7,762 matches
-
vreun polițai sau altcineva. Apoi făcu cîțiva pași Îndărăt și trase draperia de camuflaj ca Duncan să poată urca. — A, domnișoară Langrish, zise domnul Leonard deschizînd ușa. Kay se sperie. Mersese Încet pînă la scara Întunecată, dar probabil că o trădase o scîndură care scîrțîia. Domnul Leonard, bănui, sătea de unul singur În camera lui de tratamente, făcîndu-și garda de noapte și expediind rugăciuni. Era Îmbrăcat În cămașă, cu manșetele rulate. Aprinsese lampa indigo pe care o folosea la vindecările nocturne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
absolut al celulei, și În ciudata și stînjenitoarea atmosferă declanșată de cîntecele lui Miller și Atkin, Își dădu seama Îngrozit de mișcarea furișată, neajutorată, intenționată, pe jumătate rușinată a mîinii lui Fraser. Un minut sau două rămase nemișcat, nevrînd să trădeze faptul că era treaz. Apoi Însă, Își dădu seama că nemișcarea Îi ascuțea simțurile: acum auzea respirația lui Fraser, mai aspră de data asta, Îi mirosea transpirația, chiar putea surprinde, credea el, sunetul slab, regulat și umed - ca un ticăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
reveni În mijlocul camerei și Întinse mîna după pahar. Helen simți că inima Începe din nou să-i zvîcnească. Îi veni ideea că ar prefera să fie afară cu Julia, În Întuneric decît aici, În lumina asta blîndă, intimă, care o trăda. — De ce nu ieșim acum, Julia? Julia o privi. — Acum? La plimbare? Ți-ar plăcea? — Da, zise Helen. Brusc simți cum vinul lucrează În ea și izbucni În rîs. Și Julia rîse. Ochii ei negri străluceau Însuflețiți și poznași. Se puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nici pâs n-am zis, că mi-a plăcut, Vai, ce bărbat! Surpriză Soțul, spre a-l întreține, A plecat în țări străine. Revenind, soția lui, Găsi alta, dând la pui Autodivulgare Are-un viciu bietul om, Ironia soartei: Își trădează noaptea-n somn Numele amantei. Idei incendiare Mă paște mereu ideea, Dar fiori vinele-mi strâng: De mai pot s-aprind femeia, Spune-mi, Doamne, cum s-o sting? Moda 2014 Pantalonii cu cârpeală, Bluza arhidecoltată... Oare-așa-i moda
ALEXEEV LOGHIN MARTIN by ALEXEEV LOGHIN MARTIN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83925_a_85250]
-
Église et de la société prima sa scriere "antiromană" și chemarea la acea "ordre nouveau" pe cît de admirată, pe atît de puțin conturată, ordine spre care observa că se îndreaptă popoarele din Europa, dar pe care, în opinia sa, o trăda Roma papală. Rosmini ia parte din plin la pasiunile religioase ale acelor ani, păstrîndu-și însă propria-i fizionomie inconfundabilă de gînditor. Polemizează cu Constant și cu Saint-Simonieni, pe de o parte, și se apropie din ce în ce mai mult de Tommaseo, care publică
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lor; luau parte la crudele dispute politice și făceau război cu însăși Biserica, cu învățăturile sale și cu disciplina sa. Au devenit ticăloși informatori, uneori de dragul răzbunării împotriva fraților lor din episcopat, uneori pentru a-i încuraja pe nelegiuiții care trădau și comiteau sacrilegii împotriva papei, părintele și învățătorul lor. Nefericitele lor suflete se bucurau că le zîmbeau conducătorii pe care îi adulau, ale căror infame plăceri le împărtășeau și ale căror războaie crude le încurajau prostește. Au mers atît de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
răspuns, prin care se vedea amenințat să iasă din grația suverană, l-ar fi făcut să se plece, cu siguranță; dar omul care lucrează după cum îi dictează conștiința nu se pleacă; principele nu reușește să facă pe oricine să-l trădeze, căci fidelitatea pe care acesta o demonstrează față de principe este întemeiată pe fidelitatea pe care o are față de Dumnezeu, iar aceasta nu este o fidelitate din interes, ci o fidelitate din îndatorire. Hincmar, în fapt, i-a răspuns liber; cît
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
atunci cînd au fost emanate se justificau. În cazul nostru, era vorba, cu siguranță, de un mare rău, ca bunurile ecleziastice să fie deturnate de la destinația lor, să treacă în uz profan, să se acorde contra mărfuri sau servicii seculare, trădînd astfel intențiile pioase ale donatorilor; dar era totuși și un mare bine ca Episcopii, după ce se sfătuiau cu Clerul, să poată renunța atunci cînd era cazul la donațiile și moștenirile care erau oferite Bisericii, să poată să vîndă posesiunile și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a tratat drept prieteni, pe cei cărora le-a făcut cunoscută Evanghelia, de aceea, toți trebuie să se mîngîie cu gîndul că Isus n-a refuzat să-l numească prieten nici pe Iuda care îi venea în întîm-pinare ca să-L trădeze. Este îndeajuns ca să creadă cineva în Isus pentru a găsi în El, obiectul propriei credințe, piatra de temelie a credinței nemărginite în Tatăl care este în ceruri, și această încredere nu trebuie să-i cauzeze vreun rău nici măcar pentru cele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
responsabilității Preoților, onoarea Bisericii ar ajunge la pămînt, vigoarea disciplinei ar păli, Religia creștină ar fi umilită. Nu este treaba laicilor să facă aceste lucruri despre care noi știm că revin numai Sacerdoților. Nu, nu este vorba că laicii ar trăda Biserica și nici ca fiii să-și impieteze mama prin adulter. Datoria laicilor este de a apăra Biserica, nu de a o trăda. În adevăr, atunci cînd Uzia și-a însușit preoția, a fost lovit de lepră; cînd fiii lui
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aceste lucruri despre care noi știm că revin numai Sacerdoților. Nu, nu este vorba că laicii ar trăda Biserica și nici ca fiii să-și impieteze mama prin adulter. Datoria laicilor este de a apăra Biserica, nu de a o trăda. În adevăr, atunci cînd Uzia și-a însușit preoția, a fost lovit de lepră; cînd fiii lui Aaron au adus foc străin la altar au fost arși de flăcările divine etc. De aceea este ilicit ca principele să confere după
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-l așeze alături de alți doi bărbați, „dar voi, dragilor, sunteți atât de mulți în seara aceasta!“ Nu știu vreo altă persoană în New York care ar putea să fericească o fată cu patru parteneri dezirabili dintr-un foc. Abilitățile matematice o trădează pe Muffy doar atunci când trebuie să stabilească bugetul destinat aranjamentelor florale. Ν În seara următoare, Julie afișa un zâmbet radios, cât Africa de lat. La fel îi erau și cerceii cu diamante. Câteodată, chiar și cineva ca mine, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o imaginam pe Paula Hamilton ducîndu-l În geantă, cu mîna albită de strînsoare pe patul armei, intrînd pe poarta de sîrmă a terenului și Înaintînd printre mingi În timp ce Crawford Îi făcea cu mîna. Bănuind că eu n-aveam să-l trădez niciodată, se hotărîse să-l ucidă pe Crawford Înainte să Înceapă programul mortal al petrecerii de adio. Sau Îl Împușcase Sanger ca să se răzbune pentru tot ce-i făcuse Crawford lui Laurie Fox? Imaginația mea Îl putea contura pe psihiatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că această ființare nu poate fi percepută decât de o altă ființare prezentă, de simțurile treze și conștiința vie. Orice experimentare a ei prin surogate și copii, prin imagini selectate, prin cuvinte grădinărite, prin alți ochi și alte minți, Îi trădează sau Îi exilează realitatea, Însă aceasta este consolarea naturii, mesajul ei, și cu mult dincolo de Codrul lui Wistman, de limitele lui stricte. El poate fi cunoscut și vizitat doar de fiecare În parte și numai În prezentul lui propriu; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
căști, înarmați, închingați și încătărămați, dar fără halat alb, cum se obișnuia în salonul de spital. După ce au salutat militărește, i-au adus la cunoștință, vorbind prost, într-o românească stropșită: "Țara tumneafoastr nu mai este aliat nostra. Armata tumneafoastr trădat armata de la Reich. Germani cu Rumania, acum, inamic. Tumneafoastr are statut prizonir. Tumneafoastr, prizonir, rămâne rănit de război, hir in Șpital." Un gradat înalt i-a rupt, într-un cazon ceremonial, epoleții lui de caporal în Armata Română, înmânându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
amuzantă, făcu pe supăratul și, la ieșirea ei din baie, o întâmpină cu o expresie încruntată de țăran păcălit. Nu reuși, însă, să nu-i admire trupul svelt, deplinătatea formelor, mersul legănat de lebădă, pielea netedă și ochii surâzători ce trădau încântarea. Când ieși de sub dușul cald, cald de tot, chiar fierbinte (lucru care făcea nu numai să-i dădea fiori de plăcere, ci îi conferea iluzia că începuse o eră de prosperitate de netăgăduit, milenară și ireversibilă în România), Vladimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și pe dumneavoastră! îi strigă, din jeep, Anibal... Vladimir, cu fularul lui alb, aruncat în jurul fălcilor, și arătând ca mirele întârziat, care se grăbește spre biserica unde-l așteaptă mireasa și nuntașii scoși din sărite, cu maleta-diplomat strânsă la piept, trăda pe chip aceeași furie și aceeași încăpățânare vigilentă ce se citește numai în privirile marilor oameni care au schimbat cursul Istoriei. Ca și cum Natura oarbă ar fi sesizat că Vladimir rămăsese singur pe drumul Ierusalimului, viscolul își spori furia și adversitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
revelația care îl învăluise fierbinte cu forța unei gigantice explozii nucleare. Visă că, hăituit fiind de niște aprigi vânători ai septentrionului, se pitula într-un iglu de eschimoși, fiindcă Miliția îl prigonea nemilos, pentru născocite și nedrepte vinovății. Idolatru nenorocit, trădezi elogierea Taberei lui Mercur! zbiera la el Bibi Bleotu, care, într-o manta albastră de colonel de Miliție, îl dibuise în iglu, scărpinându-și, între timp, umerii înstelați de cicatrice purulente. Mercur e un zeu, dar e și un element
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
chiar și Marius, se așteptaseră la o explozie de indignare în fața criticilor lui, îndreptățite totuși. Dar fata nu replicase în nici un fel. Ascultase tăcută, lovindu-și alene cu cravașa cizmele de călărie. Doar bărbia ce pornise să tremure subțire îi trădase tulburarea interioară. La vremea respectivă întâmplarea făcuse senzație printre obișnuiții hipodromului și nu numai. Cine nu o cunoștea pe doamna Sofia Hagiaturian, mama Smarandei? Ultima descendentă a influentei familii de boieri munteni Dracea ale căror origini se pierdeau în negura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de timpuriu saloanele cosmetice. Linia severă a costumului taior bleumarin completează perfect privirea albastră în spatele căreia se ghicește inteligența rece, lucidă, care o ajutase să supraviețuiască în mlaștina perfidă și necruțătoare a marilor afaceri. Domnule Rădulescu! Vocea un pic îngroșată trădează o veche fumătoare. Ce surpriză plăcută! Mă bucur să vă văd, spune aceasta cu un zâmbet afectat, întinzându-i o mâna albă ca laptele, cu degete subțiri, pe care Marius o sărută cu dezinvoltura unui perfect om de lume. Stimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
profesioniști ca un jucător cu lovitura extraordinară de rever. Ofițerul german duce delicat șervetul la gură, se ridică, trage marginile vestonului parcă pentru a îndrepta niște cute invizibile ale uniformei, apoi se îndreaptă fără grabă către masa lor. Mișcările ferme trădează condiția fizică perfectă a unui trup robust, întreținut prin permanente vizite la sala de antrenament. Stimată domnișoară Hagiaturian! Domnule! Pocnește energic tocurile cizmelor și înclină scurt capul. Cu un zâmbet larg, Smaranda face prezentările. Logodnicul meu, locotenentul Marius Rădulescu. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Salută scurt, printr-o înclinare a capului, apoi se retrage în grabă. Spiritual tip... dar aș fi preferat să fiu lipsit de această conversație intelectuală. Credeam că "arianul" a prins rădăcini la masa noastră, spune Smaranda pe un ton care trădează ușurarea. Continuă cu voce fals dojenitoare, însoțită de o licărire malițioasă a ochilor: Dragul meu, poate mă înșel, dar am impresia că nu agreezi marea noastră aliată, Germania. Zâmbind, Marius se oprește din mâncat. Rostește pe același ton: Dimpotrivă, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aduse de raidurile aeriene, bucureștenii încearcă să limiteze pe cât posibil pagubele. Iar unii, cu toate măsurile dure ale Mareșalului, o fac într-un mod atât de evident încât pe străzile elegante se văd mai multe ca niciodată limuzine scumpe care trădează afaceri tenebroase, petreceri îmbelșugate și desfrâu. Orașul continuă să fie la fel de efervescent, plin de bună dispoziție si încredere, în ciuda vitrinelor zebrate cu dungi albe de hârtie, a grămezilor de moloz și a zidurilor ciuruite de schije, mitralierelor antiaeriene montate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
relief trupul înalt și suplu. La apariția lor, strivește țigara sub talpa cizmei apoi se prezintă cu multă politețe. Căpitanul conte Peter von Streinitz. Un nou ofițer instructor proaspăt detașat regimentului lor. Amănunt care, chiar dacă spus pe un ton politicos, trădează neîncrederea vădită a nemților în privința moralului trupelor române. De sub fruntea înaltă și simetrică, ochii verzi, sclipitori, arată o privire veselă, degajată. La fel de politicoși, Marius și Felix se prezintă la rândul lor. Din explicațiile celuilalt se înțelege că trebuie să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-ului. Ca de obicei, aparența comportamentului ei nu a relevat nimic din adevăratele preocupări care o aduceau periodic la Constanța. În consecință, Schultz a dat ordinul demarării acestei dezonorante acțiuni care nu face cinste nimănui. Continuă cu o voce care trăda dispreț: Dar la ce te poți aștepta de la unul din SS? Afacerea Venlo 104 ar fi trebuit să vă spună de mult cum operează aceștia. În fine. Iar acest Obersturmführer Schultz ... Prin serviciul de teleimprimare al armatei, a fost chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]