18,899 matches
-
între dodecasilab și monosilab. În Zilele, vârstele, anii. Mărturii despre mine însumi (1985) revine motivul somnului, poetul retrăiește acel „dor de spații închise”, dar și fascinația lumilor celeste, evocând cu o naivitate bine simulată lumea copilăriei. Antologia Poeme (1986) e tipărită postum. Într-un ciclu de inedite, meditația asupra timpului necruțător se înfățișează ca o premoniție a trecerii în neființă. Ciclul 1907 - epopeea țărănească nu se înscrie, cum pare a anunța titlul, în lirica evenimentului, în prim-plan situându-se evocarea
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
alesese titlul Bourgeons d’avril pentru prima culegere de versuri, precum și pseudonimul Camille Armand. Scriind în franceză, tălmăcește rar în românește versiunea originală. Doar nuvela Sanda și poezia România au fost, probabil, compuse direct în limba română, spre a fi tipărite în „Revista nouă”. Apărute postum (1889), textele, de factură romantică, sunt destul de convenționale și fragile ca valoare. În nuvelă (mai curând o povestire) se simte modelul stilisticii din Sultănica lui B. Delavrancea, iar versurile, retorice, encomiastice, trimit la câteva tonalități
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
adjunct la revista „Contrapunct”, redactor la „Academia Cațavencu”, referent la Studioul Cinematografic al Ministerului Culturii, jurnalist în redacția ziarului „Ziua” etc. Debutează în presa literară în timpul studenției (1974, colaborând sistematic la „Echinox”), în special cu articole de critică. În 1985 tipărește volumul de povestiri Caravana cinematografică, fiind distins cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor. G. nu este un autor prolific și a doua carte, tot de proză scurtă, Trenul de noapte, urmează abia în 1989. După 1990 se afirmă în
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
după un text aflat de B.P. Hasdeu între manuscrisele de familie, tradus în limba română și stilizat într-o manieră caracteristică de cel care voia să-și omagieze astfel părintele.Narațiunea, compusă din materia a trei povestiri - Dabija și Hâncul, tipărite de Boleslav Hâjdeu („Sân otecestva”, 1838), și Duca, publicată anterior de H. -, își are sursa în fondul de tradiții istorice și populare ale familiei, tezaurizat și folosit în deplină libertate de toți literații ei, începând cu Tadeu Hâjdeu, fără ca ideea
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
secol. Mai multe manuscrise în limba rusă, dintre care cel mai important poartă titlul Minutî vdohnovenia molodosti Aleksandra Ghijdeu și este datat 1829-1843, au fost încredințate lui B.P. Hasdeu la venirea acestuia în Iași, desigur cu speranța că vor fi tipărite. Cu rare excepții, „clipele de inspirație ale tinereții” lui H., în general apropiate de factura poeziei populare românești, au ca motiv fundamental iubirea față de Moldova și istoria ei. Un ciclu de sonete evocă în ritmuri ample, vibrant romantice, locuri și
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
manuale școlare. În 1911 este numit inspector pentru învățământul secundar și decorat cu ordinul Coroana României. Se pare că în 1918 a fost profesor la Universitatea din Chișinău, pentru ca în 1919-1920 să țină la Universitatea din București un curs liber, tipărit sub titlul Scriitorii basarabeni (1920). Tot atunci își lua și doctoratul în litere, cu teza Un călător englez despre români (1920). În anul următor era secretar general la Ministerul Culturii Naționale și Cultelor. Reîntors la catedra sa de la Liceul „Mihai
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
chestiuni de astronomie, literatura nu lipsește. Cu poezii colaborează Ion Pribeagu, Al.T. Stamatiad, H. G. Lecca, D. Karnabatt, Oreste, iar proza e semnată de V. Demetrius, I. Chiru-Nanov, Andrei Popovici, N. Pora, Ion Dragu, A. Mândru, Lia Hârsu. Revista mai tipărește comedia în versuri Bal mascat de Oreste și traduceri din H. Sudermann, Ivan Vazov, Mark Twain, Victor Hugo ș.a. M.Pp.
HELIOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287427_a_288756]
-
despre relația dintre politică și literatură și despre scriitorul indian Rabindranath Tagore, Ioan Slavici scrie despre „un uitat”, Aurel Popovici, iar V.I. Popa face cronică artistico-teatrală. De reținut că multe dintre texte sunt semnate cu pseudonime și că unele sunt tipărite trunchiat, cu specificația „cenzurat”. Alți colaboratori: Ion Sân-Georgiu, Al. O. Teodoreanu, Zaharia Bârsan, Radu Miroslav, Al. Busuioceanu, Al. Davila, Const. Graur. I.M.
HIENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287433_a_288762]
-
ale cărui cursuri de literatură le frecventase, M. Sadoveanu, profesorul de drept Matei Cantacuzino, Al. A. Bădărău. Ariana și Miros de iarbă, două scrieri dramatice, au fost de asemenea publicate în volum, ambele în același an, 1915. Ar mai fi tipărit, prin 1910, împreună cu fratele său, ziaristul Jean (Iacob) Hefter, două broșuri, Pamflete sociale și Filosofia marxistă. Din martie 1918 conduce la Iași gazeta „Arena”, suspendată de cenzură, și, din octombrie, cotidianul „Lumea”. În 1926 și 1927 este directorul unui alt
HEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
din octombrie, cotidianul „Lumea”. În 1926 și 1927 este directorul unui alt ziar, „Politica”, apărut în capitală. În 1933, la Geneva, scoate, sprijinit și inspirat politicește de N. Titulescu, „Le Moment”, în scopul susținerii intereselor românești; ziarul continuă să se tipărească, din 1935 până în 1940, la București. H. a mai colaborat cu versuri, proză, articole dedicate vieții literare, mai ales mișcării simboliste, articole despre teatru, altele cu tematică socială sau politică la „Simbolul”, „Grădina Hesperidelor”, „Seara”, „Gândul nostru”, „Egalitatea”, „Spectatorul”, „Lupta
HEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
Ov. Densusianu, V. Pârvan. Dar principala sa activitate a fost cea din cadrul Bibliotecii Academiei, unde s-a ocupat de reorganizarea colecțiilor și de elaborarea marilor bibliografii, H. fiind principalul colaborator la proiectele lui Ioan Bianu. Pentru întocmirea repertoriului de cărți tipărite pe teritoriul românesc, el a cercetat și depozitele de cărți vechi din Iași, de la mănăstirea Neamț, din Cluj, Blaj, Sibiu, Oradea, Budapesta și Belgrad. A lucrat cu pasiune la studiul acestora, fiind mândru de munca de pionierat pe care o
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
uneori reproducând și articole-program mai importante. Preocupat de valorificarea manuscriselor eminesciene, H. a editat o primă culegere de Poezii postume (1902) și a început pregătirea pentru tipar, împreună cu Ilarie Chendi, a unui ciclu de Opere complete, din care s-a tipărit numai primul volum, Literatura populară (1902). Remarcabilă a fost și prima reeditare (pe cont propriu) a scrierii lui Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriii mele (1910), însoțită de o substanțială introducere, cuprinzând un istoric al familiei Goleștilor, o biografie a autorului
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
scrierea din 1809 a contelui de Moriolles, și Simeon Balint. Viața și luptele lui în Munții Apuseni ai Ardealului la 1848-49 (1913), lucrare a fratelui său Enea Hodoș, care, stabilit în Sibiul aflat în Imperiul Austro-Ungar, nu putea să o tipărească sub nume propriu. SCRIERI: Bibliografia românească veche. 1508-1830 (în colaborare cu Ioan Bianu și Dan Simonescu), I-III, București, 1903-1936; Publicațiunile periodice românești (în colaborare cu Al. Sadi Ionescu), I, introd. Ioan Bianu, București, 1913. Ediții: Mihai Eminescu, Poezii postume
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
l-a ales prin 1693 să-i fie istoric oficial, G. avea o avere literară impresionantă. Luase parte, împreună cu fratele său Șerban, la realizarea primei ediții integrale în românește a Bibliei, imprimată la București în 1688. În 1691 Antim Ivireanul tipărește la București Mărgăritarele lui Ioan Chrisostom (cu titlul Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Țarigradului a lui Zlatoust), colecție de omilii tălmăcite din greacă de frații Greceanu. Cei doi adaugă cărții două
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
versuri. A scris „stihuri heraldice”, „versuri la stemă” pretinse de protocolul baroc al cărților în a căror apariție a fost implicat. Primul grupaj - Stihuri 8 asupra stemei prealuminatului și înălțatului domn Ioan Șărban C[antacuzino] B[asarab] voevod - a fost tipărit în Biblia de la 1688 și convoacă, encomiastic, toate „modelele” importante ale emblemei („soarele, luna, gripsorul și corbul împreună, /încă și spata cu buzduganul”), dând elogiului oarecare pretenție și ajutându-l să evite, fericit, făgașul devenit - de la Udriște Năsturel încoace - tradițional
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
asupra nedreptei morți a preacinstitului Constandin Cantacuzino, marelui postelnic al Țării Rumânești, scrisă de un necunoscut, ins instruit, în stare să se vaite pe tonuri înalte și să acuze violent, poate un român care știa să versifice și în grecește -, tipărită la Veneția. Tălmăcirea e dedicată Stancăi Cantacuzino, fiică a postelnicului ucis și mamă a lui Constantin Brâncoveanu, ceea ce înseamnă că traducerea e făcută până în 1699, căci în februarie 1699 Stanca răposa. „Pedepsit” în carte elinească, G. găsește nu fără oarecari
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
numeroase rânduri (s-au conservat douăzeci și două de manuscrise ale Începăturii istoriii...), tradusă (Johann Filtsch din Brașov va tălmăci în nemțește optzeci de capitole, pe care le va utiliza târziu istoricul Johann Christian Engel), cronica lui G. va fi tipărită „pe părți”. În 1846 N. Bălcescu a editat patruzeci și opt de capitole în „Magazin istoric pentru Dacia”. Versiunea în optzeci de capitole a fost tipărită de Ștefan D. Greceanu în 1906. Versiunea integrală a cronicii (restituită, se zice, de
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
care le va utiliza târziu istoricul Johann Christian Engel), cronica lui G. va fi tipărită „pe părți”. În 1846 N. Bălcescu a editat patruzeci și opt de capitole în „Magazin istoric pentru Dacia”. Versiunea în optzeci de capitole a fost tipărită de Ștefan D. Greceanu în 1906. Versiunea integrală a cronicii (restituită, se zice, de acel manuscris copiat prin 1730-1740 de serdarul Grigore Greceanu) va fi imprimată în 1961 de Mihail Gregorian, în ediția Cronicari munteni. SCRIERI: Istoria Țării Românești de la
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
-lea; publică astfel în 1970 volumul Das französische Theater des 16. und 17. Jahrhunderts) și mai nouă (proza din secolele al XIX-lea și al XX-lea, de consemnat fiind mai ales cartea Der französische Realismus von Stendhal bis Flaubert, tipărită în 1979, apărută și în versiune română: Realismul francez de la Stendhal la Flaubert, 1983). Acordă totodată mare atenție demersurilor de adâncire și propagare a cunoștințelor de limbă și literatură română. Eforturile susținute în cadrul Seminarului de romanistică la Universitatea din Heidelberg
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
care, împreună cu B. Brănișteanu, colegul său de la gimnaziul din Roman, le scoate prin anii 1891-1892. Simpatia pentru ideile profesate de socialiștii vremii îl face să-și înceapă adevărata activitate publicistică și literară cu note și versuri pe care le va tipări încă din perioada liceului, sub pseudonim, în gazetele „Adevărul” (1893), „Munca” și „Lumea nouă”. Din 1894 încep să-i fie găzduite articole culturale sau politice și versuri, semnate de asemenea cu pseudonim, în cotidianul „Jurnal” din Iași. Student fiind, publică
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
Universul”, „Vremea”. Preocupările publicistice variate, laborioase, adesea de un nivel remarcabil, îl obligă să întrebuințeze o serie de pseudonime: Aladin, Faust, Parsifal, Riga, Rigoletto, Frollo, Romeo, Solitar ș.a. „Poemul dramatic” Dragoste și răzbunare, evocare a Moldovei secolului al XVI-lea, tipărit în 1896, va fi pus în scenă la Teatrul Național din Iași în stagiunea 1899-1900, cu Aglae Pruteanu și State Dragomir în rolurile principale. O altă încercare teatrală, revista Irozii, compusă împreună cu Spiru Prasin și semnată Mor-Dax, nu se va
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
conglomerat al evenimentelor trăite la raporturile directe dintre civilizație și barbarie, alertând încă o dată spiritul în fața nimicitorului asediu al înfometatului la porțile unei „Cetăți a Soarelui”. Experiența gazetarului a fructificat și în cea mai importantă carte pe care H. a tipărit-o în exil, romanul L’Agonie sans mort, publicat în 1960 sub pseudonimul Ch. Séverin. Expresie a unei tulburătoare confesiuni, cu accentele puse pe vibrația interioară, pe notația amară, de jurnal, narațiunea atestă refuzul de a transfigura sau de a
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
literatura foarte bună era Încă ieftină și accesibilă, românele lui Feuchtwangler, Arnold Zweig, Heinrich Mann, Anna Segers, precum și ale unor autori sovietici erau publicate În foileton În presă, ceea punea uneori probleme pentru drepturile de autor, unii autori importanți fiind tipăriți În tiraje suplimentare fără autorizație. Ceea ce se găsea pe atunci În librarii părea pe deplin suficient, abia mai tarziu punându-se problemă diversificării producției artistice și literare, apărând listele de așteptare pentru anumite titluri. „Cu ce am citit [an acei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
LECTURA, revistă apărută la Craiova, lunar, din martie până în iulie 1923, menționând ca redactor pe George Voevidca. Succintul Cuvânt înainte, semnat Ion Frunză, recomandă publicația - care tipărește exclusiv literatură - drept una de propagare a „germenilor” culturii generale, exprimând atitudinea și mesajul tipic multor gazete efemere din țara reîntregită: „tânăra generație”, sub entuziasmul idealului național împlinit și în orizontul lărgit al României Mari, „pornește la luptă” cu elan
LECTURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
vremii. Heliade scrie numeroase articole politice, atacând cu fervoare toate chestiunile la ordinea zilei. Începând cu numărul 11 el își republică versurile pe care le crede semnificative pentru creația sa poetică. Întâia poezie aleasă este o traducere din Lamartine, Singurătatea, tipărită în două variante, prima din 1826, cea de-a doua din 1847 (intitulată Isolementul). Urmează Suvenirul, Seara, Deznădăjduirea ș.a., dintr-o serie retrospectivă, care se întrerupe când publicația își încetează apariția. R.Z.
LEGALITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287771_a_289100]