintre text și viață. Și asta, încă de la originile gândirii dominante. Glosatori, profesori, palavragii, scribi, retori, logicieni, cercetători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cursul căsniciei, nici cea a unui chefliu sau a unui petrecăreț roman: o plăcere de a trăi, o pace dobândită, o seninătate pe care nimic nu vine s-o tulbure - iată spre ce tind acești adepți din noua generație epicuriană. Teoria lui Epicur permitea, de altfel, această interpretare. Fiziologia filosofului fondator obligă la severitatea doctrinei: Epicur face din necesitate virtute și vrea ceea ce natura comandă pentru el. Ca emul al lui Pindar, el încearcă să devină ceea ce e! Dar gândirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu seninătate a acestei probleme și pentru găsirea păcii. Nu-i deloc uimitor că, în prezența unei terapii active, robuste, Philodemos se mulțumește să reia tezele Magistrului cu privire la acest subiect. Dacă, odată cu trecerea timpului, epicurismul trădează unele inflexiuni, în schimb teoria asupra morții nu s-a schimbat câtuși de puțin. Ea traversează secolele neatinsă, ignorând entropia... Textul pe care Philodemos din Gadara îl consacră morții combină considerațiile filosofice clasice ale Școlii cu frazele convenționale constituind un fel de înțelepciune populară ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
început, ducând înțelepciunea Grădinii către un hedonism mai puțin riguros, mai puțin monahal, ca să folosim un termen nelalocul lui aici... Și, în acest scop, modifică orientarea doctrinei în două privințe: estetica și politica. El propune, pe de o parte, o teorie lărgită a artelor frumoase, iar pe de altă parte, un îndemn cetățenesc într-o opoziție mai puțin radicală cu cetatea. în chestiunea esteticii, Epicur îndepărtează artele frumoase ca fiind inutile pentru ajungerea la ataraxie. Dorințe naturale îmie îmi par a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]