576,192 matches
-
germană a fost convocată la Moscova de către urmașii lui Stalin: PCUS era foarte îngrijorat de numărul mare de cetățeni est-germani care se refugiau în Germania de Vest. Conducerea germană, după ce a fost aspru criticată, a primit sarcina să declanșeze un nou curs politic prin care să facă atractivă viața în RDG și astfel să pună capăt exodului care atinsese cote alarmante. Reveniți la Berlin tovarășii din conducerea superioară germană au anunțat în urma unei ședințe a Biroului Politic de la 9 iunie, recunoscând
Lecția istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-website/Journalistic/14668_a_15993]
-
atractivă viața în RDG și astfel să pună capăt exodului care atinsese cote alarmante. Reveniți la Berlin tovarășii din conducerea superioară germană au anunțat în urma unei ședințe a Biroului Politic de la 9 iunie, recunoscând că s-au făcut unele erori, "noul curs": pentru corectarea greșelilor Biroul Politic a hotărât să fie reduse prețurile unor produse, să se acorde mai mare atenție bunurilor de larg consum etc. Tovarășii n-au renunțat însă la mărirea normelor. Când muncitorii constructori au primit leafă în
Lecția istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-website/Journalistic/14668_a_15993]
-
locul vieții sub auspicii creștine. Funcționează în acest proces un principiu pe care l-am putea simboliza printr-o clepsidră, a cărei răsturnare lasă nisipul să se scurgă dintr-un compartiment în celălalt, într-o altă ordine și formând un nou sistem. Elementele constitutive rămân aceleași, dar repoziționarea le permite să-și dezvăluie latura negativă, demonică. De aici obligativitatea prezenței diavolului, care facilitează zborul vrăjitoarelor spre locul de întâlnire, și odată cu el a întregului inventar de amănunte macabre, pe care scriitorul
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
macabre și recuperat de zona esteticului. Scopul lui devine revelarea frumosului natural în stare pură. Deși păstrează diavolul ca personaj principal, o face doar de dragul de a-l subordona umanului; dispare amprenta blasfemică, diavolul fiind, dimpotrivă păcălit, umilit. Printr-o nouă răsturnare a clepsidrei, dispar asperitățile urâte și rămâne doar încântătoarea senzație că limitele umane pot fi depășite, că dincolo de obositoarea banalitate a cotidianului se ascunde o lume plină de farmec și mister. Elementele stilizat grotești nu lipsesc cu totul și
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
ce vrea. Poate să-i investească, poate intra în parteneriate cu oricâte Caritasuri și F.N.I-uri fără ca vreun muritor să poată interveni. Și, evident, pot fi direcționați spre pensionari, printr-un simplu gest prim-ministerial. N-ar fi nimic nou, pentru că de multă vreme România funcționează după principiul anteriului lui Arvinte: îndemânatica foarfecă guvernamentală decupează un petic din față pentru a-l coase în spate, și invers, după cum o arată direcția crivățului care bate necontenit asupra țărișoarei. Ultimul an și
Ecorșeul lui Arvinte by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/14944_a_16269]
-
unde a fost aruncată de destin; evoluează exotic (Alvina se îndrăgostește de un circar-actor în trupa cosmopolită, cu nume indian - Natcha-Kee-Tawara și, din burgheză aproape mucezită, devine o "păcătoasă" artistă), trece prin faza de "roman al doctorilor" (Alvina oscilează din nou către solida ei rațiune engleză, părăsește trupa și iubitul italian pentru a deveni soră într-un spital unde, în noua ei strălucire, e adorată de un doctor mai vârstnic și foarte înstărit, înnebunit să o ia de nevastă) și se
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
Natcha-Kee-Tawara și, din burgheză aproape mucezită, devine o "păcătoasă" artistă), trece prin faza de "roman al doctorilor" (Alvina oscilează din nou către solida ei rațiune engleză, părăsește trupa și iubitul italian pentru a deveni soră într-un spital unde, în noua ei strălucire, e adorată de un doctor mai vârstnic și foarte înstărit, înnebunit să o ia de nevastă) și se încheie în cea mai pură notă romantică: Alvina își reîntâlnește iubitul Cicio, pleacă împreună în munții Italiei, în-tr-o localitate
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
Ovidiu exilat în Tracia a avut pricină să se lamenteze. Sufletul are și el nevoie de misterioasa lui hrană. Și, înțărcat de la această hrană, nimic nu-l mai mulțumește... Alvina... avea impresia că se transfigurează, că devine clarvăzătoare într-un nou mister al vieții. în inima ei cobora o duritate cruntă. Da, zeii, care ceruseră jertfe omenești erau în dreptul lor, un drept imuabil! O fericire cruntă, teribilă, punea stăpânire pe ea, dincolo de disperare, dar foarte asemănătoare cu disperarea. Nimeni nu avea
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
de "prostituată sacră", dar sfârșește în lumea zeilor, ca tot poetul englez romantic! Nu s-ar fi mirat nimeni de o ipostază robinsoniană (englezoaica în stare să civilizeze pustietatea aridă unde izolarea o ferește de rău și îi dă o nouă identitate), nu s-ar fi mirat nimeni de o victorie a instinctelor (că doar așa s-a clădit popularitatea lui Lawrence și toată lumea citează dictonul său favorit what the blood feels, and believes, and says, is always true), dar nevoia
Sub grinzile înțelepciunii zen by Grete Tartler () [Corola-website/Journalistic/14756_a_16081]
-
cu el însuși în rolul principal (căci în timp ce soția sa, Sara Danius, era implicată, ca bursieră, în activități intelectuale, Stefan se ocupa de treburile casnice: baby-sitting, bucătărie, menaj). Stefan Jonsson a fost anul acesta în București, ca invitat al Colegiului Noua Europă, la un colocviu pe tema Modern Times. Fragmentele despre Omul fără însușiri fac parte din prelegerea ținută cu acest prilej. Robert Musil a scris odată un scurt eseu despre uși, în care propunea o teză destul de excentrică: " Ușile sunt
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
alții sunt excluși, și unde cei excluși se pot amesteca, totuși, în treburile celor privilegiați. Nimic, însă, nu durează o veșnicie, nici măcar ușile. Dacă nu ne-am despărțit încă de ele, aceasta este doar din motive sentimentale, ne asigură Musil. Noile metode de construcție fac inutil trasul cu urechea pe la uși. Acum când pereții nu sunt mai groși sau mai izolatori fonic decât ușile, oricine poate sta oriunde, auzind astfel tot ce se spune în orice colț al casei. Micul text
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
poate sta oriunde, auzind astfel tot ce se spune în orice colț al casei. Micul text al lui Musil este, pe rând, istorie a arhitecturii, critică socială și pură zeflemea. Tocmai datorită ideilor sale neobișnuite, argumentația sa rezonează mai limpede: noile metode de construcție produc corpuri noi precum și noi moduri de a percepe lucrurile și de a stabili relații cu ceilalți. Ceea ce devine demodat în modernitate nu este, în primul rând, ușa ca instrument prin care se culeg informații, cât ideea
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
ce se spune în orice colț al casei. Micul text al lui Musil este, pe rând, istorie a arhitecturii, critică socială și pură zeflemea. Tocmai datorită ideilor sale neobișnuite, argumentația sa rezonează mai limpede: noile metode de construcție produc corpuri noi precum și noi moduri de a percepe lucrurile și de a stabili relații cu ceilalți. Ceea ce devine demodat în modernitate nu este, în primul rând, ușa ca instrument prin care se culeg informații, cât ideea, foarte răspândită, potrivit căreia locuința este
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
metafore, încercând astfel să contureze un tip de subiectivitate ce nu se supune nici uneia dintre convențiile de reprezentare. În consecință, singurul lucru care mai rămâne din subiect este acest element gol de demarcare spațială: ușa - o trecere secretă către un nou fel de subiectivitate. Dar unde duce această trecere? Nu poate să ducă în afară. Asta ar însemna întoarcerea subiectului în lumea alienantă a orașului sau regresiunea într-o arcadie rurală. Nu poate duce, însă, nici în interior, spre un eu
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
dechis, nedefinit. Există, totuși, o convingere care rămâne necompromisă, necontestată: pentru a actualiza posibilitățile utopice ale umanității, trebuie examinate toate aspectele modernității, de la cele regresive și violente, la opusele lor, arta și știința, astfel încât să se ajungă la identificarea elementelor noi ce vor folosi, asemenea betonului armat, la construirea unei noi societăți.
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
pentru a actualiza posibilitățile utopice ale umanității, trebuie examinate toate aspectele modernității, de la cele regresive și violente, la opusele lor, arta și știința, astfel încât să se ajungă la identificarea elementelor noi ce vor folosi, asemenea betonului armat, la construirea unei noi societăți.
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
mi-a povestit Conz, Hölderlin s-a aplecat peste umărul lui și a citit cîteva versuri din Eschil. Apoi, brusc, a strigat, rîzînd spasmodic: Nu înțeleg asta! E în limba kamalateză." Căci Hölderlin avea și ciudățenia de a crea cuvinte noi. Aceste vizite s-au rărit pe măsură ce a slăbit în puteri și s-a închis în sine. îmi era uneori greu să-l conving să mă însoțească într-o plimbare prin grădina lui Conz. Găsea tot felul de scuze; îmi spunea
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
deasupra mesei mele de lucru. Adesea vorbea singur îndelung, privind misterioasele semne pline de înțelesuri, și odată mi-a spus: Am devenit acum ortodox, Sfinția Voastră! Nu, nu! Studiez al treilea volum al domnului Kant și sînt foarte interesat de noua filosofie." L-am întrebat dacă își amintește de Schelling. Mi-a răspuns: "Da, își făcea studiile în același timp cu mine, Domnule Baron!" I-am spus că el locuiește acum la Erlangen, la care Hölderlin a răspuns: "înainte era la
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
Și, amară ingratitudine, peste ani el a fost eliminat din Societatea Compozitorilor, pe care a creat-o și a condus-o din 1921 până la reformarea ei pe model sovietic, pe motiv că nu a depus o cerere de adeziune în noua Uniune, conform regulamentului... Aceeași soartă a avut-o elita muzicienilor români, printre care Dinu Lipatti, Constantin Brăiloiu, Marcel Mihalovici etc. Iar încurajarea arătată de el compozitorilor s-a răsfrânt, desigur, și asupra interpreților, fie prin recomandarea acestora în fața diferiților impresari
George Enescu by Mihai Cosma () [Corola-website/Journalistic/296294_a_297623]
-
zecile de ani petrecuți la Paris i-ar fi dat demult dreptul la cetățenia franceză. Mai mult, nu a dorit să accepte înlocuirea vechiului său pașaport care purta însemnele regalității nici când Ambasada României i l-a anulat, oferindu-i noul model de pașaport, eliberat de autoritățile republicane pro-bolșevice. Nu a acceptat un asemenea document modificat pe modelul Republicii Populare, iar pentru a nu-și pierde libertatea de circulație a apelat la utilizarea unui permis de călătorie emis de autoritățile franceze
George Enescu by Mihai Cosma () [Corola-website/Journalistic/296294_a_297623]
-
mari personalități ale gândirii și științei românești au fost eliminate din Academia Română, pentru că nu corespundeau din punct de vedere politic, solicitând reprimirea acestora. A refuzat să gireze cu prezența sau cu numele său organizarea unui festival al muzicii românești de către noii conducători ai breslei compozitorilor, pe model sovietic. S-a făcut mult caz vizavi de înscrierea sa pe listele candidaților la alegerile parlamentare din 1946. O recentă carte citează o declarație esențială a compozitorului, care arată că a acceptat nominalizarea sa
George Enescu by Mihai Cosma () [Corola-website/Journalistic/296294_a_297623]
-
mărturie a lui Ilie Kogălniceanu referitoare la un schimb de replici la care a asistat înaintea plecării muzicianului la Moscova: la îndemnul lui Petre Constantinescu-Iași, ministrul Culturii, de a vorbi acolo despre «realizările pe care guvernul nostru le face pentru noua democrație», Enescu a replicat scurt, ritos: «Domnule ministru, eu mă duc la Moscova să fac muzică, să cânt la vioară, să dirijez. Aceasta este misiunea mea și scopul turneului pe care îl fac acolo»”, arată revista „Luceafărul”. Nici intrarea lui
S-au găsit şi denigratori… () [Corola-website/Journalistic/296296_a_297625]
-
în biroul lui Roger și, spre disperarea lui (și a mea), i-am spus: "Nu pot să scriu! Nu pot!" (îi sînt și acum recunoscătoare colegului care, la rugămintea mea, a acceptat să scrie, în numărul festiv, despre Mircea, filmul noului Congres). Imediat după decembrie '89, Ion Băieșu a fost primul care a scris un pamflet despre acel Mircea jucat de Sergiu Nicolaescu, care vorbea și gesticula ca Ceaușescu! Atunci - tăcere, nici o replică. Dar acum ? Acum, după un deceniu, în anul
Bunul simț și al șaselea simț by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/17233_a_18558]
-
în mod cert, pînă acum, o ilustrează doar Victor Florean, receptivă la profesionalismul real și la competența verificată, are deja o autoritate recunoscută în rîndul mediilor artistice și chiar semnale internaționale credibile că proiectului cultural i se poate adăuga o nouă dimensiune: cea economică. Dar pentru a funcționa legitim în condiții de libertate a creației și în cadrele unei piețe libere și ea, indiferent de cît de multe mai avem nevoie pentru stabilizarea acesteia, nu numai factorii economici, agenții pieței și
Construcție versus administrație (III) by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/15989_a_17314]
-
a câteva dintre aceste „dosare” ale lumii contemporane poate fi relevantă. După ce Flandra a primit autonomie sporită din partea Guvernului belgian, în 1993, unii politicieni din această parte nordică a țării au început să susțină desprinderea de Belgia și formarea unui nou stat. Argumentând cu prezervarea specificului cultural propriu și cu deosebirile de orientare politică, au dus diferendele până acolo încât, după cum se știe, după alegerile din 2010, țara nu a avut Executiv aproape doi ani. Dat fiind faptul că aceiași politicieni
Secesionismul, o „soluţie” primejdioasă () [Corola-website/Journalistic/296293_a_297622]