58,661 matches
-
înconjurătoare, cu gândul ca aceasta să fie casa lui după pensionare; din păcate nu a mai apucat să vadă casa și grădinile terminate, el murind înainte de finalizarea acestora. Isambard Kingdom Brunel a murit la 15 septembrie 1859, chiar înainte de prima călătorie a transatlanticului "Great Eastern", proiectat de el. Deși avea doar 53 de ani, cu 10 zile mai înainte suferise un accident vascular cerebral care i-a fost fatal. A fost îngropat lângă tatăl său, în cimitirul "Kensal Green" din Londra
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
1837), era cel mai mare vapor din lume. Nava avea o lungime de 72 m, era construită din lemn și propulsată cu ajutorul unor roți cu zbaturi acționate de o mașină cu aburi; era însă prevăzută și cu vele. Prima sa călătorie Bristol-New York (dus-întors) a durat doar 29 de zile, jumătate din cele două luni necesare pentru o navă cu pânze medie și cu circa o săptămână mai puțin decât cele mai performante veliere ale timpului. În total, "Great Western" a
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
dus-întors) a durat doar 29 de zile, jumătate din cele două luni necesare pentru o navă cu pânze medie și cu circa o săptămână mai puțin decât cele mai performante veliere ale timpului. În total, "Great Western" a făcut 74 călătorii la New York de-a lungul perioadei sale de exploatare. A doua mare navă proiectată și construită de Isambard Kingdom Brunel a fost "Great Britain", lansată la apă în 1843. Mult mai mare decât "Great Western" (98 m lungime), aceasta este
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
Salla Allahu alaihi wa sallam) a spus: ‘Djinii sînt de trei feluri: cei care au aripi și zboară prin văzduh; alții care arata ca șerpii sau cîinii; și unii care se opresc pentru a se ohihni și apoi își reiau călătoria”. (Relatat de al-Tahhaawi în Mushkil al-Athaar, 4/95, si de al-Tabaraani în al-Kabeer, 22/214. Shaykh al-Albaani said în al-Mishkaat (2/1206, no. 4148): al-Tahhaawi și Abu’l-Shaykh l-a relatat cu un isnaad saheeh - lanț narativ autentic). Fiecare ființă
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
Gauguin, care avea un stil asemănător. În anul 1897 a expus la galeria ""S. Bing"" din Paris, secțiunea Art Nouveau. Rippl-Rónai a participat pentru ultima dată în 1898 la o expoziție împreună cu gruparea Nabis la galeria ""Durand-Ruel"". Cu prilejul unei călătorii la Banyuls-sur-Mer, o așezare situată la poalele munților Pirinei, este fascinat de împrejurimi, de culorile puternice ale locurilor, ceea ce îl determină să picteze peisaje după natură, care constituie o trecere spre o cromatică luminoasă, pătrunsa și în redarea interioarelor. În
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
volumul "The Fall of Atlantis": "Web of Light" și "Web of Darkness". "" reprezintă veriga lipsă în presupusa legătură dintre mitica Atlantidă și seria Avalon. Diana L. Paxson i-a propus lui Marion Zimmer Bradley să scrie împreună o poveste despre călătoria în Britania a celor doi copii născuți la sfârșitul volumului "The Fall of Atlantis". Ideea a fost prezentată editorului în același timp cu cea pentru "Preoteasa din Avalon", iar acesta a optat pentru cea din urmă. Decesul ulterior al lui
Străbunii Avalonului () [Corola-website/Science/328730_a_330059]
-
Pantazi s-a închis în sine, a pictat adoptând o factură „sintetică și conceptuală”. Evenimentele care aveau să urmeze s-au dovedit a fi hotărâtoare în viața și creația artistului. În anul 1985, soția sa Francisca Stoenescu a facut o călătorie în occident și a rămas în Olanda. Valeriu Pantazi nu a obținut pașaport deoarece în dosarul său de la Uniune scria că “nu prezintă garanții morale și politice”. Artistul a rămas „zălog” în strada Haga nr.4 din București, amenințat de
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
că devorarea convențiilor temporale sunt cauzate de permanentizarea prezentului. Soluția adusă de către artist a fost îndrumarea privitorului într-un exercițiu de aducere a acelui timp istoric în actualitatea sensibilității celui care percepe astăzi prezentul existent dintotdeauna și nu impune o călătorie în trecutul invocat (nu evocat). În expozițiile la care a luat parte, Valeriu Pantazi a oferit imaginea unui artist stăpân pe uneltele sale, matur și care, chiar dacă a părut a fi un clasic al începutului de secol al XX-lea
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Denys Cochin, termină în 1897 opera ""La Légende de saint Hubert"" pe șapte panouri. Treptat, Maurice Denis părăsește iconografia tradițională pentru simboluri cu caracter personal. Este puternic impresionat de poezia simbolista și de poezia epica a Evului Mediu. În urma unei călătorii în Italia, în compania lui Ernest Chausson, pictează o serie de peisaje în care introduce și personaje simbolice, ca de ex. în tabloul ""Figures dans un paysage de printemps"" (1897). În Italia va reveni de mai multe ori. Maurice Denis
Maurice Denis () [Corola-website/Science/328754_a_330083]
-
Fetița visa ca într-o zi să vadă America. După ce a crescut, băiețelul a devenit marinar, iar în timpul absenței sale iubita lui a fost violată de alți marinari. Ajuns căpitan, tânărul dorea să-și ia iubita pe corabie în prima călătorie spre America. Pe puntea navei sosesc însă niște soldați conduși de un sergent, care voiau să-l aresteze pe căpitan pe motiv că dorea să fugă în America, iar marinarul se sinucide aruncându-se de pe catarg sub ochii iubitei sale
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]
-
a lui Darie în stilul scrierilor lui Panait Istrati. El se situează cronologic în ciclul epic al lui Darie între povestirea „Florile pământului” (1954), ce va deveni ulterior capitol final al romanului "Desculț", și romanul "Pădurea nebună" (1963). Autorul prezintă călătoria forțată a adolescentului Darie prin țările din Peninsula Balcanică în frământatul an 1917 și încercarea sa de a se întoarce în România. Tânărul inocent, încă nealterat de contactul cu mizeria umană, este însoțit pe parcursul acestui drum de un individ declasat
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
însoțit pe parcursul acestui drum de un individ declasat și cinic poreclit Diplomatul. Cei doi încearcă să supraviețuiască războiului, bolilor și foametei, devenind martori ai destrămării imperiilor și ai renașterii națiunilor ce-și reclamau imperios independența. Darie se maturizează pe parcursul acestei călătorii și ajunge cu bine în patrie, în timp ce Diplomatul sfârșește prin a fi arestat de autorități. Romanul a fost ecranizat în 1976 de regizorul Andrei Blaier într-un film intitulat "Prin cenușa imperiului", în care rolurile principale au fost interpretate de
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
fi preluat de acolo de serviciul Căilor Ferate Austro-Ungare. Capătul de linie urma să fie unul dintre fronturile germane. La auzul veștii, naivul Darie are o explozie de bucurie nereținută la gândul că va călători și va vedea lumea. În timpul călătoriei, Darie trebuie să aibă grijă de cel pe care îl înjunghiase. Diplomatul îl poreclește „Scaurus” („picior strâmb” în limba latină) și-i spune că-l va sili să-i plătească fapta, făcându-l sluga lui. Darie află de la Diplomat că
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
boierească a lui Dinu C. Ioanid (cunoscut sub pseudonimul literar de Dinu Nicodin) din satul dunărean Lisa. În anul 1917 sosește în Bucureștiul ocupat de armatele germano-austriece, încercând să se angajeze ca vânzător de ziare. În același an face o călătorie de nevoie la sudul Dunării, prin Balcani, fiind silit de autoritățile de ocupație să ducă, împreună cu alți tineri, un transport de oi destinat trupelor germane din Serbia. Acest peregrinaj va fi descris mult mai târziu în romanul "Jocul cu moartea
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
la Judecătoria de Ocol din Turnu Măgurele (1918-1920). Decide să-și continue studiile și se înscrie în 1920 ca elev la liceul din Roșiorii de Vede, începând să publice articole și fragmente literare. Întâmplările prin care a trecut cu prilejul călătoriei sale prin Balcani au fost povestite de Zaharia Stancu în articolul „Note de drum”, pe care l-a publicat sub pseudonimul Mitroiu Th. Ștefan după război, în 1921, în "Ziarul științelor și al călătoriilor" (nr. 49 din 6 decembrie 1921
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
prin care a trecut cu prilejul călătoriei sale prin Balcani au fost povestite de Zaharia Stancu în articolul „Note de drum”, pe care l-a publicat sub pseudonimul Mitroiu Th. Ștefan după război, în 1921, în "Ziarul științelor și al călătoriilor" (nr. 49 din 6 decembrie 1921; vezi și „Pagini regăsite”, în revista "România literară", anul V, nr. 41, 1972). Călătoria a fost descrisă parțial de autor în însemnările din volumul autobiografic "Viață, poezie, proză!... Confesiunile lui Darie" (Ed. Eminescu, București
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
drum”, pe care l-a publicat sub pseudonimul Mitroiu Th. Ștefan după război, în 1921, în "Ziarul științelor și al călătoriilor" (nr. 49 din 6 decembrie 1921; vezi și „Pagini regăsite”, în revista "România literară", anul V, nr. 41, 1972). Călătoria a fost descrisă parțial de autor în însemnările din volumul autobiografic "Viață, poezie, proză!... Confesiunile lui Darie" (Ed. Eminescu, București, 1975, pp. 75, 123, 128 și 231). În câteva pasaje din primul volum al ciclului miscelaneu " Rădăcinile sunt amare" (pp.
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
adolescent curios într-o perioadă de război când oamenii își arată adevăratul caracter. Darie a fost ursit la naștere să țipe sfâșietor doar în interiorul lui, fără a fi auzit, să nu cunoască fericirea și să viseze cu ochii deschiși. Pe parcursul călătoriei sale, el aude permanent comentariile făcute de o voce interioară (pe care Eugen Simion le consideră a fi „suspine lirice” asemănătoare cu versetele biblice din "Ecleziastul") ceea ce conferă întâmplărilor mărunte pe care le traversează o dimensiune relativistă a eternității. Contopirea
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
și trimiterea împreună cu un grup de coate-goale (pleava orașului) să însoțească un transport de oi până pe frontul sudic, în Bitolia, îi oferă ocazia să călătorească prin Serbia, Macedonia și Bulgaria în stil Panait Istrati și să cunoască medii sociale noi. Călătoria are parte de momente neprevăzute și senzaționale, tipice literaturii picarești. Darie este atacat încă din prima noapte de un ins dubios (poreclit Diplomatul, al cărui nume real rămâne necunoscut) care vrea să-i fure banii, se apără de el, înjunghiindu
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
unui tânăr cu greutățile vieții. Simbolistica se transferă uneori pe plan epic ca în lupta lui Darie cu un șarpe, în care scapă nevătămat datorită agilității sale. Cele două personaje principale ale romanului, Darie și Diplomatul, sunt prezentate în antiteză. Călătoria lor prin Balcanii devastați de război și de mizerie prilejuiesc reflecții morale cu privire la caracterul oamenilor. Cei doi călători simbolizează aspecte morale contradictorii ale oamenilor: cinstea și puritatea (Darie), respectiv ticăloșia și murdăria (Diplomatul), adică prin reducție Binele și Răul, Frumosul
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
în timpul unui viscol puternic care le-a acoperit urmele. În a doua noapte de după fuga lor, Kazik moarte înghețat după ce a rătăcit drumul în timp ce căuta lemn de foc, fiind îngropat mai târziu de ceilalți fugari. După mai multe zile de călătorie prin zăpezile din Siberia, grupul ajunge la Lacul Baikal. Ei o întâlnesc acolo pe Irena (Saoirse Ronan), o tânără poloneză, care le spune că părinții ei au fost uciși de soldații ruși la o fermă colectivă de lângă Varșovia. Dl. Smith
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
Peter Weir a continuat să pretindă că așa-numitul drum pe jos a avut loc, el descrie acum "" ca „în esență, un film de ficțiune”. Indiferent dacă acest special „drum lung” a avut într-adevăr loc, alți polonezi au efectuat călătorii dificile în timpul celui de-al doilea război mondial pentru a fugi din Uniunea Sovietică. Relatări ale evadării lor pot fi găsite în arhivele Institutului Polonez și ale Muzeului Sikorski din Londra (Anglia), și la Institutul Hoover de la Universitatea Stanford din
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
mărețe”. "The Guardian" a acordat trei stele din cinci și a afirmat: „Weir a realizat un film bun - ciudat, deși, având în vedere amploarea acestuia, se simte mai degrabă ca unul destul de mic”. "The Telegraph" a numit acest film „o călătorie care pare îngrozitoare, eroică și impenetrabilă - și una pe care veți dori să o vedeți din nou”. Recenziile critice ale acestui film s-au înmulțit atunci când a ieșit la lumină faptul că autorul cărții din care s-a inspirat filmul
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
acestea fiind modificate de fiul său, Michel, și publicate în continuare la editura lui Hetzel sub numele tatălui său. Alte manuscrise au fost abandonate de autor la solicitarea lui Hetzel-tatăl și rescrise sub o nouă formă, devenind romane din seria Călătoriilor extraordinare. Manuscrisele originale au fost descoperite un secol mai târziu și publicate în forma în care se aflau. Lor li se adaugă câteva opere finalizate, dar rămase ascunse până la descoperirea lor, în a doua jumătate a secolului al XX-lea
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
care fiecare considera că are dreptul. Personajele care apar în primele trei capitole sunt: Jédédias Jamet este un om strict, inflexibil, de o precizie dusă la extrem, fiind primul om-orologiu dintre numeroasele personaje similare care aveau să se regăsească în Călătoriile extraordinare (cel mai celebru dintre ele rămânând Phileas Fogg). El pare o caricatură a tatălui scriitorului, Pierre Verne, la fel de intransigent cu familia sa. Acest rezumat, lăsat deoparte de Jules Verne, avea să constituie sursa de inspirație pentru alte opere ulterioare
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]