57,801 matches
-
ardoare textele dramatice la care nu lucrează mai mult de trei variante și pe cele poetice. Lucrul cu limbajul e foarte aproape de sufletul lui, în sensul poetic al tehnicii. Iubește cuvintele cu patimă, mai ales pe cele aspre și șocante. Iubește de asemenea cuvintele care ascund, care abat atenția de la faptul concret către sentiment fără ca autorul să rostească măcar vorba "suflet". Faptul că piesele lui sunt aprige și folosesc vorbe neiertătoare, agresive, ucigătoare adesea e explicat de o frază ca următoarea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în același sens, tot Pinter ne spune: Avem foarte puține cuvinte ele nu trebuiesc ucise prin folosire excesivă. În ce privește literatura critică, Pinter e sceptic: Criticii sunt inutili, după mine. Cui îi trebuie critici ca să-i spună ce gândește? Pinter nu iubește critica și unii critici nu-l iubesc pe el. Herb Greer a publicat în 1997, în National Review, următoarele: Încă de când i-am văzut primele piese de un act în anii '50 în Londra de nord, era clar că Pinter
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Avem foarte puține cuvinte ele nu trebuiesc ucise prin folosire excesivă. În ce privește literatura critică, Pinter e sceptic: Criticii sunt inutili, după mine. Cui îi trebuie critici ca să-i spună ce gândește? Pinter nu iubește critica și unii critici nu-l iubesc pe el. Herb Greer a publicat în 1997, în National Review, următoarele: Încă de când i-am văzut primele piese de un act în anii '50 în Londra de nord, era clar că Pinter are un fler impresionant de meșteșugar dramatic
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
complicitatea e un fapt real complicitatea dintre guvern, lumea afacerilor și mass media, o complicitate pe care puțini o văd. Cred că structurile puterii disprețuiesc omul, fiindcă doar așa pot supraviețui. Dar nu recunosc aceasta niciodată. Ele ne spun, "Vă iubim". E ca în Orwell. "Noi o să avem grijă de voi". Chiar când îi torturează le spun, "Vă iubim. Credeți în noi, bizuiți-vă pe noi". Și mai spun ceva ce mă îngrozește: "Noi vă apărăm interesele când vă torturăm". Întrebat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o văd. Cred că structurile puterii disprețuiesc omul, fiindcă doar așa pot supraviețui. Dar nu recunosc aceasta niciodată. Ele ne spun, "Vă iubim". E ca în Orwell. "Noi o să avem grijă de voi". Chiar când îi torturează le spun, "Vă iubim. Credeți în noi, bizuiți-vă pe noi". Și mai spun ceva ce mă îngrozește: "Noi vă apărăm interesele când vă torturăm". Întrebat la un interviu (1966) dacă se simte în competiție cu alți scriitori, Pinter a dat răspunsul generos al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unul singur. E ca și cum gravitația lui Eliot s-ar fi retras pentru un moment și, iată, imprecizia cuvintelor nu mai e o tragedie. E de remarcat în aceste poeme despre pisici (animale pe care se pare că Eliot le-a iubit cu patimă) că rima tradițională e de fapt floare la ureche pentru Eliot. Această pricepere de a rima se întrezărește greu în restul poemelor, unde muzicalitatea lui e prea sofisticată pentru a fi sesizată. De asemenea se observă că Eliot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
propoziții descurajant de scurte: "Se face mare. Are copii frumoși". Sentimentul încheie astfel un cerc. Mama devine bunică, fiul are un copil la rândul lui. Counting e un poem morocănos despre o femeie care nu se poate împiedica să-și iubească propriul copil nou-născut, în ciuda faptului că știe prea bine istoria nesfârșită a acestui sentiment comun omului și necuvântătoarelor. E un poem scris de un ochi care se dezaprobă, dar se și simte triumfător. Miracolul s-a repetat, nu contează a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
siguranță. În ce o privește pe Ruth Fainlight (cât se desprinde din imaginile ei, fiindcă poeta nu filozofează în vers), tandrețea include toate ființele și toate vârstele. Poeta se îndrăgostește neîncetat, de fiecare ființă în parte, de fiecare vârstă. Își iubește fratele, părinții, soțul, copiii, prietenii, opera, miturile, literatura, istoria, practic tot ceea ce poate fi cuprins de inteligență. Tot ce poate fi înțeles trebuie iubit acesta e aproape sigur crezul poetei. Animal Tamer (Îmblânzitorul de animale) invocă imaginea soțului (romancierul Alan
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la cireș Așa de ne-echivoc, Așa de plin De el însuși, de altfel Decât tine, decât mine, decât noi, cu aceleași Întrebări, Jocul cu vorbe Al pietrelor de demult De anul acesta Anul trecut La anul Niciodată... De Mă iubești Tot atât cât..? Ori Cine era El ori ea? Ori Mă iubești mai puțin Decât eu pe tine? Ori Spune-mi ceva nou. N-am mai auzit asta? Bine ați venit la cireș, La tăcerea lui albă, Bunul lui simț
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de altfel Decât tine, decât mine, decât noi, cu aceleași Întrebări, Jocul cu vorbe Al pietrelor de demult De anul acesta Anul trecut La anul Niciodată... De Mă iubești Tot atât cât..? Ori Cine era El ori ea? Ori Mă iubești mai puțin Decât eu pe tine? Ori Spune-mi ceva nou. N-am mai auzit asta? Bine ați venit la cireș, La tăcerea lui albă, Bunul lui simț Tihna lui. (Cireșul) Doi îndrăgostiți dorm și oftează după "ce nu-i
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Mole: N-am scris niciodată Un poem despre trandafiri... N-a căutat "cuvântul comod" (care pentru iubire ar putea fi trandafir), ori rima "exactă". Vorbele lui sunt voit greoaie și atârnă peste poem: Mult mai greu De zis Te iubesc Cu vorbele încă înfipte În pământul clisos Gramatica e și ea o unealtă redutabilă în mâinile lui John Mole, ca în poemul Mai departe (cu nenumăratele lui sensuri, de la a merge înainte, la a continua, a îmbătrâni și în cele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
două lumi paralele. Versurile numesc o iubire cât se poate de fizică pentru ceea ce e de fapt sufletul imaterial al celeilalte ființe. Iubirea lui pentru acest "miez al viului" nu se poate exprima altfel decât prin trup. Dar oricât ar iubi el trupul ei (tandrețea cu care îl descrie e dovada), îl copleșește în final disperarea că nu se poate contopi cu ea total și până la capăt. Trupul e distanța dintre el și iubire. Poezia de dragoste a lui Szirtes este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
gata în două, trei săptămâni. Cam acesta e gradul de importanță pe care îl acord romanului polițist. LV. Printre altele, ai afirmat odată că te-ai făcut scriitor "din dragoste de cuvânt" și "din ură față de activitatea cu ore fixe". Iubești cuvântul dar nu-l slujești. Vrei comunicare cu cititorii dar îi reduci la tăcere. Îți dorești semnale de la lectori? Te interesează ce cred despre tine criticii și cititorii? Îți fac plăcere / te lasă indiferent / îți displac interviurile? JB. Da, recunosc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un romancier (deși mă mai pot răzgândi, dacă am un semn de la Dumnezeu cum că nu-i așa). Ca toate formele de artă, romanul trăiește prin inovație. Cred totuși că va supraviețui prin adevărul pe care îl redă (specia noastră iubește în egală măsură iluzia și adevărul), și datorită faptului că alte forme de artă nu pot reda adevărul așa cum o face romanul. Filmul e un rival miraculos, care e mai bun pe alocuri, dar care nu se poate pune cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a mea, ca să-i fac cunoscuți pe Charles Olson și Denise Levertov publicului englez. LV. E în poemele tale chipul unui partener oarecum absent ("Știu cum / vrei să scapi de noi, n-ai fost / niciodată familist" Marriage), pe care-l iubești cu durere în suflet: "împărțim trupurile acestea/ alăturate, doare gândul / morții când stăm întinși alăturea". Autorii Desperado nu văd în iubire o temă esențială. Au împins-o într-un colț al intrigii ori poemului, dar, la capătul lecturii, nu putem
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mele e să plasez ființe convingătoare în situații realiste sau mitice și să arăt cum se descurcă. Cred că mai toate ființele mele se comportă cu bun simț, oricât ar fi împrejurările de bizare. LV. Cititorul învață de la tine să iubească fața hidoasă a realului. Creezi o nouă sensibilitate, născocești o alchimie care preschimbă într-o soartă bună tot ce e spaimă, singurătate și întuneric. AG. Emerson spunea că viețile multora sunt pline de disperare mută. Viața lui Jack McLeishe este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
te lăsa la voia întâmplării. Pe lângă toate, poezia e un bun tovarăș. LV. Când vorbesc de poeții contemporani dezrădăcinați mă gândesc la George Szirtes, Fleur Adcock ori Peter Porter. Am găsit sentimentul dezrădăcinării și în versurile tale: Asta e, am iubit prea mult altundeva nu neapărat alte ființe mai degrabă alte patrii, alte culturi care trag dâră după ele oceane. (În marginea luminii) Ești foarte acasă în poezia britanică... MK. E o mare bucurie să aud că par acasă în poezia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trezit interesul pentru viața literară a New York-ului și unde te duceai, ce locuri culturale frecventai? ES. Nu m-a "interesat" în mod special viața literară niciodată și nici nu mi-am propus să mă fac scriitoare; pur și simplu iubeam cărțile și scriam. Am avut imensul noroc de a putea folosi biblioteca incredibilă a bunicii vreo 20.000 de cărți înghesuite pe rafturi ori stivuite în turnuri gata să se prăvale, la etajul al treilea al casei din Cranberry Street
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
totul se petrece afară în stradă. Bisericile. Magda Cârneci mi-a spus odată că motivul pentru care bisericile ortodoxe sunt așa de mici și întunecate ca pântecele matern este că-l întruchipează pe Dumnezeul ortodox, care e acolo în ele, iubește și apără pe credincioși: spre deosebire de Dumnezeul catolic, gotic, care trebuie înduioșat prin rugăciune, rugăminți. Îmi place sentimentul de siguranță pe care mi-l dau bisericile ortodoxe. Dar n-am fost decât de două ori la București. O dată căutam scriitori pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cele mai însemnate. Nu mi se pare că stăpânesc cuvintele, ci că trebuie să le aflu, și e sarcina scriitorului să încerce să exprime lucruri care pot fi în esență mult dincolo de cuvinte, sau greu de exprimat cu claritate. Deși iubesc cuvintele, nu cred nicio clipă că ele sunt un scop în sine. Ele sunt doar o fereastră. Drept care deseori cele mai izbutite cuvinte, cuvintele care comunică direct și fidel emoția, sunt aproape nebăgate în seamă. Înseamnă mult mai mult pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și eul, care mă poate alimenta cu dezlănțuiri de indecență. Nu sunt singurul om din lume, iar îndoielile referitor la propria mea ființă sunt strict ale mele. Nu plec de la premiza că subiectivitatea altora e la fel de idilică. Oricum ar fi, iubesc tangibilul. Ca mai toți poeții, sunt un senzualist. E un compliment că mă vezi "grijuliu". "Grija" aceasta, dacă există, îmi vine din copilăria petrecută alături de o mamă bolnavă, pătimașă, adesea deloc rezonabilă, dar eroică, pe care parcă o aud: "Orice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
inspirată de tot ce e Altul și viabil ca idee. Pornind de aici, Moartea e viabilă ca idee. Dacă Blake a putut trăi această permanentă încordare, de ce n-ar putea și alții? Am văzut cu ochii mei cât s-au iubit părinții mei în ciuda greutăților, disperărilor din relația lor. Atenție însă, dorința trebuie să se mențină trează, să se alimenteze cu emoția izvorâtă din spaima care nu o părăsește niciodată. Dacă aș pierde această încordare, aș pieri ca poet. LV. The
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
inofensive, chiar fragile, iar ca rezultat ne inițiezi în dezastru. Cum ți-ai descrie lumea interioară, modul în care aluneci în poezie? Ce urmărești? Să previi, să îngrozești, să amuzi? GS. Budapesta este un locus pentru incertitudine, emblema lui. O iubesc și mă feresc de ea la fel cum fac cu limbajul. Budapesta închide în ea sensuri istorice și intime. Sensurile stau în ea așa cum ies statuile din ziduri, așa cum cad zidurile. Cred că în Bridge Passages spun chiar: Mă preocupă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-l am. Încerc să răspund, mai mult pentru mine. Următorul volum încearcă același lucru. Am patriotismul tipic emigrantului. Sar oricând în apărarea Angliei. Recunosc totuși că nu-i aparțin și nici nu-i voi aparține vreodată în întregime. Vreau să iubesc poporul, țara, istoria și cultura ei, dar nu-mi reușește decât în parte. Sunt multe care nu-mi plac și care mă limitează. Regret precauția, empirismul, insularitatea, sistemul de clase, apăsarea, cenușiul general. Dar Anglia e și țara excentricilor, proiectelor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sumbre dar neagresive ale poemelor mele, trăiesc ființe omenești. Aceste tipare schițează o lume posibilă, foarte reală. LV. În Transylvana scrii: "Morții/ alunecă primejdios în mașini printre vii". Și poezia ta e o astfel de cursă riscată (scrii undeva că iubești riscul), o provocare. Rezultatul este, ca în Soil, că acasă "nu mai e nicăieri". Ai cincizeci și doi de ani. Între dislocare (în copilărie) și amintirile tale veșnic distopice, ai izbutit să prinzi rădăcini, să-ți validezi lumea interioară? Cum
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]