58,661 matches
-
în balon" și publicat în 2003 în seria revistei GEO "Jules Verne, l’Odyssée de la Terre". Din el s-au mai păstrat doar primele douăsprezece pagini, care corespund capitolului întâi. Manuscrisul pornește de la însemnările făcute de Jules Verne cu ocazia călătoriei în Scandinavia în 1861 alături de doi dintre cei mai buni prieteni ai săi, muzicianul nantez Aristide Hignard (1822-1898) și avocatul "Émile L.", a cărui identitate a rămas multă vreme o enigmă. Astăzi se știe că este vorba despre Émile Lorois
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
o enigmă. Astăzi se știe că este vorba despre Émile Lorois, deputat francez născut la Vannes în 1831 și avocat în baroul din Paris. În pasajul păstrat este vorba despre mitologia scandinavă și despre problema alegerii unor parteneri potriviți de călătorie, cele trei personaje care sunt menționate fiind Aristide H., Émile L. și baronul de Rothschild. Acest roman neterminat a fost scris de Jules Verne în preajma anului 1870. Un an mai t\ryiu i l-a propus editorului Pierre-Jules Hetzel, dar
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
în aer celula. Descoperindu-și iubita moartă, Formont își pierde cunoștința. La sosirea lor, cei doi prieteni nu mai găsesc decât două cadavre. Printre personajeșe operei se numără: Pentru scrierea acestei nuvele, Verne s-a inspirat dintr-un jurnal de călătorie publicat în 1854 în "Musée des familles". Acest articol povestește istoria unei tinere femei al cărei logodnic a murit în bătălia de la Villa Pamphili, în timpul unui asediu. Tatăl ei a obligat-o să se căsătorească cu vărul ei. Deși a
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
contrabandă cu trabucuri. Șeful vămii, François Dubois, se amestecă în bandă. Contrabandiștii se reunesc la frontieră și, în ciuda tuturor eforturilor autorităților, reușesc să-și treacă marfa cu ajutorul unei bărci transformate ca să le slujească scopurilor. Personajele nuvelei sunt: Acest jurnal de călătorie a fost scris de Jules Verne în 1859 pe baza excursiei întreprinse de el și de Aristide Hignard în Scoția în vara aceluiași an. Manuscrisul i-a fost propus lui Hetzel în 1862, dar acesta l-a refuzat, așa încât Verne
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
a apărut în "Musée des familles", volumul XXXI, 1863-1864, Nr. 7 (aprilie 1864). Textul a fost scris de Jules Verne în 1863 și a apărut în decembrie același ani în "Musée des familles". Sătul să tot discute pe marginea diferitelor călătorii ale enormului balon de șase mii de metri cubi al lui Nadar, "Géant", Verne s-a interesat de dezvoltarea elicopterului, preconizat de Gustave Ponton d'Amécourt. De altfel, Nadar milita alături de el pentru "vehiculele mai grele ca aerul". Împreună cu Guillaume
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
titlu și alte nuvele pe care speră să le publice în volum. Îi vorbește lui Louis-Jules Hetzel despre proiect, dar acesta este reticent în a accepta, deoarece nu dorește - așa cum o făcuse tatăl său - să integreze și nuvele în ciclul Călătoriilor extraordinare. Autorul îi dă lui Stanton o versiune corectată a textului, dar păstrează manuscrisul original. Pe prima pagină se află o listă de nuvele pe care Verne încearcă să le impună editorului. Pe lângă "Souvenirs d'enfance et de jeunesse", el
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
la chitară, alături de toboșarul Chris Envy de la recent desființată Showoff, dar amândoi au renunțat înainte de începerea turneului. În schimb formația l-a invitat pe Hurley pentru a umple golul încă odată, în timp ce Stump împrumutase una dintre chitarele lui Trohman pentru călătorie. Chiar dacă majoritatea concertelor erau anulate, formația a interpretat la orice show posibil: „Hai să susținem orice show putem. Puteți să ne plătiți în pizza”, și-a amintit Wentz. După ce turneul se încheiase, consensul general era faptul că Hurley va fi
Fall Out Boy () [Corola-website/Science/328816_a_330145]
-
XIII-lea, și un nou centru civic s-a dezvoltat la sfârșitul Evului Mediu la vest de zidurile lui. Primul călător despre care se știe că s-a interesat de palatul lui Dioclețian a fost , care, la întoarcerea dintr-o călătorie în Aheea și în Epir, s-a oprit la Split și la Salona în 29 și 30 iulie 1436 pentru a copia inscripțiile de acolo. Prima descriere datorată unui erudit local, scrisa în croată, a fost făcută de Marko Markulić
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
lor. Anecdota este totuși semnificativă pentru impactul important pe care l-a avut redecoperirea palatului lui Dioclețian asupra arhitecturii neoclasice. Cărturarul lyonez Jacob Spon și botanistul englez George Wheler au fost primii care au propus reconstituirea ansamblului complexului în publicarea călătoriei efectuate de ei împreună în Italia în 1675. Abia în 1721 însă, odată cu opera "Schițe de arhitectură istorică" a arhitectului austriac Johann Bernhard Fischer von Erlach, au apărut primele desene realizate pornind de la studiile de pe teren. Această reconstrucție a fost
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de pe teren. Această reconstrucție a fost reluată și de Daniele Farlati în ilustrațiile celui de-al doilea volum din opera sa "Illyricum Sacrum", din 1753. În iulie 1757, a sosit la Split arhitectul scoțian , care și-a continuat în Dalmația călătoria sa începută în Italia, în compania pictorului francez Charles-Louis Clérisseau. Obiectivul său declarat era de a realiza o colecție de desene cu vestigii ale palatului lui Dioclețian, care să le completeze pe cele dedicate termelor aceluiași împărat de la Roma. În ciuda
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
pe malul Tamisei este direct inspirată din fațada maritimă de la Split. Câteva decenii mai târziu, în 1782, pictorul francez Louis-François Cassas a realizat, la rândul său, desene ale palatului, pe care le-a publicat în 1802 Joseph Lavallée în relatarea călătoriei lor. Plusul lor în raport cu lucrarea lui Adam rezidă într-o mai mare fidelitate față de starea reală a vestigiilor, și în informațiile suplimentare furnizate de desenele lor despre orașul medieval. După aceea, abia la începutul secolului al XX-lea au fost
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Brăila este o veche așezare pe malul stâng al Dunării, apărând cu numele "Drinago" într-o veche descriere geografică și de călătorii spaniolă, "Libro del conoscimiento" (1350), dar și pe câteva hărți catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 și Angelino Dulcert, 1339). Este menționat ca Brayla în 1368 într-un privilegiu de transport și comerț acordat neguțătorilor brașoveni. Orașul a fost ocupat
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
karate și în viața reală. Acest fapt Nikita Mihalkov utilizate în complot în cazul în care eroina a învățat mișcările mâinii pentru auto-a publicat cartea. În secvența în care trenul trece prin tunel, Konovalova descoperă că tovarășul ei de călătorie a dispărut din compartiment. Ea a decide să vadă dacă el se află pe hol și deschide ușa. Oglinda reflecta mâna operatorului pe ușă. În secvența în care Konovalova și Liapin se fotografiază împreună, în imaginile rezultate mai apar regizorul
Rubedeniile () [Corola-website/Science/328877_a_330206]
-
în continuare, pentru a încerca să facă lucrurile altfel, așa cum ar fi trebuit să facă și Mustafa Said. Acesta se îndreaptă spre mal și cere ajutor. "Sezonul migrației spre nord" este un roman în care construcția și stilul produc o călătorie deosebită, în care naratorul pare a nu își dea seama ce caută de fapt, și în care cititorul caută adevărul despre Mustafa Said, și de asemenea, caută să cunoască adevăratul Nord și adevăratul Sud, ajungând la concluzia că atât Nordul
Sezonul migrației spre nord () [Corola-website/Science/329367_a_330696]
-
de absență în care a urmat studiile de doctorat. Acesta își întâlnește așa numitul "doppelganger", și anume pe Mustafa Said, un personaj pe modelul lui Kurtz din romanul lui Joseph Conrad, "Inima Întunericului". Cele două personaje sunt puse într-o călătorie ce are ca scop descoperirea sinelui. În primul rând, este călătoria personajului principal, Mustafa Said, iar apoi, călătoria celui ce îi este "doppelganger", și anume naratorul. Romanul unește cele două personaje, care par a fi opuse. Mai multe elemente specifice
Sezonul migrației spre nord () [Corola-website/Science/329367_a_330696]
-
întâlnește așa numitul "doppelganger", și anume pe Mustafa Said, un personaj pe modelul lui Kurtz din romanul lui Joseph Conrad, "Inima Întunericului". Cele două personaje sunt puse într-o călătorie ce are ca scop descoperirea sinelui. În primul rând, este călătoria personajului principal, Mustafa Said, iar apoi, călătoria celui ce îi este "doppelganger", și anume naratorul. Romanul unește cele două personaje, care par a fi opuse. Mai multe elemente specifice Nordului și ale Sudului sunt ilustrate de-a lungul romanului, cum
Sezonul migrației spre nord () [Corola-website/Science/329367_a_330696]
-
Mustafa Said, un personaj pe modelul lui Kurtz din romanul lui Joseph Conrad, "Inima Întunericului". Cele două personaje sunt puse într-o călătorie ce are ca scop descoperirea sinelui. În primul rând, este călătoria personajului principal, Mustafa Said, iar apoi, călătoria celui ce îi este "doppelganger", și anume naratorul. Romanul unește cele două personaje, care par a fi opuse. Mai multe elemente specifice Nordului și ale Sudului sunt ilustrate de-a lungul romanului, cum ar fi climatul din Nord și zonele
Sezonul migrației spre nord () [Corola-website/Science/329367_a_330696]
-
colonial, iar apoi a guvernului postcolonial de a impune programe de modernizare au părut să aibă câteodată efectul de a zdruncina liniștea de altă dată pe care oamenii din zonele rurale ale Sudanului o aveau. Romanul lui Salih este o călătorie de la ignoranță la cunoaștere, de la inocență la experiență, însă rezultatele sunt dezastroase, atât pentru protagonist, Mustafa Said, cât și pentru întreaga comunitate. Singura raza de speranță apare când naratorul ajunge la țărm, și reușește să își dea seama cine este
Sezonul migrației spre nord () [Corola-website/Science/329367_a_330696]
-
al literaturii postcoloniale. Acesta abordează prin evenimentele și personajele sale efectele colonialismului. Romanul abordează teme de anticolonialism , distrugerea de sine, exotism cultural și manipularea puterii. Ca în cazul romanului lui Joseph Conrad, "Inima întunericului", romanul lui Salih este o veritabilă călătorie al cărei scop este căutarea propriei identități. al-Țayyib Șăliḥ Tayeb Salih
Sezonul migrației spre nord () [Corola-website/Science/329367_a_330696]
-
murit în 719, dar urmași săi au continuat lupta împotriva francilor. Ca un exemplu de putere, regele Radbod, spre sfârșitul vieții sale, a anunțat că s-a angajat în crearea unei armate suficientă pentru a înfricoșa Franța. În a doua călătorie al sfântului Bonifaciu la Roma, Wulfram (sau Vulfran), un călugăr și fost arhiepiscop de Sens a încercat să convertească pe Radbod, dar eșuând s-a întors la Fontenelle. Se spune că Radbod a fost aproape botezat, dar a refuzat când
Redbad, rege al frizonilor () [Corola-website/Science/329337_a_330666]
-
W. Bieczyński (1655), Meninski primește funcția de traducător la curtea regală în Varșovia. Acesta, totuși nu stă mult în Polonia, iar în 1657 pleacă din nou la Istanbul, de data aceasta ca trimis neoficial al regelui Jan Kazimierz. A treia călătorie a avut loc în 1659 - având acum funcția de reprezentant al papei fiind primit în audiență mai întâi la vizir (12 februarie 1660), ulterior și la sultan (16 martie 1660) și la marele muftiu (17 martie 1660). Discuțiile - finalizate cu
Franciszek Meninski () [Corola-website/Science/329409_a_330738]
-
în Varșovia, Meninski a elaborat proiectul școlar de traducere și diplomație destinat serviciului în țările Orientului Mijlociu. Întrucât curtea regală nu a găsit fonduri pentru realizarea acestui proiect, Meninski s-a simțit dezamăgit și acesta ar fi putut fi motivul călătoriei sale la Viena (1661 sau 1662), unde a intrat în slujba Habsburgilor. În Orient Meninski călătorește de două ori: în anul 1669 (la Ierusalim; Liban și în 1677 în Turcia). Dupa întoarcerea de la Ierusalim, Meninski a demarat organizarea materialelor sale
Franciszek Meninski () [Corola-website/Science/329409_a_330738]
-
vârsta de 4 ani, a învățat să cânte la chitară de la o vârstă foarte fragedă și a început să scrie cântece în timpul liceului Thomas Mills din Framlingham. Primele amintiri din copilăria sa au inclus muzica lui Van Morrison din timpul călătoriilor la Londra împreună cu părinții și participarea, la vârsta de 11 ani la un concert intim Damien Rice în Irlanda. Este implicat în muzică împreună cu Teatrul Muzical de Tineret din Regatul Unit și a fost acceptat ca adolescent în Teatrul Național
Ed Sheeran () [Corola-website/Science/329415_a_330744]
-
recompensată pentru prima dată cu acest premiu de către juriu. A debutat în 1979 în revista „Na przelaj”, unde sub pseudonimul de „Natasza Borodin” și-a anunțat prima nuvelă. În calitate de scriitoare de nuvele a debutat în 1993. Între timp a editat „Călătoria oamenilor Cărții”. Cartea a câștigat premiul Asociației Poloneze a Editorilor de Carte. În 1995 a apărut al doilea roman al autoarei, „E. E”. Cartea povestește maturizarea unei fete care dintr-odată dobândește capabilități paranormale dar, pe care în mod egal
Olga Tokarczuk () [Corola-website/Science/329429_a_330758]
-
se compune din 3 povești separate, arătate în timpuri și circumstanțe independente de sine. În prima jumătate a lunii octombrie 2007 romanul „Rătăcitorii” a apărut. Tokarczuk a lucrat la el 3 ani. Amintește ca majoritatea notițelor au fost făcute în timpul călătoriei. Dar nu este o carte despre călătorii. Nu se găsesc în ea descrieri de monumente și locuri. Nu este niciun ghid de călătorii, și nici reportaj. Am vrut mai degrabă să revizui ce înseamnă să călătorești, să te miști, să
Olga Tokarczuk () [Corola-website/Science/329429_a_330758]