58,470 matches
-
Întoarcere de la câmp (aflat la Muzeul Național de Artă al României), relevă un caracter idilic, nu lipsit de o poezie a verii. Mai aproape de "stilul 1900" sunt cele două panouri decorative realizate pentru Palatul Republicii, în 1938, "naturi moarte cu flori și cărți pe un fundal marin"175, ecou recuperabil, crede Sanda Agalidi, dintr-o pânză cu flori și fluturi datată tot 1938, aflată în depozitul Muzeului Național de Artă din România. Decorația executată din pânză maruflată pentru plafonul hall-lui de la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de o poezie a verii. Mai aproape de "stilul 1900" sunt cele două panouri decorative realizate pentru Palatul Republicii, în 1938, "naturi moarte cu flori și cărți pe un fundal marin"175, ecou recuperabil, crede Sanda Agalidi, dintr-o pânză cu flori și fluturi datată tot 1938, aflată în depozitul Muzeului Național de Artă din România. Decorația executată din pânză maruflată pentru plafonul hall-lui de la parter al scării, în ultima locuință a pictorului, strada Zambaccian, nr. 3, realizată în 1927-1928, relevă însă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
locuință a pictorului, strada Zambaccian, nr. 3, realizată în 1927-1928, relevă însă în cadrul "vechii tradiții decorative de origine renascentistă"176 și a rococoului, trăsăturile artei 1900. Trei putti pe un fond albastru alcătuiesc o horă, prinși de o ghirlandă de flori roșii, roz și albe, pe care par să o poarte în zborul lor. În ciuda interpretării personale pe care pictorul o dă motivelor renascentiste, exuberanța rococoului nu este stinsă, fiind topită într-un elan senzual specific Jugendstilului pe care culorile vii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cele ale Ceciliei Cuțescu-Storck este izbitoare. Cu lecția bine învățată, Mina Byk proiectează nuduri într-un peisaj exotic, care se face ecoul celui tahitian din tablourile lui Gauguin. E ceva de exuberanță horticolă, de junglă tropicală, de seve care alimentează florile mari, cărnoase. Pe acest fundal, nudurile par să împrumute ceva din această exuberanță, feminitatea este explorată într-o dimensiune arhetipală. Senzualitatea nu are nimic artificial, construit, însă panourile evocă scenarii inițiatice ale unor surorități emblematice, precum cel intitulat Cochetărie, care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau care circumscriu o arie simbolică la care ia parte fiecare element al tabloului. Gesticulația simbolistă se precizează în raport cu spațiul și accesoriile, elementul decorativ participă la revendicarea unui sens superior. Privitor la primul panou, înfățișând o tânără femeie înconjurată de flori într-un peisaj silvan, într-o atitudine de extaz, Marian Constantin relevă factura poetică, onirică, imaginară a acestui peisaj, care consună cu transa extatică a personajului seminud. Ideea de sugestie, de sentiment poetic care se transmite observatorului vine mai degrabă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ortodoxe. Aparentul caracter istorist, arheologic, intră în contrast cu figura împărătesei Theodora, care acaparează prim planul scenei. Într-o atitudine de devot, cu chipul îndreptat spre cer, împărăteasa ține în mâinile împreunate un lujer de crin care se desface simbolic în trei flori. Lumina care cade pe acest chip extatic contrastează cu obscuritatea frescei din fundal, menită unui rol decorativ. Este o modalitate prin care acest revival este integrat artei occidentale sub semnul simbolismului, pe care-l reclamă și figura emblematică a Sarei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
parfumată într-un cadru bucolic. Instinctul îi dirijează mutual către o unire paradisiacă sub semnul purității sufletești și a anotimpului alegorizat, Flora, Primăvara. Dragostea împărtășită nu face loc spasmului dionisiac al instinctelor dezlănțuite, iar prezența lor solitară în mijlocul câmpului cu flori sugerează beatitudinea inocentă a cuplului adamic de dinainte de păcat. Nu există aici loc pentru ispită, pentru brutalitatea instinctelor. În Idilă, izolarea deplină a celor prinși în magia erotică este esențială. Idila se destramă cu repeziciune atunci când apare un intrus, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atemporală, ideală. Idila este menită să ilustreze de fapt un simbol al Primăverii, Flora, simbol care sintetizează întreaga compoziție. "În "Idila" ce dăm astăzi, apar toate calitățile de dragoste și de duioșie ale lui Lukian. Într'un câmp plin de flori, un copil și copilă de țărani stau unul lângă altul. Florile ce-i înconjoară parcă sunt inimile lor înflorite și parfumate. El privesce parcă în sine însuși, ea se uită la cel drag. Și imediat vedem că acești copii se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al Primăverii, Flora, simbol care sintetizează întreaga compoziție. "În "Idila" ce dăm astăzi, apar toate calitățile de dragoste și de duioșie ale lui Lukian. Într'un câmp plin de flori, un copil și copilă de țărani stau unul lângă altul. Florile ce-i înconjoară parcă sunt inimile lor înflorite și parfumate. El privesce parcă în sine însuși, ea se uită la cel drag. Și imediat vedem că acești copii se iubesc, dar fără spasmuri, fără agitație, fără surmente, calm și lin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o notă decadentă prin trimiterea la una din femeile fatale celebre, Messalina, și prin ea la decadența latină. "Ea (pânza) reprezintă o bachantă odihnindu-se după unul din acele tumulturi orgiastice caracteristice serbărilor lui Dionysos, într-un câmp smălțat de flori, pe o piele de leopard, cu capul rezemat de genunchii unui faun brun și hirsut. Privirea, trăsăturile, întreaga făptură se resimt încă de cutremurul momentelor precedente. Fără voie îți vin în minte cuvintele lui Tacit caracterizând pe Messalina: "Lassata sed
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
recuzita aferentă. Din basm, Kimon Loghi extrage feeria, depopulându-l de prezențele monstruoase consacrate: zmeii, căpcăunii, vrăjitoarele (Baba Cloanța) etc. Un prinț stă pe malul unui lac, fascinat de apariția unei zâne care iese din apă cu părul plin de flori. Spațiul de basm pe care-l construiește Kimon Loghi este un mic eden floral. În dreapta se găsesc o serie de tinere fete, zâne, cu părul foarte lung, expresie a fluidizării amintite mai sus, atente la scena care se desfășoară. Basmul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ocru/cenușiu nedatat inventar 1285, pe verso cu cerneală violetă) se intitulează un alt tablou al lui Kimon Loghi. Dacă în prim plan se află zâna învăluită în șal și rochie, cu părul auriu și lung, purtând o cunună de flori, în fundal descoperim înconjurat de pădure un lac pe care plutesc lebede. Pictorul a ales închiderea naturală de rezonanță lirică, "lacul codrilor albastru", pentru sugestia unei intimități privilegiate și a unui farmec care-și dă măsura numai aici. Zâna respiră
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tuș negru, nedatat), prima parte din incipitul consacrat în basme: "A fost odată, ca niciodată". Se pot observa în pictura sa influențele prerafaelite, probabil pe filiera secession-ului german. În prim plan stau trei figuri, zâne, două dintre ele purtând flori în păr, una șoptindu-i ceva la ureche celeilalte. Ele au aceeași grație longilină, aceeași distincție sensibilă a femeilor prerafaelite pe care Jugendstilul le-a cultivat la rândul său. Povestea se spune in sotto voce, ne aflăm în împărăția șoaptei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care i-o conferă viziunea loghiană, poartă amprenta indelebilă a unei feminități enigmatice, a unei senzualități latente, a unei grații coregrafiate minuțios, de care se contaminează și puținele personaje masculine, cum este bărbatul din prim planul tabloului, care poartă flori galbene în păr și o brățară aurie pe un braț feminin. Devirilizarea se acordă cu ambiguitatea sexuală, redată de figurile androgine pe care simbolismul și mai ales decadentismul le exaltă. În dreapta, ne atrage atenția un personaj masculin cu părul și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o brățară aurie pe un braț feminin. Devirilizarea se acordă cu ambiguitatea sexuală, redată de figurile androgine pe care simbolismul și mai ales decadentismul le exaltă. În dreapta, ne atrage atenția un personaj masculin cu părul și barba foarte lungi, purtând flori în păr și ținând emblematic o liră. Lângă un cuplu de îndrăgostiți situat într-un plan mai îndepărtat pare să se afle o harfă. Asemeni harfei, lira este un instrument apolinic, menit să oglindească armonia, dar și emblemă a virtuților
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
greco-latină, vehiculată de către maeștrii săi, Böcklin și Von Stück și revendicarea unui substanțial bagaj mitologic autohton. Loghi prelungește această influență și în felul în care-și construiește tabloul, dispunând personajele în cortegii solemne care deambulează ritualic: fete purtând ghirlande de flori însoțesc în al doilea plan o regină încoronată care ține la rândul ei un buchet de flori. Tot acest cortegiu angajat într-o coregrafie hieratică pare să se deplaseze către un altar care abia se vede într-un luminiș. Se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prelungește această influență și în felul în care-și construiește tabloul, dispunând personajele în cortegii solemne care deambulează ritualic: fete purtând ghirlande de flori însoțesc în al doilea plan o regină încoronată care ține la rândul ei un buchet de flori. Tot acest cortegiu angajat într-o coregrafie hieratică pare să se deplaseze către un altar care abia se vede într-un luminiș. Se poate observa și aici influența lui Böcklin, cu o pânză ca Pădurea sacră (1886) înfățișând un cortegiu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din folclorul autohton sau a naiadelor, nereidelor sau sirenelor din mitologia greco-latină, Știma sau Zâna lacului dispune de fascinul unui erotism meduzant, fatal. Povestirea lui Vasile Voiculescu, Lostrița, sau povestirile lui Mihail Sadoveanu, care refac un spațiu fabulos, mitologic, Nada Florilor, sunt populate cu ființe înzestrate cu o periculoasă putere de seducție. Zâna lui Artachino poartă o coroană făcută din lujerul unui nufăr alb, frumoasa floare care crește în mlaștini. Lujerul se împletește ca un șarpe în jurul capului fetei, părul îi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Vasile Voiculescu, Lostrița, sau povestirile lui Mihail Sadoveanu, care refac un spațiu fabulos, mitologic, Nada Florilor, sunt populate cu ființe înzestrate cu o periculoasă putere de seducție. Zâna lui Artachino poartă o coroană făcută din lujerul unui nufăr alb, frumoasa floare care crește în mlaștini. Lujerul se împletește ca un șarpe în jurul capului fetei, părul îi acoperă o treime din chip și aproape în întregime unul dintre ochi, decupaj cu efect de mască, acordând o și mai mare vizibilitate intensității tulburătoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
minor al ilustrației de carte sau picturii decorative. Criticul de artă, care semnează și o monografie Ștefan Popescu, asociază decorativismul simbolismului, mariaj care făcea parte atunci din gustul epocii 1900. "În culori suave, zâne și feți-frumoși evoluând printre copaci și flori, constituiau frumoase ilustrațiii de carte, dar nu încă pictură. Tot cam atunci el expune și un proiect pentru fresca Ateneului, plin de personaje legendare sau alegorice, concepute cam în același spirit decorativ-simbolic"221. Cele douăsprezece fete de împărat ilustrează elocvent
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și arămii, fășii din sângele agoniei verii. În primul plan se situează Christ, fin, aerian, învăluit într-un aer de mister, în acea notă care îi da caracterul de ceva divin și supranatural: pare că alunecă pe chilimul ireal al florilor moarte, al foilor de sânge și aur. În fund se întrezărește Magdalena apropiindu-se cu un aer de pocăință, de învinsă a vieței, cu o înfățișare de durere mută, de vină care cere iertarea"251. Pictura cu tematică religioasă este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mare parte a picturilor cu caracter simbolist poartă amprenta acestei afinități: o "pictură-poem" (Popescu-Gogan) Scrisoarea IV (1897) o nocturnă, Oră de dragoste (1904), un moment din "Luceafărul", Seară de dragoste, Nud la malul mării (1931)281, Natură moartă (1935) și Flori (ofrandă lui Eminescu) (ulei pe pânză, 1,708 x 1,708 cm, inventar 2061, 1935), tot o natură moartă. Poetul nu doar primește din partea Poeziei sale un chip, dar portretul său idealizat se insinuează într-o serie de ilustrații ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Într-un al treilea cerc stau sculptori care au migrat dinspre simbolism către modernitate, dar care măcar prin câteva lucrări revendică contactul cu formula rodiniană, sculptori precum Ion Jalea cu opera de început, Cornel Medrea (1888-1964) cu Sărutul și Christ, Floarea de zăpadă (1923), Păcatul (1926), proiectul din 1925 pentru Monumentul aviatorilor din Bucuresti care a fost câștigat de sculptorița Lydia de Kotzebue -, Alexandru Călinescu cu Tinerețe, George Dimitriu cu Meditație, Suferința, Cel din urmă glas al durerii, Supliciul 303, Gheorghe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un soclu, capul ei se înalță pe un gât foarte mlădios, lung, precum corpul unui șarpe, ca și cum corpul propriu-zis ar dispărea din sfera de interes a sculptorului, regăsindu-se poate sublimat în extensia neverosimilă a gâtului. Asemeni unui boboc de floare pe un lujer, capul se înalță direct din soclul paralelipipedic. E foarte posibil ca Paciurea să se fi gândit la un monument unde himerele sale să joace mai mult decât un rol decorativ. Ceea ce apare schițat fugitiv în aceste carnete
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
viață a bărbatului este îmbrăcată într-o rochie roșie, așa cum bărbatul poartă un costum negru. Cuplul se află în tensiunea pe care o crează cei doi poli, condiția beatificată a maternității lângă femeia îmbrăcată în rochie albă se află o floare -, și cea solitară, resemnată a sterilității și a morții. Dansul vieții (și al morții) va înclina balanța către unul din poli, pictorul surprinde doar acel moment suspendat al condiției feminității și a tensiunilor care o presupun. În opinia lui Elisabeth
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]