64,222 matches
-
pot fi testate experimental e posibil ca ea să fie știință reală, oricât de ciudate, uluitoare sau neintuitive ar fi. Dacă însă nu pot fi testate, probabil e o pseudoștiință. Dacă afirmațiile sunt inconsistente cu rezultatele experimentale existente sau cu teoriile considerate valide se prezumă de obicei că e o pseudoștiință. Reciproc, dacă afirmațiile unei "științe" nu pot fi testate experimental e posibil să nu fie de fapt o știință reală, oricât de de evidentă sau intuitivă pare. În asemenea circumstanțe
Pseudoștiință () [Corola-website/Science/299844_a_301173]
-
atât susținătorii cât și detractorii Protocolului de la Kyoto asupra încălzirii globale au recrutat oameni de știință pentru a sprijini poziții contradictorii datorită scopurilor politice diferite. Practica înrolării științei în serviciul politicii mai e numită "știință de gunoi". "Articol principal: Lista teoriilor alternative, speculative sau disputate" Practicile medicale pseudoștiințifice sunt relativ populare. Uneori acestea oferă beneficii terapeutice trecătoare, datorită efectului placebo sau efectului observatorului. În țările avansate, grupuri de protecție cum ar fi CSICOP s-au declarat îngrijorate de aparenta creștere a
Pseudoștiință () [Corola-website/Science/299844_a_301173]
-
preocupat de distanțele, mărimea și traiectoriile aștrilor. El a realizat primul ceas solar și un glob ceresc (cu pământul în centrul universului) destinat navigatorilor. Anaximandru era considerat de Eratostene întemeietorul geografiei științifice. Cea mai importantă contribuție a lui Anaximandru la teoria cosmologică a fost, fără îndoială, eliberarea sa de ideea că pământul are nevoie de un suport. Surse post-aristotelice susțin că Anaximandru credea în existența unui infinit număr de lumi și ceruri. Teoria sa despre apariția vietăților și a omului, i-
Anaximandru () [Corola-website/Science/299855_a_301184]
-
Cea mai importantă contribuție a lui Anaximandru la teoria cosmologică a fost, fără îndoială, eliberarea sa de ideea că pământul are nevoie de un suport. Surse post-aristotelice susțin că Anaximandru credea în existența unui infinit număr de lumi și ceruri. Teoria sa despre apariția vietăților și a omului, i-a determinat pe unii istorici să-l considere pe Anaximandru ca unul dintre precursorii evoluționismului, deși ideea enunțată de Anaximadru însuși este diferită. Astfel, el a afirmat că animalele au apărut din
Anaximandru () [Corola-website/Science/299855_a_301184]
-
- (născut Nicolae Georgescu, pseudonimul "Roegen" reprezintă "Ne Geor" inversat, utilizat ca un retronim) - (n. 4 februarie 1906 - d. 30 octombrie 1994) a fost un matematician, statistician, pedagog și economist american de origine română, părintele teoriei bioeconomice, o teorie care prezintă un mod revoluționar de a vedea economia. Nicolae Georgescu-Roegen este fondatorul teoriei bioeconomice, o teorie care prezintă un mod revoluționar și integrator de a vedea economia. Opera sa de căpătâi este "The Entropy Law and
Nicholas Georgescu-Roegen () [Corola-website/Science/299862_a_301191]
-
- (născut Nicolae Georgescu, pseudonimul "Roegen" reprezintă "Ne Geor" inversat, utilizat ca un retronim) - (n. 4 februarie 1906 - d. 30 octombrie 1994) a fost un matematician, statistician, pedagog și economist american de origine română, părintele teoriei bioeconomice, o teorie care prezintă un mod revoluționar de a vedea economia. Nicolae Georgescu-Roegen este fondatorul teoriei bioeconomice, o teorie care prezintă un mod revoluționar și integrator de a vedea economia. Opera sa de căpătâi este "The Entropy Law and the Economic Process
Nicholas Georgescu-Roegen () [Corola-website/Science/299862_a_301191]
-
un retronim) - (n. 4 februarie 1906 - d. 30 octombrie 1994) a fost un matematician, statistician, pedagog și economist american de origine română, părintele teoriei bioeconomice, o teorie care prezintă un mod revoluționar de a vedea economia. Nicolae Georgescu-Roegen este fondatorul teoriei bioeconomice, o teorie care prezintă un mod revoluționar și integrator de a vedea economia. Opera sa de căpătâi este "The Entropy Law and the Economic Process" (Legea entropiei și procesul economic) publicată în 1971, referitoare la entropia economică. Domenii aparent
Nicholas Georgescu-Roegen () [Corola-website/Science/299862_a_301191]
-
4 februarie 1906 - d. 30 octombrie 1994) a fost un matematician, statistician, pedagog și economist american de origine română, părintele teoriei bioeconomice, o teorie care prezintă un mod revoluționar de a vedea economia. Nicolae Georgescu-Roegen este fondatorul teoriei bioeconomice, o teorie care prezintă un mod revoluționar și integrator de a vedea economia. Opera sa de căpătâi este "The Entropy Law and the Economic Process" (Legea entropiei și procesul economic) publicată în 1971, referitoare la entropia economică. Domenii aparent ireconciliabile, așa cum erau
Nicholas Georgescu-Roegen () [Corola-website/Science/299862_a_301191]
-
Legea entropiei și procesul economic) publicată în 1971, referitoare la entropia economică. Domenii aparent ireconciliabile, așa cum erau privite economia și ecologia la sfârșitul aniilor 1960, sunt aduse împreună elegant și, respectiv, fundamentat matematic și fizic de către Georgescu-Roegen. Contrar gândirii anterioare teoriei bioeconomice, care situa revoluția industrială și progresul tehnic de o parte a "baricadei", respectiv evoluționismul lumii vii și ecologia de cealaltă parte, economistul român vine cu o clarificare decisivă, având și conotații evidente de economie politică contemporană. enunță și demonstrează
Nicholas Georgescu-Roegen () [Corola-website/Science/299862_a_301191]
-
entropiei - adică între degradarea de neevitat a resurselor naturale folosite de omenire, ca urmare a folosirii lor, și creșterea materială nelimitată. El s-a arătat adeptul unei descreșteri economice, pentru a ține seama de legea fizică a entropiei. Criticii acestor teorii consideră că a amesteca entropia cu fenomene biologice și sociale caracterizate mai degrabă prin autoorganizare și adaptabilitate este prea simplist. Georgescu-Roegen a manifestat convingerea că bucuria de a trăi este adevăratul scop al activității economice.
Nicholas Georgescu-Roegen () [Corola-website/Science/299862_a_301191]
-
ciubotar sau doctor în știinte, a vocației dăruite și menținute de Dumnezeu în viața fiecăruia, și în special încrederea nezdruncinată în suveranitatea lui Dumnezeu asupra Universului și a bunătății lui față de creștini, a fost ingredientul principal în crearea și dezvoltarea teoriei și practicii a ceea ce azi numim capitalism. Ideea că Dumnezeul suveran asupra a tot ceea ce se întâmplă a găsit cu cale să se reveleze omului nu numai în teologie ci și în legile naturii a condus la acceptarea științei ca
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
reuniunilor duminicale. Toată viața, Zola va păstra nostalgia acestui „mic grup” în care "„câte trei sau câte șase, întreprindem un galop prin toate subiectele și de fiecare dată revenim la literatură, la cartea sau piesa momentului, la întrebările generale, la teoriile cele mai riscante”". Zola se apropie de asemeni de scriitori tineri ca Guy de Maupassant, Paul Alexis, Joris-Karl Huysmans, Léon Hennique și Henri Céard care devin fidelii seratelor din Médan, aproape de Poissy, unde romancierul deține o mică casă la țară
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
îl pătrunde în fiecare clipă ». Termenul de naturalism începe să fie folosit la începutul secolului al XVIII-lea, derivând din cuvântul « natural », pentru a face distincția între sistemul de interpretare simbolic și fenomenele naturale. Cuvântul este folosit mai târziu în cadrul teoriilor care exclud o cauză supranaturală. În secolul al XVIII-lea, se folosește de asemenea în vocabularul științific pentru a desemna caracterul natural al unui fenomen. Termenul va intra în desuetudine până în 1857 când "la Revue Moderne" publică o critică ce
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
memoriu ce compară romanul naturalist cu epopeea. Scriitorul afirmă că așa cum epopeea se identifică cu societatea și modul de gândire al Greciei Antice, tot așa trebuie să existe o legătură între o specie literară și un context istoric dat, conform teoriei determinismului literar postulată de Hippolyte Taine. Conform filozofului Taine, o literatură este determinată științific de naționalitate, mediu și timp. Zola se distinge de Taine prin afirmația că temperamentul este cel ce predomină. Aceasta este diferența principală dintre realismul lui Taine
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
unele fraze și chiar adaugă episoade inedite. Când îi vine ideea de a adăuga personaje noi în ciclul "Les Rougon-Macquart", poate lua un volum deja apărut și îl poate modifica pentru o viitoare reeditare . Din 1864, Zola elaborează prima sa teorie despre stil, pe care o expune cu ajutorul metaforei ecranelor: opera literară este un ecran situat între ochi și lume, iar acest ecran poate fi de trei tipuri, în funcție de estetica căreia i se supune. Dintre aceste trei ecrane (cel clasic, cel
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
deodată; mă arunc în ea ca în apă, nu mă tem de frază; în fața ei sunt curajos, mă avânt spre ea, o atac, lăsând eufoniei sarcina de a o termina.» Aceste paradoxuri din opera lui Zola, aceste decalaje evidente între teorie și practică, trecerea sub tăcere a unor caracteristici importante ale artei romanești (de exemplu, absența unor opinii despre transfigurarea realului prin implicarea elementelor fantastice și mitice) au fost de natură să-i facă scriitorului un portret trunchiat și prea simplificat
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
rămânând într-un punct mort. Ca jurnalist abia reușește să se întrețină în timpul acestor ani arizi. Cu toate acestea, succesul literar se apropie. Cu "Thérèse Raquin" Zola reușește să se impună pentru prima oară. Romanul de succes din 1867 ilustrează teoria temperamentelor, dezechilibrul între « sânge » și personalitate. « În Thérèse Raquin, am vrut să studiez temperamentele și nu caracterele [...] Am ales personaje dominate în cea mai mare măsură de nervi și de sânge, deposedate de liberul arbitru, antrenate în fiecare act al
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
din Franța, exprimată prin atacuri continue și refuzul obstinat de a-l admite în Academia Franceză. Începe să filozofeze asupra activității sale literare: « Viitorul aparține celui sau celor care vor reuși să capteze sufletul societății moderne, care, eliberându-se de teoriile foarte riguroase, vor accepta o interpretare mai logică , mai sensibilă a vieții. Cred într-un tablou al adevărului mai larg, mai complex, într-o deschidere mai mare a umanității, într-un soi de clasicism al naturalismului .» Acest comentariu vine în
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
dacă este cazul. Astfel, acesta poate fi mai bine sa utilizați un tradițional pentru buclă, cu un indice numeric atunci cand iterarea peste tablouri. Există diferențe între browsere web diferite cu privire la proprietățile care vor fi reflectate cu de ..., în loop. În teorie, acest lucru este controlată de o proprietate de stat internă definită de standardul ECMAScript numit "DontEnum", dar, în practică, fiecare browser-ul returnează un set diferit de proprietăți în timpul introspecție. Este util pentru a testa pentru o proprietate dat folosind if
JavaScript () [Corola-website/Science/299854_a_301183]
-
direct, imaginând o tânără siciliană drept autoarea "Odiseei" (dar nu și a "Iliadei"), o idee speculată mai departe de către Robert Graves în romanul său "Fiicele lui Homer". În limba greacă numele său este "Homēros", care se traduce "ostatec". Există o teorie cum că numele său ar fi provenit dintr-o societate poetică numită Homeridae, care tradus literal înseamnă "fiii ostaticilor", respectiv descendenții prizonierilor de război. Cum acești oameni nu erau trimiși la război din pricina incertitudinii în privința loialității lor pe câmpul de
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
mai 1836, Praga; d. 12 august 1900, New York) a jost un jucător de șah evreu austriac și primul campion mondial oficial al acestui joc (1886-1894). Cunoscut pentru contribuțiile sale originale la strategia de șah precum ideile sale despre jocul pozițional, teoriile sale au fost privite cu considerație de jucători precum Aron Nimzowitsch, Siegbert Tarrasch respectiv Emanuel Lasker. s-a născut la Praga, Boemia, acum Republică Cehă. Este cu un an mai bătrân decât Paul Morphy, însă cei doi n-au jucat
Wilhelm Steinitz () [Corola-website/Science/299896_a_301225]
-
a subliniat faptul că nu numai deschiderea este importantă, ci și jocul în sine și sfârșitul lui, între toate existând o conexiune logică, lucru ce mai târziu a fost înțeles de către ceilalți jucători de șah. Deși s-a demonstrat că teoriile lui Steinitz erau în mare parte "ghiduri", care nu trebuiau să fie urmate cu ochii închiși, regulile care s-au dezvoltat din teoriile sale sunt "coloana vertebrală" a strategiei moderne în șah. Acest stil nou și pentru contemporanii săi, destul de
Wilhelm Steinitz () [Corola-website/Science/299896_a_301225]
-
lucru ce mai târziu a fost înțeles de către ceilalți jucători de șah. Deși s-a demonstrat că teoriile lui Steinitz erau în mare parte "ghiduri", care nu trebuiau să fie urmate cu ochii închiși, regulile care s-au dezvoltat din teoriile sale sunt "coloana vertebrală" a strategiei moderne în șah. Acest stil nou și pentru contemporanii săi, destul de ciudat, i-a adus acestuia succese în Londra, 1872, Viena, 1873, câștiguri ușuoare împotriva lui Johann Zukertort, în 1872 și Blackburne, 1876. Acesta
Wilhelm Steinitz () [Corola-website/Science/299896_a_301225]
-
număr prim, către o geometrie algebrică. El este renumit și pentru articolul său din 1905, intitulat Zur Theorie der Moduln und Ideale, care a apărut în Mathematische Annalen. În acest articol el a pus bazele a ceea ce acum se numește Teoria Lasker-Noether pentru un caz special de ideale, într-un cerc polinomial. El a fost și un filozof și un bun prieten lui Albert Einstein. Mai târziu în viața sa a devenit un umanist, scriind cu pasiune despre nevoia de inspirație
Emanuel Lasker () [Corola-website/Science/299899_a_301228]
-
să încuviințeze evitarea unui rezultat negativ. Poate fi o tactică foarte periculoasă; dacă nici una din părți nu "virează", este sigur că va apărea o coliziune. O versiune formală a jocului puiului de găină a fost subiectul unei cercetări serioase în cadrul teoriei jocurilor. Din cauză că „pierderea“ ce rezultă din faptul de a vira este comparată în mod trivial cu coliziunea care apare, dacă nimeni nu virează, strategia rezonabilă ar părea să fie aceea de a vira înainte ca o coliziune să fie probabilă
Jocul lașului () [Corola-website/Science/299902_a_301231]