6,856 matches
-
realitate”, după ce el de multă vreme este deja „realitate”. Și atunci... ce Înseamnă, Încă o dată, acest cuvânt, acest concept, cum zic filosofii?! Pentru mine, cel puțin, mai ales pentru veșnicul și incorigibilul adolescent care am fost, realitatea desemna o noțiune vagă, confuză, complet contradictorie. Realitate avea și trupul meu, de realitate, Însă mai bine zis de autoritatea ei, se bucurau adulții acelei vremi, și pentru că ei, În mintea și firea mea hipersensibilă, Îmi apăreau ca „monștrii” din basmele copilăriei, adică brutali
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tîrzii românești, când puterea se exersa de către un grup sau de câteva grupuri În jurul domnitorului și când erau date la o parte ultimele aparențe ale dreptului și ale persoanei, de data aceasta cu o „valoare” nouă ce trebuia să justifice, vag și cinic, abuzurile multiple: „dreptatea socială” sau, mai bine zis, „dreptatea clasei muncitoare”, „idee” din care mai rămăseseră doar câteva penibile franjuri, zdrențe, Încât Însuși „conducătorul”, cu un bun fler politic, schimbase „macazul” introducând un fel de „program național-comunist”, vrând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că, deși aflați Într-o „periferie geografică și culturală europeană” și scriind Într-o limbă și Într-un ambient cultural „recent” față de secularul și orgoliosul Apus la care se Închinau toți marii noștri antecesori, noi, tinereii debutanți, aflați la primele vagi și „false” publicări, suntem și vom fi capabili de o artă mare! Profundă, originală, de tentă, culoare și valoare universală! Că avem tot dreptul de a aborda nu numai teme naționale, ci și marile motive și obsesii ale literaturii romantice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a umanului”, la veșnic discutata și prost Înțeleasa „transvaluare a tuturor valorilor!”. Atunci, abia, „Dumnezeu va fi cu adevărat mort - adică inutil!”. Deși pare una din alegațiile sale cele mai „clare” și mai „actuale”, pentru mine ea este cea mai vagă, mai „discutabilă”, și eu, În ceea ce mă privește, deși nu numai că Îl consider ca pe unul dintre maeștrii mei de hârtie, extrem de „apropiat” și de formator - unele fraze sau exclamații ale sale parcă le-am pronunțat eu Însumi „În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu propria noastră soartă sau a cuiva din anturajul sau cunoștințele noastre sau cu a vreunei celebrități. E adevărat că Napoleon a pus, printre primii, definiția destinului În legătură cu politicul - „Politica este destinul!”, o propozițe cam uscată după gustul nostru și vagă. Dar tot el, În recluziunea sa ultimă, pe insula Sfânta Elena, a exclamat: Quel roman que ma vie!... Iată cum, dacă soarta unui personaj romanesc se poate confunda cu cea a unui om viu, ca o parabolă plină de sensuri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și contradicțiilor” sociale, dar și În „plasa” propriilor sale pulsiuni și contradicții, care, ele, uneori nu se mai sfârșesc și Îl pot Împinge pe omul cel mai cuminte și echilibrat În pragul a ceea ce numim cu un cuvânt grosolan și vag - nebunie?... Prin viața, traiectul unui personaj - și poate cel mai „didactic” a făcut-o așa-numitul bildungsroman dus la culme de un Thomas Hardy sau Th. Mann! -, noi Încercăm, de fapt, să Înțelegem „conținutul” acestui concept care are atâtea nume
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu știu ce Împrejurare, cineva - așa, precum e uneori conturul unei femei intangibile, create pentru ființe superioare nouă! - care-ți dă o ciudată strângere de inimă, o căldură bruscă, „fermecătoare”, Îți Înconjoară inima și totul, aproape totul devine muzică. Un fel de vag, timid „extaz” al propriei persoane, deodată nouă, netocită de existență și, ca un copil, Îți vine să Întinzi mâna și s-„o” atingi cu vârful degetelor, ca să te convingi... nu, nu atât că „este”, ci că există! Miracolul existenței care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
altceva, un popor animat de alt spirit decât cel al națiunilor occidentale: o anumită „ușurință“ de a trăi Îi separă de seriozitatea responsabilă a celorlalți. În timp ce Occidentul se definește ca o lume ordonată și previzibilă, România aparține, dimpotrivă, unui spațiu vag și imprevizibil. <endnote id="2"/> Din păcate pentru români, latura seducătoare a exotismului s-a estompat În favoarea imaginilor tenebroase. Dracula a marcat puncte. Ceaușescu i-a venit În ajutor, cu varianta lui extravagantă de comunism. Iar după el, atâtea alte
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
răspunde mult mai sigur decât o poate face o abordare istorică prudentă și critică. <endnote id="1"/> Prima dificultate pornește chiar de la conceptul În discuție. Ce Înseamnă popor? Ce Îi unește pe oameni Într-un popor? Iată un termen destul de vag, care a mai fost, În plus, și intens politizat. Conceptul antropologic de etnie pare mai adecvat și mai neutru; dar până la urmă nu operează decât o deplasare semantică, care nu lămurește esențialul. Principalul liant este Îndeobște limba, o limbă comună
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
valori și structuri...). Este ușor de spus când s-a afirmat națiunea română (ca mai toate națiunile europene, În secolul al XIX-lea), dar mai greu de definit etapele formării poporului, pentru simplul motiv că „poporul“ este un concept mai vag decât „națiunea“. Moldovenii sunt parte alcătuitoare a națiunii române, nu În mai mică măsură decât „muntenii“ — românii din țara Românească. Până În secolul al XIX-lea, ei nu numai că au avut statul lor și istoria lor distinctă, dar nici nu și-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
A fost necesară o Întâlnire, la Osborne, Între Napoleon III și regina Victoria, Însoțită de primul-ministru, lord Palmerston. Rezultatul: un compromis, nu tocmai de natură a-i satisface pe români. Cele două țări aveau să se unească Într-o manieră vagă, nu sub numele de România, ci sub acela de Principatele Unite, păstrându-și fiecare domnitorul (autohton, nu străin!), guvernul, parlamentul și armata; instituțiile comune — având un rol limitat — urmau să funcționeze În micul oraș Focșani, aflat la granița dintre Moldova
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Au ajuns să aibă și mai puțină. Principiile și regulile acționează În societățile stabile, cu evoluții previzibile. Altminteri, nu contează decât supraviețuirea. Atunci când s-a prăbușit regimul comunist, România s-a trezit În fața unui mare vid, fiindcă țesătura socială era vagă, organismul social nefuncțional. Nici o țară n-a intrat atât de spectaculos În postcomunism ca România. Dar nici o țară n-a intrat atât de puțin pregătită. 5 Între trecut și viitor Lupta pentru putere Pe 22 decembrie 1989 românii au avut
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
județe (corespunzătoare departamentelor franceze), conduse de prefecți numiți de guvern. Între timp, chiar Franța a procedat la reconstituirea regiunilor, iar dintre țările ex-comuniste, Polonia și-a reorganizat teritoriul În regiuni... În România nu s-a mers mai departe de o vagă descentralizare administrativă, care lasă aproape intactă puterea Centrului. Guvernul instalat la sfârșitul anului 2004 lasă totuși să se Înțeleagă că va adopta măsuri mai energice În favoarea descentralizării. Naționalismul pur și dur a fost În cea mai mare parte absorbit de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
dezinvolt nu l-a relaxat niciodată pe tata. A rămas mereu prizonierul unei furii demente indiferent cât de dulci erau condițiile exterioare ale vieții pe care o ducea. Și din cauza asta lumea constituia o amenințare pentru noi, de o manieră vagă și abstractă, din care nu reușeam să ne desprindem - harta dispăruse, busola fusese zdrobită, eram pierduți. Eu și surorile mele am descoperit o dimensiune lugubră a vieții la o vârstă neobișnuit de fragedă. Am învățat din comportamentul tatălui nostru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
politicos (Lamentația lui Millipede) care urma să primească în mod sigur o serie de cronici respectabile ca apoi să fie definitiv uitată. Citatul pe care l-am conceput în cele din urmă era dibaci și evaziv, o înlănțuire de cuvinte vagi care s-ar potrivi oricărui alt roman: „Nu cred să fi citit vreodată în ultimii ani un roman atât de decisiv concentrat asupra propriului subiect“. După care am parcurs rapid o proză scurtă scrisă de unul din studenții mei. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o vedetă de film tânără și populară. Cu toate astea, în mod misterios, sexul devenise o corvoadă și un eveniment din ce în ce mai rar. Nu mi se mai scula ca altădată când eram cu ea și am încercat s-o liniștesc cu vagi generalități pescuite din talk-show-urile lui Oprah. „E sexul mai important decât copiii sau carierele noastre, Jayne?“ am întrebat-o într-o noapte. „Cred că o ducem destul de bine.“ A oftat în întunericul dormitorului. „Faptul că nu avem parte de sex
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
devenea mai celebră - oamenii așteptând tot mai mult de la ea - cu atât mai mult dădea impresia unui politician. Când Nadine m-a strâns de braț, cerându-mi părerea despre un subiect la care nu fusesem atent, i-am răspuns cu vagi generalități despre disperare în lumea editurilor. Cum n-am generat nici o reacție, am înțeles atunci că ceea ce doream era să fiu acceptat. Dar de ce nu mă ofeream să-i ajut pe copii la orele de informatică? De ce nu antrenam echipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de alarmă, nu?), iar după ce mi s-a înmânat un alt joint și am tras un fum pe cinste, m-am gândit în aburii marijuanei: cât de ... straniu...după care gândurile au deraiat spre Aimee Light și am simțit un vag impuls sexual urmat de dezamăgire, combinația obișnuită. Siluetele femeilor se distingeau în bucătărie, vocile lor distante și estompate, un fundal plăcut al conversației bărbaților. Bărbații erau dichisiți și fără burtă, cu părul scump vopsit și fețele netede, fără riduri, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
direcția din care veniseră sunetele acelor zgârieturi. Însă m-am oprit brusc atunci când luminile piscinei s-au aprins, apa devenind de un acvamarin luminos, apoi s-au stins la fel de brusc și apa s-a cufundat în întuneric. Am auzit zumzetul vag dinspre jacuzzi și când m-am uitat am văzut că făcea spume și, de parcă aș fi știut că trebuiau să fie acolo, ochii mei au căutat balustrada unde erau agățați aceiași chiloți de baie pe care îi găsisem de Halloween
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
privirea lui se întretăie cu a mea când m-am ridicat în picioare, dar între noi exista o certă distanță. Apoi, după câteva promisiuni reciproce de a ne informa îndată ce „apare ceva“ (o formulă care a fost lăsată delicios de vagă), l-am condus la ușă, și dus era Kimball. Îndată ce am închis ușa am observat plicul bej de lângă urmele de pași tivite cu cenușă, pe podea, un obiect pe care nu-l remarcasem înainte. Pentru că nu fusese acolo, corect?) (Mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am întrebat-o: - De ce vrei să rămâi cu mine? - Pentru că... A oftat. Pentru că...te înțeleg, cred. - Dar nu fac decât să te dezamăgesc, am murmurat, vinovat. Nu fac decât să-i dezamăgesc pe toți. - Ai potențial. S-a oprit. Comentariul vag a fost transformat în altceva de tandrețea ei. Era o vreme când mă făceai să râd și erai...cald... Altă pauză. Și cred că o să se întâmple din nou. Își coborî capul și nu-și ridică privirea vreme îndelungată. - Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fel de a pretinde că nu ne deplasam spre o situație la care scriitorul fusese deja martor și pe care o numea, cu o ambiguitate înfiorătoare, complicată. Am auzit frânturi ale dialogului cu Miller zvâcnind prin minte. Făcând un gest vag spre ceva, am întrebat: - Asta ce face? - Un DCE, am auzit. Filtrează frecvențele electromagnetice normale. - Cum adică? am întrebat pierdut. - Ca cele de la un computer sau televizor sau telefon sau chiar corp uman - toate acestea pot emite semnale care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
draperiile umflându-se, deși era o după-amiază rece de noiembrie. Apoi au încetat să se mai umfle. Draperiile nu erau acolo noaptea trecută, zise scriitorul. Nu le recunoști? întrebă scriitorul. Amintește-ți. Curentul de aer zbârnâi deasupra noastră și sunetul vag al unui fel de puls rezonă în toată casa. Pulsul persista. Se auzea prin pereți și apoi în tavan, deasupra noastră. Pulsul se afla în competiție cu sunetele detectate de DCE-uri, dar apoi pulsul a ieșit în prim plan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de contrafăcut, ca ceva ce văzusem în filme - un truc de speriat copiii. Camera de zi putea fi considerată foarte bine un ecran, iar casa un cinematograf. Cobora pe scări, oprindu-se în dreptul unor trepte. Era înaltă și avea o vagă alură umană și, deși scheletală, avea ochi. Fața tatălui meu se aprinse rapid în craniul arătării. Înlocuită apoi de o altă față. A lui Clayton. Înghețasem locului. Respirația mea febrilă nu se auzea din cauza camerelor video și a detectoarelor. Arătarea-schelet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi se părea incredibil). M-am așezat pe o saltea sub un poster înrămat al lui Elvis Costello care încă mai atârna pe perete și am început să răsfoiesc paginile manuscrisului. Fără să știu exact ce căutam am simțit dorința vagă de a cerceta volumul pentru a mă debarasa de ceva ce-mi spusese Donald Kimball. Exista un amănunt care nu se potrivea nicicum cu matricea care ni se revela. Vroiam să fiu sigur că nu exista amănuntul în speță. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]