64,222 matches
-
numeroase și contradictorii. În timp ce unii lingviști susțin că limba proto-slavă se înrudea cu limba proto-baltică, dovedind acest lucru prin anumite asemănări gramaticale și lexicale între acestea, alți lingviști afirmă că asemănările se datorează unei învecinări îndelungate. O a III-a teorie, mai puțin acceptată, este aceea potrivit căreia strămoșul limbilor slave ar fi apărut în Balcani de unde s-ar fi răspândit ulterior în celelalte zone. Este, totuși, foarte probabil ca până în secolele X-XI toți slavii au vorbit o limbă unică, cu
Limbi slave () [Corola-website/Science/299386_a_300715]
-
conducerii elevilor. După terminarea studiilor liceale a intrat la Universitatea Harvard. În timpul verilor cât a fost student, Roberts a lucrat ca sezonier în industria siderurgică pentru a ajuta la plata studiilor sale universitare. Unul din eseurile sale, "Marxism și bolșevism: teorie și practică" (în engleză, "Marxism and Bolshevism: Theory and Practice") a primit premiul William Scott Ferguson. A terminat în 1976, obținând o diplomă de bachelor cu mențiunea specială Summa cum laude. A continuat studiile sale la Școala de Drept Harvard
John G. Roberts, Jr. () [Corola-website/Science/299394_a_300723]
-
fonologiei a avut loc în 1976, cînd John Goldsmith a propus în teza sa de doctorat o modifocare a fonologiei generative pe care el a numit-o "fonologie autosegmentală" și a aplicat-o în analiza limbii "igbo" din Nigeria. Această teorie susține că vorbirea nu este un șir liniar de foneme, ci se compune din mai multe straturi paralele de procese fonologice.
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
cum ar fi venitul total sau gradul de ocupare al forței de muncă, rata inflației sau oscilațiile conjuncturale. Macroeconomia încearcă să găsească explicații pentru aceste oscilații, să găsească factorii de control relevanți și să stabilească dependențele acestora. În centrul atenției teoriilor macroeconomice se află, în final, rolul pe care statul îl are în întreg contextul economic; din aceste teorii derivează cerințe adresate politicii economice. Guvernele încearcă să modifice mărimile care sunt semnificative din cauza considerării ex-post. Astfel, prin modificări ale impozitelor, dobânzilor
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
Macroeconomia încearcă să găsească explicații pentru aceste oscilații, să găsească factorii de control relevanți și să stabilească dependențele acestora. În centrul atenției teoriilor macroeconomice se află, în final, rolul pe care statul îl are în întreg contextul economic; din aceste teorii derivează cerințe adresate politicii economice. Guvernele încearcă să modifice mărimile care sunt semnificative din cauza considerării ex-post. Astfel, prin modificări ale impozitelor, dobânzilor sau a cererii statului, scopuri definite politic, se urmăresc alte scopuri cum ar fi stabilitatea nivelului prețurilor, gradul
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
legitimare, deoarece pot fi interpretate de alegători ca un indiciu asupra calității muncii guvenului. Din antichitate și din evul mediu au început să apară cugetări asupra schimburilor comerciale, în operele anumitor filosofi, teologi, profesori de drept și de finanțe. Construirea teoriilor economice în urma discuțiilor academice și reflecțiilor economice actuale asupra comerțului în sensul actual au avut loc în acea perioadă doar foarte rar. Unii dintre strămoșii antici ai economiștilor de astăzi au fost, printre alții: Xenophon, Platon și Aristotel; iar în
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
Locke și Gottfried Wilhelm Leibniz. Politica economică era condusă de cele mai multe ori fără o bază teoretică temeinică. În timpul absolutismului s-a cristalizat în Franța, Italia și Anglia o direcție în domeniul politicii economice, care nu s-a bazat pe o teorie compactă, ci pe percepțiile asupra legăturilor comerciale, așa cum a fost cazul până la acel moment. Politica economică mercantilistă a fost caracterizată prin intervenții masive în economie din partea statului și a condus în Franța la un declin al agriculturii. Ca o reacție
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
Politica economică mercantilistă a fost caracterizată prin intervenții masive în economie din partea statului și a condus în Franța la un declin al agriculturii. Ca o reacție la această evoluție, medicul François Quesnay a publicat în anul 1758 în "Tableau Economique" teoria unui mecanism economic bazat pe un circuit deschis, o politică "laissez-faire". Această școală denumită mai târziu "fiziocrație" este considerată prima încercare în teoria științelor economice. În Anglia, ideile fiziocrației au fost acceptate și au fost dezvoltate într-o teorie pentru
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
Ca o reacție la această evoluție, medicul François Quesnay a publicat în anul 1758 în "Tableau Economique" teoria unui mecanism economic bazat pe un circuit deschis, o politică "laissez-faire". Această școală denumită mai târziu "fiziocrație" este considerată prima încercare în teoria științelor economice. În Anglia, ideile fiziocrației au fost acceptate și au fost dezvoltate într-o teorie pentru întreaga societate, economia națională clasică. Adam Smith, David Ricardo și John Stuart Mill au fost numiți deseori a fi cei mai importanți reprezentanți
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
Economique" teoria unui mecanism economic bazat pe un circuit deschis, o politică "laissez-faire". Această școală denumită mai târziu "fiziocrație" este considerată prima încercare în teoria științelor economice. În Anglia, ideile fiziocrației au fost acceptate și au fost dezvoltate într-o teorie pentru întreaga societate, economia națională clasică. Adam Smith, David Ricardo și John Stuart Mill au fost numiți deseori a fi cei mai importanți reprezentanți ai acestei școli. Spre deosebire de "fiziocrați", clasicii au fost de părere că statul trebuie să se limiteze
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
regularizare politică. Sub influența modului de gândire al școlii utilității marginale, clasicismul a fost dezvoltat și s-a creat neoclasicismul, avându-l ca reprezentant pe Alfred Marshall care a îmbinat în analiza echilibrului curentele subiective ale școlii utilității marginale cu teoriile obiective ale clasicilor. John Maynard Keynes a oferit actorilor politici o teorie utilă pentru depășirea crizelor economice, printr-o politică economică activă a statului și a înființat keynesianismul. Neoliberalismul s-a dezvoltat în paralel, pe baza liberalismului, ca un contrabalans
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
a fost dezvoltat și s-a creat neoclasicismul, avându-l ca reprezentant pe Alfred Marshall care a îmbinat în analiza echilibrului curentele subiective ale școlii utilității marginale cu teoriile obiective ale clasicilor. John Maynard Keynes a oferit actorilor politici o teorie utilă pentru depășirea crizelor economice, printr-o politică economică activă a statului și a înființat keynesianismul. Neoliberalismul s-a dezvoltat în paralel, pe baza liberalismului, ca un contrabalans politic. Ordoliberalismul a apărut după neoliberalism și a furnizat conceptul economiei de
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
înființat monetarismul. Curentele mai noi și mai puțin răspândite sunt: debitismul, economia liberă, economia evoluției și noua economie instituțională. Consumul unei economii --Produsul intern brut -- Investițiile unei economii --Modelul IS-LM -- Politică fiscală -- Politica monetară -- Evoluția prețului -- Evoluția cursului de schimb -- Teorie conjuncturală -- Creșterea economică -- Șomaj -- Ocuparea forței de muncă Milton Friedman -- John Maynard Keynes -- Robert Lucas Jr -- Robert Mundell -- Finn E. Kydland -- Edward C. Prescott -- Thomas J. Sargent
Macroeconomie () [Corola-website/Science/299416_a_300745]
-
o formă a medicinei alternative, în care medicii tratează pacienții cu preparate foarte diluate despre care se crede că provocă oameniilor sănătoși simptome similare cu cele prezentate de către pacient. Comunitatea științifică din Marea Britanie consideră homeopatia la fel de eficace ca un placebo. Teoria homeopatiei a fost dezvoltată de medicul saxon Samuel Hahnemann (1755-1843), enunțată în 1796 și extinsă în 1810 în lucrarea "Organon der Heilkunst" („Organon-ul artei de a vindeca”), în urma experimentelor pe oameni sănătoși cu substanțe diferite, care au indus simptome
Homeopatie () [Corola-website/Science/299390_a_300719]
-
care se presupune că ar imprima diluției mai multă putere terapeutică. Pentru acest „proces” nu există o explicație satisfăcătoare, fiind doar o rămășiță pseudoștiințifică din epoca alchimiei, când noțiunile de germeni sau molecule nu erau cunoscute sau înțelese. Descoperirile ulterioare teoriei lui Hahnemann, cum ar fi dimensiunea atomilor (Loschmidt, 1865) sau sinteza ureei (Friedrich Wöhler, 1828) au adus lămuriri mai clare. O soluție atât de diluată cum e o doză homeopatică nu mai conține nici măcar o moleculă din substanța inițială dincolo de
Homeopatie () [Corola-website/Science/299390_a_300719]
-
Lexicală În limba elena: gnosis-cunoaștere si logos-cuvânt, teorie Limba latină: "gnoseologia", Limba germană:""-teoria cunoașterii Reală Ramura filozofiei care se ocupă cu studiul procesului de cunoaștere Gen proxim și diferența specifica Teorie generală a cunoașterii. Obiectul gnoseologiei este cunoașterea umană în elementele sale esențiale și în mecanismul său
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
Lexicală În limba elena: gnosis-cunoaștere si logos-cuvânt, teorie Limba latină: "gnoseologia", Limba germană:""-teoria cunoașterii Reală Ramura filozofiei care se ocupă cu studiul procesului de cunoaștere Gen proxim și diferența specifica Teorie generală a cunoașterii. Obiectul gnoseologiei este cunoașterea umană în elementele sale esențiale și în mecanismul său esențial separată de modalitățile particulare de cunoaștere.Elementele obiectului gnoseologiei sunt obiectul cunoașterii, subiectul cunoașterii, mecanismul cunoașterii, condițiile cunoașterii, cauzele cunoașterii, legile cunoașterii, căile
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
din verbul ,dokein, care însemna a avea o opinie, a gândi, a imagina, cuvântul ,dogmata, prin care se semnifica doctrina prin care se diferenția o școală filozofică de alta.Termenul filozofic ,dogma, însemna opinie filozofică.În filozofia clasică dogma semnifica teoria filozofică admisă de o anumită școală; de exemplu dogma pitagorică. În perioada modernă dogmatism a manifestat filozoful francez René Descartes. El a instituit drept principiu al valorii de adevăr a judecății, evidența, adică faptul de a avea clară și fără
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
forma hadroni, adică barionii, care includ protonii și neutronii, precum și mezonii, adică kaonii, mezon rho, pionii, etc. Se considera că interacțiunea tare este mediata de gluoni care acționează asupra quarcurilor, anti-quarcurilor și împotriva gluonilor înșiși. Acest proces este detaliat în teoria cuantică cromodinamica(QCD). Înaintea anilor 1970, protonii și neutronii erau considerați particule elementare indivizibile. Era cunoscut ca protonii purtau o sarcină electrică pozitivă. În ciuda faptului că respingerea electromagnetică realiza respingerea particulelor încărcate cu același fel de sarcină electrică, mai mulți
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
Mult mai tarziu s-a descoperit că protonii și neutronii nu erau particule fundamentale, ci erau constituite din alte particule, denumite quarcuri. Atracția puternică între nucleoni erau efectul secundar al unei forțe care țineau împreună quarcurile din protoni și neutroni. Teoria cuantică a cromodinamicii explică cum cuarcii poartă o caracteristică numită culoare, deși nu are nici o legătură cu spectrul vizibil... În teoria cromodinamicii cuantice, interacțiunea puternică este descrisă, la fel că forța electromagnetică și interacțiunea slabă, prin intermediul schimbului de bosoni. Cuanta
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
quarcuri. Atracția puternică între nucleoni erau efectul secundar al unei forțe care țineau împreună quarcurile din protoni și neutroni. Teoria cuantică a cromodinamicii explică cum cuarcii poartă o caracteristică numită culoare, deși nu are nici o legătură cu spectrul vizibil... În teoria cromodinamicii cuantice, interacțiunea puternică este descrisă, la fel că forța electromagnetică și interacțiunea slabă, prin intermediul schimbului de bosoni. Cuanta câmpului interacțiunii țări este gluonul, existând opt tipuri de gluoni. Gluonii transmit sarcina de culoare (care pot fi de trei tipuri
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
zero. În schimb, cu cat quarcurile se îndepărtează unele de altele, forța crește în magnitudine. Quarcurile nu pot fi găsite în stare liberă în Univers din cauza fenomenului de confinare. Trebuie calculate funcțiile beta, care codifică comportamentul constanței de cuplaj. În teoriile de calibru non-abeliene constantă de cuplaj este negativă.Chiar mai mult cuplajul scade logaritmic cu creșterea energiei, deci cromodinamica cuantică ar trebui să devină cuplata puternic la energii joase, iar aplicarea unei expansiuni de puteri ale constanței de cuplaj adimensionale
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
și de investiții. Băncile sovietice ofereau credite pe termen scurt întreprinderilor proprietate de stat. În Uniunea Sovietică existau două forme de proprietate de bază: producieproprietatea individuală și proprietatea colectivă. Acestea se diferențiau foarte mult în conținut și statut legal. În conformitate cu teoria comunistă, principalele mijloace de producție nu puteau fi subiectul proprietății individuale, cu doar câteva excepții neglijabile. După încheierea scurtei perioade a NEP-ului și odată cu încheierea procesului de colectivizare a agriculturii, toate întreprinderile industriale și toate terenurile agricole erau trecute
Economia Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/299432_a_300761]
-
(întâlnit scris și ca Occam) (cca. 1285 - 1349, München) a fost un filozof, moralist și scriitor politic de formație franciscană, considerat printre cei mai influenți gânditori din întreg secolul XIV. El a promovat prin teoriile sale o concepție nominalistă, care respingea ideea existenței universaliilor (esențelor supraindividuale). Argumentarea sa era bazată pe concepția conform căreia universaliile sunt produsele gândirii umane abstracte și deci nu au o existență extra-mentală, realizând astfel o imagine a unei lumi a
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
în două mari grupuri: scrieri academice (filosofice și teologice), respectiv scrieri politice. Din prima categorie fac parte lucrările de logică: Tot în categoria scrierilor academice se înscriu tratatele teologice: Scrierile politice (unele cu caracter antipapal) includ: Am putea înțelege atât teoria lui Ockham despre universalii cât și doctrina sa în general pornind de la două principii-pilot. Primul este unul teologic și reprezintă un efect al doctrinei creației. Una din consecințele principale ale Condamnării din 1277 a fost renunțarea la problema intermedierii. Cerul
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]