64,222 matches
-
(în traducere omul economic) este conceptul teoriei economice conform căreia individul acționează rațional și din interes propriu. "" este un termen folosit pentru o aproximare sau un model al lui "Homo sapiens" care acționează pentru a obține bunăstare maximă pentru el însuși, dispunând de informații despre oportunități și
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
în special într-o anumită măsură și anume aceea că profesorul afirmă că supozițiile simplificatoare sunt adevărate și/sau le folosește într-un mod propagandist. Economiștii mult mai sofisticați sunt destul de conștienți de limitările empirice ale modelului "Homo oeconomicus". În teorie, opiniile criticilor pot fi combinate cu modelul "Homo oeconomicus", pentru a obține un model mult mai precis. Problema care face ca modelul "Homo oeconomicus" să devină mai sofisticat este aceea că acesta devine câteodată adevărat în mod tautologic, adică devine
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
și la publicațiile unor autori germani, afirmă, la rândul său, că febra puerperală este datorată unui microb. Cultivând acest microb, el aduce argumente în favoarea rolului acestuia de agent cauzal. Rosenbach, în 1884, a dat prima descriere precisă a Streptococcus pyogenes. Teoria microbiană a bolilor contagioase a fost adoptată de lumea medicală la schimbarea secolului, iar antisepsia își câștigase cauza. În 1935, Colebrook a obținut însănătoșirea de "febră puerperală" prin tratament cu Prontosil, medicament antibacterian pus la punct de Domagk. Astăzi, infecțiile
Febră puerperală () [Corola-website/Science/299913_a_301242]
-
la Universitatea din Chicago (1964), și un doctorat în științe politice la Yale (1969). Este foarte cunoscut pentru munca sa interdisciplinară asupra evoluției cooperării care a fost citată în peste trei mii de articole. Munca sa curentă de cercetare include teoria complexității (în special modelarea bazată pe agent) și securitatea internațională. Printre onorurile și premiile obținute se numără și calitatea sa de membru al "Academiei Naționale de Științe", deținător al unei burse MacArthur pe o perioadă de cinci ani, "Premiul Newcomb
Robert Axelrod () [Corola-website/Science/299925_a_301254]
-
filme pentru televiziunea publică din Lausanne, Elveția. a promovat în calitatea sa de regizor un spectacol de teatru total, o sinteză a artelor dansului, costumului și mimicii, care amintește experimentele din perioada interbelică a marelui regizor francez Jean-Louis Barrault și teoria "supramarionetei", formulată de regizorul și teoreticianul teatrului E. G. Craig, care s-a bucurat de notorietate în România și a corespuns cu activitatea regizorului român Haig Acterian. În 2008 a publicat, la editură Platytera din București, cartea " Cine suntem", sau "despre
Dan Puric () [Corola-website/Science/299931_a_301260]
-
era teamă că numărul victimelor din luptele pentru ocuparea Japoniei va fi foarte mare. Japonezii ar fi luptat până la ultimul om și s-a estimat că într-o invazie ar fi murit 1 milion de soldați ai Aliaților. Pe baza teoriilor lui Albert Einstein, oamenii de știință realizaseră în mare secret o nouă armă, cea mai mortală din istorie: bomba atomică. Trinity a fost primul test al tehnologiei pentru bomba atomică (varianta cu implozie cu plutoniu - fisiune lansată asupra orașului japonez
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
împotriva terorismului și de scopul de a se implica în mod activ în extinderea democrației în lume. Procesul de schimbare în Europa de Est, în mare parte pașnic, a fost susținut ideologic, politic și economic de administrația Bush. Conflictul Est-Vest, care definește teoria și practica în politica americană, se încheie odată cu reunificarea Germaniei și colapsul Uniunii Sovietice în 1991. SUA, ca unica superputere, a preluat rolul nedisputat de lider al noii ordini mondiale care se conturase în 1991. După o intervenție militară în
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
talent rar ce trebuie supravegheat îndeaproape" și astfel, Valentin Gheorghiu, în vârstă de 9 ani, primește o bursă pentru a studia între anii 1937 și 1939 la "Conservatorul Național Superior de Muzică" din Paris, cu Lazare Lévy (pian), Marcel Mayer (teorie și solfegiu), Noel Gallon (armonie). La vârsta de 15 ani debutează la Ateneul Român în compania Orchestrei Filarmonice din București, sub baghetă lui George Georgescu, ca solist al concertului Nr. 1 în Do-major pentru pian și orchestră de Ludwig van
Valentin Gheorghiu () [Corola-website/Science/299966_a_301295]
-
în viteza soarelui, a lunii, și ale altor corpuri cerești, a fost necesară reprezentarea altor cercuri suplimentare fiecărei orbite în parte, denumite epicicluri, ajungându-se la circa 80 de asemenea orbite, reprezentare care intra în conflict cu datele matematice. Aceasta teorie este explicată de Ptolemeu în lucrarea sa, "Almagesti", ), tradusă în 1400 d.Ch. în latină. Scrierile sale au rămas până în secolul al XVII-lea opera fundamentală a astronomiei europene. De asemenea, Hiparh a inventat scara magnitudinilor (a alcătuit un catalog de
Astronomia în Grecia Antică () [Corola-website/Science/299284_a_300613]
-
restrânse, iar culorile mai intense, dispuse în forme nu foarte riguroase și având adeseori ca fundal albul pânzei. (Puțin mai târziu, Sam Francis va realiza o serie de picturi în care doar marginile sunt pictate, centrul pânzei rămânând alb.) În teoria formalistă a lui Greenberg, toată evoluția formelor picturale occidentale indică drept punct terminus „aplatizarea” planului, afirmarea picturii exclusiv în elementele sale proprii, excluzând toate elemente în afară de linie și culoare („un tip de pictură fără început, mijloc, sfârșit”). Noua generație de
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
autori care pretindeau că Brown le furase ideile pentru „Codul lui Da Vinci”. Baigent și Leigh, care au scris „Sângele Sfânt și Sfântul Graal”, au susținut că Brown ar fi furat elemente semnificative din cartea lor. Ambele sunt bazate pe teoria că Iisus și Maria Magdalena au fost căsătoriți și au avut un copil, precum și că linia de sânge încă mai continuă și azi. Baigent și Leigh sunt obligați să plătească cheltuieli de judecată de aproape 6 milioane de dolari. Site
Dan Brown () [Corola-website/Science/299305_a_300634]
-
a eșuat. Aceia care au încercat limba Ido știu ce bine este să te poți concentra asupra lucrului pe care vrei sa-l spui fără a fi nevoie să te gândești în același timp la „cum” trebuie spus. Atât despre teorie. Cum funcționează însă în practică? Reuniuni internaționale de vorbitori ai limbii Ido au avut loc în multe țări și au demonstrat că această idee poate fi pusă în practică cu adevărat. Există multe publicații în limba sau despre limbajul Ido
Ido () [Corola-website/Science/299310_a_300639]
-
timișoreană, între 1944 - 1969", Timișoara, 1970 Muntean, George "Prefață" la volumul de versuri "Însemnele anilor", editura "Facla", Timișoara, 1973, pp. 5 - 11 Perpessicius "Opere", vol. 8, editura "Eminescu", București, 1978 Academia de științe sociale și politice. Institutul de istorie și teorie literară "Literatura română contemporană. Poezia", București, 1980 Călinescu, George "Istoria literaturii române de la origini până în prezent", editura "Minerva", București, 1982, pp. 906 - 907 Rotaru, Ion "O istorie a literaturii române", editura "Minerva", București, 1987, p. 143 Rachieru, Adrian Dinu "Poeți
George Drumur () [Corola-website/Science/299329_a_300658]
-
grădinărit. Moartea țarului din 1855 și instalarea unui nou regim îi trezește speranța amnistiei, dar nu reușește să o obțină. Într-o scrisoare adresată generalului Eduard Totleben, Dostoievski își descrie astfel anii tumultoși ai tinereții: « [...] atunci eram orb, credeam în teorii și utopii. Înainte de episodul arestării] am fost doi ani la rând suferind de o boală morală, stranie. Eram ipohondru. Uneori, îmi pierdeam chiar mințile. Eram foarte iritabil și aveam o susceptibilitate bolnăvicioasă; aveam obișnuința să deformez cele mai obișnuite fapte
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
prima jumătate a secolului al XIX-lea: Fintira (cf. „fântână”), Sekara. În general se admite că istroromâna este ultima care s-a desprins din protoromână, dar sunt controversate locul și perioada în care a avut loc aceasta. Se disting două teorii dominante. Conform celei a lui Ovid Densusianu, istroromânii ar fi originari din sud-vestul Transilvaniei și din Banat, de unde ar fi plecat în secolul al X-lea. Își bazează teoria pe trăsături de limbă, de exemplu rotacismul lui [n] intervocalic simplu
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
și perioada în care a avut loc aceasta. Se disting două teorii dominante. Conform celei a lui Ovid Densusianu, istroromânii ar fi originari din sud-vestul Transilvaniei și din Banat, de unde ar fi plecat în secolul al X-lea. Își bazează teoria pe trăsături de limbă, de exemplu rotacismul lui [n] intervocalic simplu ([n] > [r]), în cuvintele de origine latină, ca în graiul moților. Această teorie este îmbrățișată și de alți cercetători. De altă părere este Sextil Pușcariu, care afirmă originea sud-dunăreană
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
sud-vestul Transilvaniei și din Banat, de unde ar fi plecat în secolul al X-lea. Își bazează teoria pe trăsături de limbă, de exemplu rotacismul lui [n] intervocalic simplu ([n] > [r]), în cuvintele de origine latină, ca în graiul moților. Această teorie este îmbrățișată și de alți cercetători. De altă părere este Sextil Pușcariu, care afirmă originea sud-dunăreană a istroromânilor, plasând locul desprinderii lor de ceilalți români în Serbia actuală, dar admițând că erau în contact cu dacoromânii din vest. El consideră
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
sud-dunăreană a istroromânilor, plasând locul desprinderii lor de ceilalți români în Serbia actuală, dar admițând că erau în contact cu dacoromânii din vest. El consideră că separarea s-a petrecut în secolul al XIII-lea. Cu deosebiri în privința locului exact, teoria lui Pușcariu este adoptată și ea de mai mulți cercetători. În afară de aceste două teorii mai există și una intermediară, cea a Elenei Scărlătoiu, conform căreia istroromânii provin din mai multe „nuclee” din centrul, vestul și nord-vestul Transilvaniei, precum și din sudul
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
admițând că erau în contact cu dacoromânii din vest. El consideră că separarea s-a petrecut în secolul al XIII-lea. Cu deosebiri în privința locului exact, teoria lui Pușcariu este adoptată și ea de mai mulți cercetători. În afară de aceste două teorii mai există și una intermediară, cea a Elenei Scărlătoiu, conform căreia istroromânii provin din mai multe „nuclee” din centrul, vestul și nord-vestul Transilvaniei, precum și din sudul Dunării, mai ales din regiunea Timok-Prizren. Istroromâna a fost totdeauna o limbă orală în
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
de artă Felix Fénéon în revista "L'Art Moderne", ce apărea la Bruxelles. Seria de articole despre "fenomenul percepției", semnate de David Sutter (1880), observațiile fiziologilor și psihologilor privind efectele luminii și culorii, descoperirile fizicianului Hermann von Helmholtz, ce completează teoriile lui Eugène Chevreul privind legile contrastului simultan al culorilor, au fost tot atâtea contribuții la cristalizarea esteticii neoimpresioniste. În principala lucrare-program "" D'Eugène Delacroix au neo-impresionisme"" ("De la Eugène Delacroix la neoimpresionism", 1899), Paul Signac apreciază dezvoltarea neoimpresionismului ca o continuare
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]
-
și 1945 se dezvoltă caracterul științific al disciplinei. Muzafer Sherif introduce în mod hotărât experimentul și a demonstrat că se pot face studii de laborator în acest domeniu. Kurt Lewin este un alt nume sonor în această perioadă, care propune teoria câmpului social. El susține că comportamentul individului este o funcție ce descrie interacțiunea dintre persoană și mediul înconjurător. Tot Lewin argumentează că cercetările din domeniul psihologiei sociale trebuie să aibă finalitate în rezolvarea unor probleme sociale majore. Se desfășoară între
Psihologie socială () [Corola-website/Science/299387_a_300716]
-
între 1946 și 1960. Fondurile masive asigură o dezvoltare importantă a psihologiei sociale. Gordon Allport studiază prejudecățile și stereotipurile sociale; Solomon Asch studiază conformarea și influența socială, cât și percepția persoanei; Leon Festinger se apleacă asupra comparațiilor sociale și propune teoria disonanței cognitive; Frtiz Heider avansează teoria atribuirilor cauzale și investigheză atracția interpersonală; Carl Hovland este interesat de persuasiune și schimbare atitudinală; John Thibaut și Harold Kelley studiază grupurile restrânse și propun teoria schimburilor sociale. Între 1961 și 1975 domeniul capătă
Psihologie socială () [Corola-website/Science/299387_a_300716]
-
asigură o dezvoltare importantă a psihologiei sociale. Gordon Allport studiază prejudecățile și stereotipurile sociale; Solomon Asch studiază conformarea și influența socială, cât și percepția persoanei; Leon Festinger se apleacă asupra comparațiilor sociale și propune teoria disonanței cognitive; Frtiz Heider avansează teoria atribuirilor cauzale și investigheză atracția interpersonală; Carl Hovland este interesat de persuasiune și schimbare atitudinală; John Thibaut și Harold Kelley studiază grupurile restrânse și propun teoria schimburilor sociale. Între 1961 și 1975 domeniul capătă un caracter divergent, dezvoltânduse numeroase interese
Psihologie socială () [Corola-website/Science/299387_a_300716]
-
Festinger se apleacă asupra comparațiilor sociale și propune teoria disonanței cognitive; Frtiz Heider avansează teoria atribuirilor cauzale și investigheză atracția interpersonală; Carl Hovland este interesat de persuasiune și schimbare atitudinală; John Thibaut și Harold Kelley studiază grupurile restrânse și propun teoria schimburilor sociale. Între 1961 și 1975 domeniul capătă un caracter divergent, dezvoltânduse numeroase interese diferite și ramuri de cercetare. Domină experimentele de laborator. Psihologi importanți în această perioadă sunt: Harold Kelley (cogniția individului în context social), Stanley Schachter (afectivitate și
Psihologie socială () [Corola-website/Science/299387_a_300716]
-
vedere geografic, cât și privind evoluția acestor limbi după desprinderea din trunchiul comun. Slave de vest: Limbile slave de sud: de est: Există, de asemenea, o limbă artificială, numită slovio construită pentru a fi înțeleasă ușor de vorbitorii limbilor slave. Teoriile despre istoria veche a limbii proto-slave, strămoșul comun al tuturor limbilor slave și descendent al limbii proto-indo-europene, sunt numeroase și contradictorii. În timp ce unii lingviști susțin că limba proto-slavă se înrudea cu limba proto-baltică, dovedind acest lucru prin anumite asemănări gramaticale
Limbi slave () [Corola-website/Science/299386_a_300715]