8,223 matches
-
și executarea vornicului Crasnăș, va fi numit vornic Isaia, cumnatul domnului. Șendrea, un alt cumnat al domnului, va deveni portar al Sucevii. Duma, fiul lui Vlaicu, va îndeplini dregătoria de pârcălab. La fel Petrică al lui Iachim (Iachimovici), Iachim fiind unchiul domnului, iar cel de-al doilea fiu al său, Vasco, va face și el parte din Sfat. Dumșa postelnicul era nepotul de soră al lui Ștefan, iar Clănău spătarul era căsătorit cu Dragna, nepoata domnului. Eremia vistiernicul era căsătorit cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vistiernicul era căsătorit cu nepoata lui Duma, fiul lui Vlaicu . Hărman, în Sfatul Domnesc, ca pârcălab de Cetatea Albă, din aprilie 1475, se pare că era rudă cu Ștefan, fiind căsătorit cu o nepoată a lui Oană vornicul, al cărei unchi era Stanciul Marele. A fost boierul credincios, prezent în Sfatul Domnesc timp de 35 de ani. Maria Magdalena Szekely crede că Luca Arbure ar fi fost fiul lui Crâstea Arbure, cel care apără cetatea Sucevii în 1475, frate cu Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ctitoriei sale de la Putna, ctitoriilor sale de la Dobrovăț și Tazlău. Dar beneficiarii unor danii, e adevărat, nu spectaculoase ca mărime, au fost marii boieri din Sfatul Domnesc, ca Hărman pârcălabul, Eremia postelnicul, căsătorit cu o nepoată de-a lui Vlaicul, unchiul domnului, sau Luca Arbure, logofătul Tăutul și Clănău spătarul, căsătorit cu Dragna, nepoata domnului. Un loc în pustiu, ca să întemeieze un sat, este dăruit boierului Danciul Ureche. Domnul face danii nu numai celor mai puțin avuți și bisericii, dar și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dinaștilor de la Mangop, din neamul împărătesc al Paleologilor bizantinii și din acela, tot împărătesc, al Asaninilor bulgari.” Autorii au lămurit și cine a fost solul lui Ștefan cel Mare la Veneția în 1477, cunoscut sub numele de Ioan Țamblac, zis “unchi” al lui Ștefan cel Mare, deoarece era rudă cu Maria de Mangop. Este vorba de Ioannes Tzamplakon, unchiul Mariei. Din familia Tzamplakon erau oșteni, care se aflau în slujba Veneției, iar Ioannes Tzamplakon putea fi una și aceași persoană cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au lămurit și cine a fost solul lui Ștefan cel Mare la Veneția în 1477, cunoscut sub numele de Ioan Țamblac, zis “unchi” al lui Ștefan cel Mare, deoarece era rudă cu Maria de Mangop. Este vorba de Ioannes Tzamplakon, unchiul Mariei. Din familia Tzamplakon erau oșteni, care se aflau în slujba Veneției, iar Ioannes Tzamplakon putea fi una și aceași persoană cu Iohannes Paleologus Zamblaco, care se afla în 1461, la Roma. Ștefan cel Mare i-a încredințat solia unei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lor, s-au întors abia în 1959, vara. În luna august din acel an ducându-ne în vizită după îndeplinirea unor formalități severe (chemare, pașaport, viză) și timp de așteptare, 5-6 luni, am avut ocazia să ascult zile întregi poveștirile unchilor mei recent întorși din Siberia, despre chinurile și viața plină de necazuri pe care au fost nevoiți să o suporte 10 ani și apoi ce a urmat nu aveau drept de domiciliu în satul natal dar nici R.S.S.M., măcar. Puterea
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
Acum și noi am intrat în a doua jumătate a vieții și nu știm cum să facem să prelungim lumina. Mama noastră a fost fiica preotului Neculai Grigorescu și a soției sale Iliana, paroh în Rădășeni-Lămășeni, înaintea preotului Neculai Iordăchescu, unchiul mamei după bunica . Bunicii mei au murit de tineri și odihnesc în curtea bisericii vechi din Rădășeni. Mama a rămas orfană de copil și a fost nevoită să stea la mătușa noastră sora ei Amalia Stamati căsătorită cu brigadierul Alexandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
visam de când terminasem liceul și, dezorientat, mă încălzisem la sugestia infantilă a prietenului și colegului meu George de a merge la miliție și a cere pașapoarte pentru Argentina, unde, cu mai bine de 30 de ani în urmă, unul dintre unchii săi, ofițer în garda regală, emigrase și de care familia lui nu mai știa nimic. În martie 1990, aveam să-l întâlnesc pe acest domn de peste 70 de ani, distins, cu părul tot alb, care avea distincția militarului din cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
născut la 1 septembrie 1920 într-o familie de coloniști bulgari din com. Băneasa, județul Izmail, azi Ucraina. școala primară o urmează în comuna natală cu învățători prestigioși, care îi îndrumă pașii spre liceul din orașul Bolgrad. Îndrumat și de unchiul său, profesor la liceul de băieți Regele Carol al II-lea, secția agricolă, Petre Malamen, absolvă această prestigioasă școală în anul 1940. Își susține examenul de bacalaureat la Bolgrad tot în același an. Urmează școala de subingineri lucrări publice București
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
de moștenitorul tronului. A luat loc și Consiliul a început. Regele a luat cel dintâi cuvântul, precum fusese convenit din vreme cu Brătianu, ținând să arate de la început care era în concepția lui rostul acestui Consiliu de Coroană. La Sinaia, unchiul său chemase pe fruntașii țării ca să ia o hotărâre, război sau neutralitate. Acum regele ținea să precizeze de îndată că nu era vorba să se mai ia o hotărâre, fiindcă aceasta era deja luată. El convocase însă pe reprezentanții tuturor
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ca în anul 2007, cu ajutorul prietenului Dan Ioan din Satu Mare, să ne reîntâlnim la Oradea, la o întâlnire cu basarabenii și bucovinenii mei, organizată de un om de suflet și de acțiune, Ioan Rada. La sfârșitul anului 1943 a decedat unchiul tatei, Seniuc Gheorghe din Stănești de Jos, văduv și fără copii, lăsându-i toată averea; casa, o moară pe apă și mai multe hectare de pământ. Pe front, rușii, cu ajutorul material primit din S.U.A., tancuri, avioane, mașini, tunuri etc. se
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
și nimic nu Întrezărea greutățile care mă așteptau. Când, la trei anișori, am Îmbrăcat primul pantalonaș cu peticuț, am ieșit În uliță și sărind În sus de bucurie arătam tuturor trecătorilor peticelul pantalonilor mei. La puțin timp după nașterea mea, unchiul Milian s-a căsătorit și noi ne-am luat În primire gospodăria de pe marginea Visei. Spațiul de joacă mi-a crescut și integrarea În colectivul copiilor de pe uliță mi-a fost destul de rapidă. Mia, fetița vecinilor, Ana (Anuța) Radu, Nicolae
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
casă doar când mămăliguța era turnată pe cârpătorul de pe masă și aștepta să fie Împărțită mâncătorilor totdeauna flămânzi. Ne urcam apoi rapid În carul pregătit cu de toate (unelte, mâncare, apă, haine pentru o eventuală ploaie etc.) și plecam pe la unchiul Milian și de acolo, ambele familii, la câmp. Reveneam acasă odată cu Întunericul. Era programul zilnic din primăvară până În iarnă. Pe măsură ce copiii am Înaintat În vârstă, am sporit numărul "lucrătorilor agricoli". Luam În primire păscutul bivolițelor: la Început singur, apoi Împreună cu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
câmp. Reveneam acasă odată cu Întunericul. Era programul zilnic din primăvară până În iarnă. Pe măsură ce copiii am Înaintat În vârstă, am sporit numărul "lucrătorilor agricoli". Luam În primire păscutul bivolițelor: la Început singur, apoi Împreună cu fratele Lia și Ioniță, primul băiat al unchiului Milian. În doi sau În trei, munca era mai ușoară căci păscutul a două sau trei bivolițe pe o suprafață de teren relativ redusă și Înconjurată de porumb, trifoi, lucernă sau alte plante ademenitoare pentru animale nu era tocmai ușor
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
tăblița de gresie și stilul, și cu dragostea de litera scrisă, insuflată de Bunica, neștiutoare de carte, m-am apropiat cu sfială de domnișoara Eugenia Pintea, prima mea Învățătoare. O cunoșteam și mă cunoștea foarte bine, căci locuia vis-à-vis de unchiul Milian. Preda la școala unită, câteva case mai jos, la clasele I-a și a III-a. Mergeam regulat la școală, o urmăream pe Domnișoara cu atenție și Îmi făceam conștiincios primele semne grafologice. Totul s-a desfășurat În cele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Urmarea? N-o mai redau. Fapt este că, În aceste condiții, părinții au ajuns la concluzia că nu sunt bun pentru agricultură și trebuie să-mi găsească o altă cale În viață. Un prim ajutor le-a fost oferit de unchiul Dionisie Chisăliță, unul dintre copiii mătușei Ana, sora Bunicului. Le-a propus să-mi pregătească dosarul cu actele necesare pentru Înscriere la examenul de admitere la Școala de aviație din Mediaș, unde mi se asigura toată Întreținerea gratuită. Toți am
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
care adesea le admonestez părintește pe culoarele facultății și chiar colegii mai tineri, care Îmi umplu biroul de fum, deși știu că sunt nefumător. În vacanța de vară 1938, m-am Înhămat la muncile agricole, lucrând În rând cu părinții, unchiul Milian și tișa (mătușa) Anuța. Eram În fruntea echipei și adesea mă Înapoiam pe rândul de porumb sau de cartofi s-o ajut pe Mama sau pe frații rămași În urmă. Sâmbăta după-masă și Dumineca dimineața, Împreună cu Tata, Îl ajutam
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și tișa (mătușa) Anuța. Eram În fruntea echipei și adesea mă Înapoiam pe rândul de porumb sau de cartofi s-o ajut pe Mama sau pe frații rămași În urmă. Sâmbăta după-masă și Dumineca dimineața, Împreună cu Tata, Îl ajutam pe unchiul Milian la sacrificarea animalelor și vânzarea cărnii, eu fiind În general casierul, funcție pe care mi-am păstrat-o În toți anii de liceu și chiar În primii ani de facultate. Vara a trecut și noul an școlar 1938/1939
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de fochist Într-o locomotivă, cu “frica În sân” că În orice moment trenul putea fi oprit de ostașii sovietici, pentru control, am luat drumul Capitalei, hotărât să mă fac medic. Îmi asigurau adăpostul, fratele cel mai mic al Mamei, Unchiul Aurel și Tanti Ana. M-au așteptat În gară și ne-am deplasat la Direcția Generală a Personalului CFR, din str. General Berthelot Nr. 8, unde, la mansarda blocului vecin cu Liceul Industrial de Fete “Robescu” Își aveau locuința. Ziua
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Sanda Axente jucam remi și ne Împărtășeam amintiri din trecutul mai Îndepărtat sau mai apropiat. Amintindu-mi de Începutul studenției și manifestările uneori năstrușnice ale tinereții, nu pot trece peste un episod petrecut În prima iarnă. Condițiile de locuit la unchiul Aurel nu erau dintre cele mai comode nici pentru mine, nici pentru familia lui: unchiul, tanti Ana și Viorica, elevă. Într-un ansamblu de clădiri situat pe Calea Victoriei nr. 200, lângă biserica Italiană, al cărui chiriaș principal era cumnatul unchiului
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Amintindu-mi de Începutul studenției și manifestările uneori năstrușnice ale tinereții, nu pot trece peste un episod petrecut În prima iarnă. Condițiile de locuit la unchiul Aurel nu erau dintre cele mai comode nici pentru mine, nici pentru familia lui: unchiul, tanti Ana și Viorica, elevă. Într-un ansamblu de clădiri situat pe Calea Victoriei nr. 200, lângă biserica Italiană, al cărui chiriaș principal era cumnatul unchiului Aurel, cornistul Orchestrei Filarmonice, Gheorghe (Ghiță) Dimitriu, era o cămăruță nelocuită, care pentru o sumă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
unchiul Aurel nu erau dintre cele mai comode nici pentru mine, nici pentru familia lui: unchiul, tanti Ana și Viorica, elevă. Într-un ansamblu de clădiri situat pe Calea Victoriei nr. 200, lângă biserica Italiană, al cărui chiriaș principal era cumnatul unchiului Aurel, cornistul Orchestrei Filarmonice, Gheorghe (Ghiță) Dimitriu, era o cămăruță nelocuită, care pentru o sumă relativ redusă ne putea fi pusă la dispoziție: mie, unei rude de-a lor, Nistor, student la Silvicultură, atunci În cadrul Universității din București și colegului
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
fum insuportabil, cu tot petrolul cu care le Îmbunătățeam arderea. Lăsam focul să ardă până se Încălzea puțin atmosfera din cameră și apoi deschideam fereastra. Așa neam strecurat până la vacanța de Crăciun, după care ne-am despărțit, eu Întorcândumă la unchiul Aurel iar cei doi prieteni găsindu-și alte culcușuri. Primul an de studenție s-a scurs destul de repede. Mi-am susținut examenele programate și m-am Înapoiat În mijlocul familiei și al satului, care fierbea sub știrile de pe frontul din vest
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
prin adresa nr. 469929 din 8 mai 1950. Eram deci salariat, cu o sursă de venit modestă, dar suficientă pentru a trăi pe cont propriu. Mi am găsit o cameră mobilată Într-un imobil situat la cca. 200 m de unchiul Aurel, pe str. Luigi Cazzavillan nr. 13. Eram primul În laborator și rămâneam toată ziua. Am promovat examenele finale din luna februarie și am fost declarat “medic veterinar”, iar cu data de 1 mai, am fost promovat ca asistent (adresa
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
fi incompletă fără menționarea unor “momente de respiro” rupte de medicina veterinară. O mare parte dintre ele mi-au fost oferite de cornistul Filarmonicii “G. Enescu”, Ghiță Dimitriu, care Își petrecea majoritatea după amiezelor, Înainte de a merge la repetiții, la unchiul Aurel. În anii studenției, Orchestra Filarmonică “G. Enescu” prezenta săptămânal pentru elevi și studenți repetiția generală a programului duminical. Însoțindu-l pe Ghiță Dimitriu (sau mai corect ducându-i cornul), luam parte la toate concertele stagiunii. Am avut astfel ocazia
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]