6,525 matches
-
emis corect, fonemul u se exersează în cadrul unor cuvinte, sintagme sau onomatopee: supa, sus, duș, suta, fusta, must, cuțit, tu, cucu „guguștiuc”, „cucuriguuu..”. Ulterior se fac propoziții care se pronunță cu pauze între cuvinte, exemplificându-se cu imagini fiecare noțiune: Urlă lupul în pădure. Am pus supă în farfurie. Fumul se suie în sus. Cuvintele se analizează fonetic prin despărțire în silabe și pe sunete. Logopatul trebuie să emită fiecare cuvânt, iar dacă nu are această posibilitate se trece la pronunția
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
pământ și se luptă Între ei. Aici o familie Întreagă doarme lângă un foc ce s-a stins; aici niște babe, croite după modelul vrăjitoarelor lui Machbeth, dau cu ghiocul fetelor, care le cer căutarea norocului. Împrejurul corturilor hoinăresc câini, urlând, și niște bieți căluți rânchiezesc, cercetând oriunde o hrană tăgăduită de sărăcia pământului. E totdeodată un spectacol izbitor... Fiecare trib se compune din mai multe bresle - aceea a lingurarilor, cari au mesteșugul lingurilor de lemn sau de cositor, a căldărarilor
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
nu ne este accesibil genul de liniște furnizat de aplicarea unei pedepse. Păstrăm ca societate, cu rolul de liniștire a membrilor săi, un gest prin care eram calmați atunci când durerea născută din contactul dur cu un obiect ne făcea să urlăm: pedepsirea obiectului. Am adăugat doar obiectivarea în persoane. Diferența esențială este dată de faptul că aceste "obiecte" suferă, născându-le astfel și întreținându-le resentimentele față de societate. Suntem tot timpul împărțiți în noi și ei, separați de variate repulsii. Din
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de narator). Mai este de mirare că până și vorbele unui Mitrea - argatul îi sună eroinei din Baltagul altfel decât în „litera” lor? Și tot despre timp și anotimp se vorbește: „Întâi are să viscolească, pe urmă au să prindă a urla lupii în fundul râpilor”. Ascultându-l, „Vitoria simți un fior prin spate”: și în fundul unei râpi vor găsi ea și Gheorghiță rămășițele pământești, sfâșiate de lupi, ale lui Nechifor Lipan. Anticipări intruziv-auctoriale? Nu, însă nu atât cuvintele argatului, cât rezonanța
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
atinge cercul bărbaților care 273 H.Matei, op. cit., p. 70-71. 132 cântă, strigând tot mai puternic și mai răgușit și făcând mișcări tot mai violente, Încât Își pierde echilibrul, cade pe spate și zace la pământ cu picioarele În aer, urlând Într-una. Actul al doilea este format din cântecul lui Kipara despre „porumbelul cel orb al pădurii”, unde bărbații cântă molcom În ritmul neputincios și al țipetelor plângărețe ale păsării care murea de sete, deoarece izvorul secase. Deodată, ca din
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Îți găteau victimele umane. Ultimul dintre acești uriași sălbatici a fost omorât În cele din urmă de către doi oameni-cangur, care i-au Înfipt lancea În spate În timp ce el, ghemuit Într-un tufiș se pregătea să Îi atace. Pungalunga a fugit urlând de durere, iar cei doi l-au urmat până la o grotă lângă un izvor, unde au reușit să-l omoare (ibidem, p. 87). 215 Cele mai vechi desene sunt liniare și geometrice, altele mai complicate: arcași, lăncieri, capete umane cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mult afectați de „febra fotbalului australian”. Se organizează meciuri În fiecare sâmbătă, și uneori și În serile de vineri și duminică, În timpul sezonului din aprilie-septembrie. Finala are loc pe Melbourne Crichet Ground, În prezența a 100.000 de suporteri care urlă și beau bere427. Runda de deschidere a Campionatului Mondial din Formula 1 FIA, dotat cu Melbourne Marele Premiu Australian este o zi memorabilă ca și Cupa Flemington Racecourse, eveniment cu ecou internațional, ce are loc În prima marți din noiembrie
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
adâncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, Își dezlănțuiră asupra pământului Îngrozit furia lor prăpăditoare. Uraganele umplură jgheaburile largi ale munților, și ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale; vântul șuiera, gemea și urla În răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de arbori zbuciumați, acum de munți cu furie zguduiți pe temeliile lor de cremene eternă... Sclipirile neîntrerupte și orbitoare de lumină frântă ale fulgerelor spintecau, laserele dumnezeirii supreme, pe linii fantastice
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
agale, V.A. și cu mine, către poarta de ieșire din mănăstire, să tot fie ora două după-amiaza. Mașini, multe mașini, cu probleme de manevră din cauza spațiului redus și a aglomerației. Unele dintre ele au derapat pe pajiștea udă, motoarele urlă, ambalate la maximum, în încercarea șoferilor de a scăpă din capcana glodului. Încă odată, am impresia că asist la un pelerinaj automobilistic, la un mare salon auto în aer liber. Echipa de filmare a televiziunii comerciale ProTV își face apariția
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
parte, la o parte, faceți loc, oameni buni”. Clopotele Catedralei bat cu îndârjire, reporterii fug excitați dintr-o parte în alta, avizi de senzațional. „Ocazia” se ivește lângă ușa de ieșire din Catedrală, o femeie îmbrăcată în negru începe să urle, să-și smulgă părul, să se lovească violent cu fruntea de pământ, chiar în momentul în care racla trece val-vârtej pe lângă ea. Imediat este înconjurată de camere video, cum să pierzi accesele de furie ale unei „demonizate”, înconjurată de jandarmi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
împiedica o parte dintre mașini să ajungă până la poarta construită în stil maramureșean a mănăstirii, evitând astfel blocarea completă a unui drum îngust, cu pantă accentuată, dotat în plus cu două curbe strașnice în ac de păr, care fac să urle motoarele și să scârțâie cumplit frânele celor care se aventurează să ajungă până sus. Strategiile folosite de cei care vor să depășească barajele de poliție sunt asemănătoare cu cele practicate la celebra Mănăstire Prislop : „Sunt avocata X, medicul Y sau
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
puținele obiecte de valoare ce ne rămăseseră. Sora mea a rămas fără portțigaretul de argint cu monogramă de aur, tatăl meu fără trusa medicală, valoroasă, și fără medicamente și fără multe altele. Un jandarm târa de păr o femeie care urla de durere. I se găsise ceva ascuns În păr. Mama mea, știind că și eu am ascuns ceva În păr, a Încercat să mă atenționeze. În același timp, un locotenent o striga pe mama să se ducă la control. Văzând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
plângea. În Câmpulung a rămas doar o singură familie de evrei, unul dintre farmaciști. Avea două farmacii. Erau doi farmaciști: pe unul l-au trimis cu noi, celălalt a rămas acolo. Farmacistul pe care l-au trimis cu noi țipa, urla... Până la urmă l-au legat de un copac și l-au omorât cu focuri de revolver. Era Îngrozitor. Acum, când vă povestesc despre mine, am senzația că parcă n-aș fi fost eu. Parcă spun o poveste. Au trecut și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În templul ăla, noaptea, din Basarabia, evrei din lagărul de la Edineț - și ăștia au venit ca niște oameni sălbatici, flămânzi, erau de-acum terminați. Noi Încă eram curați - ăștia erau flămânzi, rupți, ca niște animale sălbatice flămânde, cu păduchi... Și urlau... Și au venit peste noi... — Deja ați Început să vă dați seama cam ce vi se poate Întâmpla? — Da... Îmi aduc aminte că la Atachi megeam pe stradă și am văzut doi copii - unul avea o căciuliță roșie: erau Întinși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lucru. Și atunci Întotdeauna erau nereguli, pentru că erau grupuri bune și grupuri mai puțin bune. Ce Însemna mai puțin bun? Unde șeful, maistrul, că erau și maiștri, bătea, lovea... și băteau rău! Și atunci se afla. De exemplu, maistrul nostru urla, țipa, dar nu lovea. Ăsta era un lot mai bun. Și atunci unii se fofilau acolo. Era un grup de 40, iar când se număra erau 43. Atunci se lua lista și se citeau numerele - că În lagăr nu aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
taie părul, am zis că-s nebune. Nu acuma, cu vreo câțiva ani În urmă. Întotdeauna trebuia să ne ducem Înaintea lor În pielea goală - era ceva groaznic. Ei așa spuneau, că nu suntem oameni. Nu vorbeau cu noi, numai urlau. Ni se spuneau cuvinte groaznice, numai cuvinte urâte. Mare lucru - atâția oameni, șase milioane de oameni au pierit, nici nu știu cum am rămas În viață. De multe ori Îmi pun Întrebarea asta: cum de am rămas tocmai eu În viață? O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au fugit imediat În câmp, noi am rămas acolo: ne-a prins bombardamentul și mulți dintre noi s-au prăpădit și-n aceste bombardamente. Unui foarte bun prieten de-al meu i-a retezat o bombă ambele picioare de la genunchi - urla nenorocitul: „Împușcați-mă!”, că știa și nemțește. Nu l-au Împușcat - l-au dus, i-au amputat picioarele și... Foarte interesant, la Buchenwald era un bloc al invalizilor, ca un fel de vitrină: „Uite că noi nu-i ucidem pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
comode” față de perioadele trecute. Am aflat că lagărul nu mai este atât de plin de deținuți, deoarece zilnic pleacă de acolo transporturi mai la distanță de linia frontului. În dimineața zilei următoare, deci pe 11 aprilie 1945, ca de obicei urlau sirenele și din megafoane s-a auzit ordinul de prezentare la apel, pentru ca, Întocmai ca și În ziua precedentă, la fiecare două ore să plece un transport de câte 4000 de deținuți, În scopul evacuării lagărului. Spre surprinderea noastră, deținuții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
closet turcesc. ADLER: La noi nu era turcesc - era cu bude, din beton... DAVIDOVICI: Turcesc era și mirosea a lapte de var. Și stăteai pe două picioare... și Îți făceai... ADLER: Da, uitasem mirosul ăla specific... Și când trecea timpul urlau odată „Abschneiden!”, adică tăiați-o. DAVIDOVICI: Da, „Abschneiden!”... Iar În luna octombrie... Asta a durat din mai până În octombrie, și În luna octombrie iar ne-au selectat. - Ce se făcea Între apeluri? ADLER: Hai să revenim - te duceai la closet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se deschide ușa și cineva dă cu piciorul și mă descoperă acolo. Cine era? Un Blockaltester sau vreun șef de lagăr, ceva, polonez, deținut, dar atașat nemților, un trădător - de ăștia nu duceam lipsă. Și mă descoperă. A Început să urle: „Jidan nenorocit!”. Dar eu nu ascultam ce zice - urlam și mai rău. Ăla urla, eu urlam... - Ce ziceați? - De frică urlam. Și deodată Îmi dă un picior În burtă - nu m-a nimerit, dar m-am făcut că m-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mă descoperă acolo. Cine era? Un Blockaltester sau vreun șef de lagăr, ceva, polonez, deținut, dar atașat nemților, un trădător - de ăștia nu duceam lipsă. Și mă descoperă. A Început să urle: „Jidan nenorocit!”. Dar eu nu ascultam ce zice - urlam și mai rău. Ăla urla, eu urlam... - Ce ziceați? - De frică urlam. Și deodată Îmi dă un picior În burtă - nu m-a nimerit, dar m-am făcut că m-a nimerit. Și urlam și mai tare. Unul dintre cunoscuții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Un Blockaltester sau vreun șef de lagăr, ceva, polonez, deținut, dar atașat nemților, un trădător - de ăștia nu duceam lipsă. Și mă descoperă. A Început să urle: „Jidan nenorocit!”. Dar eu nu ascultam ce zice - urlam și mai rău. Ăla urla, eu urlam... - Ce ziceați? - De frică urlam. Și deodată Îmi dă un picior În burtă - nu m-a nimerit, dar m-am făcut că m-a nimerit. Și urlam și mai tare. Unul dintre cunoscuții mei din Ungaria, ajutor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sau vreun șef de lagăr, ceva, polonez, deținut, dar atașat nemților, un trădător - de ăștia nu duceam lipsă. Și mă descoperă. A Început să urle: „Jidan nenorocit!”. Dar eu nu ascultam ce zice - urlam și mai rău. Ăla urla, eu urlam... - Ce ziceați? - De frică urlam. Și deodată Îmi dă un picior În burtă - nu m-a nimerit, dar m-am făcut că m-a nimerit. Și urlam și mai tare. Unul dintre cunoscuții mei din Ungaria, ajutor de Blockaltester, vine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ceva, polonez, deținut, dar atașat nemților, un trădător - de ăștia nu duceam lipsă. Și mă descoperă. A Început să urle: „Jidan nenorocit!”. Dar eu nu ascultam ce zice - urlam și mai rău. Ăla urla, eu urlam... - Ce ziceați? - De frică urlam. Și deodată Îmi dă un picior În burtă - nu m-a nimerit, dar m-am făcut că m-a nimerit. Și urlam și mai tare. Unul dintre cunoscuții mei din Ungaria, ajutor de Blockaltester, vine acolo și mă dă În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Dar eu nu ascultam ce zice - urlam și mai rău. Ăla urla, eu urlam... - Ce ziceați? - De frică urlam. Și deodată Îmi dă un picior În burtă - nu m-a nimerit, dar m-am făcut că m-a nimerit. Și urlam și mai tare. Unul dintre cunoscuții mei din Ungaria, ajutor de Blockaltester, vine acolo și mă dă În primire. Ăsta a fost norocul meu. Zice: „Ce să fac cu tine?” - „Îmi dai drumul”. Și Îmi dă drumul. Traversez din nou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]