65,481 matches
-
același an, prin luna mai-iunie, superiorii noștri evacuați în Transilvania la frații noștri greco-catolici, ne-au chemat la Beiuș, unde am terminat anul școlar la liceul „Samuil Vulcan”. Tot în același an - după 23 august - prin luna septembrie, am revenit acasă în Moldova noastră care suferise mult din cauza războiului, fiind cotropită de armatele rusești. Cu mari greutăți superiorii noștri au redeschis Seminarul și Gimnaziul Franciscan din Hălăucești prin luna decembrie același an. În anul următor, 1945, cu încă vreo 20 de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la tipografia „Serafica”, în mâinile Pr. Iosif M. Pal, Provincial. După această dată, am urmat cursurile teologice la Facultatea de Teologie a Ordinului nostru Franciscan din Luizi-Călugăra până în luna noiembrie 1948, când am fost alungați de securitatea comunistă și trimiși acasă. Tot prin acea lună comuniștii au desființat toate seminarele și institutele teologice catolice din toată țara. Viitorul nostru - al studenților - era periclitat și nu zăream nicio auroră ce să ne surâdă în viitor spre încurajare. Așa am ajuns la Butea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu multă bunăvoință și dragoste să luăm masa la parohie, iar ca locuință și dormit să stăm la casa unei surori a colegului nostru Iosif Simon, unde am învățat în particular studiile teologice până în anul 1949, când am fost trimiși acasă, pentru că eram urmăriți de securitatea comunistă. După ce ne-am risipit pe la casele părinților noștri, au fost arestați colegii noștri: Simon Iosif, Gabor Iosif, Sabău Iosif și Blăjuț Eugen, sub motivul că împreună cu un alt seminarist diecezan de la Iași - Vasile Ungureanu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
au dus pe Dunăre la Strâmba (în Balta Brăilei) unde era o mare colonie de deținuți politici. Aici am lucrat la defrișări de sălcii și la diferite lucrări agricole; munca era grea, apă beam din Dunăre, hrană puțină, pachete de acasă nu aveam, dar aer era destul: aer, soare și ploaie... și era bine. De fapt, noi n-am prins regimul sever și nimicitor de mai înainte, când ne spuneau deținuții mai vechi că mâncau șobolani, șerpi și rădăcini de papură
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în colonie (în barăci cu paturi suprapuse) pe sub paturi, cu pâine albă și vin ce se păstra în sticle de vin tonic, bineînțeles că a fost scos cu seringa acest produs și înlocuit cu vin natural, ce era trimis de acasă în pachet. Acest vin se păstra la farmacia coloniei și medicii deținuți, și ei știau despre ce este vorba și ne cereau să ne rugăm și pentru ei. Tot în coloniile Luciu Giurgeni, Strâmba și mai apoi și la Salcia
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ci numai a omului zis Cristos. Dar cunoaștem cu toții ce au făcut creștinii cei buni, care iubeau cu adevărat pe Maria și cum s-au sculat să-i apere demnitatea ei. În ce triumf și cu câtă bucurie, au condus acasă cu făclii aprinse în mâini pe episcopii adunați împreună, să apere cinstea, demnitatea Mariei, la Conciliul din Efes, în anul 431. În amintirea acestui triumf a rămas frumosul nume, dat Sf. Fecioare, de Maică a lui Dumnezeu. În veacul al
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ea să ne fie Mamă, și să se arate atare față de noi, să ne arătăm și noi mai întâi fiii ei. Pr. Anton Dămoc (Viața, nr. 2, februarie 1938, pp.24-25) 12. PR. FRANCISC DĂMOC date biografice Se numea de acasă Mihai, dar și-a luat numele de Francisc la profesiunea religioasă emisă în anul 1924. Născut în Săbăoani, județul Neamț, la 28 martie 1903, din familie exemplară, a intrat în Ordinul Franciscan Conventual în toamna anului 1921. A fost trimis
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
era prea târziu. Fratele Părintelui care era indicat să facă aceasta, a aflat prea târziu și înmormântarea trebuia amânată fără siguranță că se va reuși. Oricum, a fost pregătit pentru moarte cât se poate de bine. Dacă ar fi murit acasă ar fi avut o moarte ordinară pe când aici a fost și va fi ceva aparte. Credem să fim în stare ca cel puțin după 7 ani să-i ducem osemintele fie la Hălăucești, fie la Săbăoani unde a lucrat peste
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
înainte de a merge la slujbele la care am fost programați, am fost arestați, legați ca niște răufăcători și aruncați într-un camion și duși la securitatea din Bacău. După câteva zile, preoții Ioan Butnaru și Anton Olaru au fost trimiși acasă. Însă Pr. I. Butnaru, după câteva luni a fost arestat din nou de la Fundu Răcăiuni și a făcut parte din lotul nostru fiind condamnat la ani grei de pușcărie. Pr. A. Olaru, însă, nu a mai fost arestat, n-a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Domnului a voit parcă să-mi dea un semn al asistenței sale, căci iată că în ajunul Neprihănitei Zămisliri ea m-a ajutat să ajung cu o salvare în spitalul Văcărești chiar în ajunul Neprihănitei Zămisliri. Aici mă simțeam ca acasă căci mă găseam în prejma unor biserici și locuri pe care le vizitasem și călcasem de atâtea ori în anii petrecuți la Catedrală. În spitalul Văcărești, bolnavii se bucurau de o îngrijire mai atentă. Hrana era suficientă, medicamente primeam zilnic
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vine cât se poate de greu să ne despărțim de acest loc sfânt, un adevărat colțișor de rai pe pământ. După amiază, la orele 17, ne vom reîntoarce iarăși pe pământul țării noastre, cu inimile debordând de bucurie sfântă. Ajunși acasă vom avea ce povesti zile întregi cunoscuților și prietenilor noștri cele ce le-am văzut și trăit în cele câteva zile petrecute la picioarele Maicii Domnului de la grota din Massabielle, de la Lourdes. N-aș putea încheia acest scurt jurnal de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de sărbătoare participa la Sf. Liturghie de dimineață celebrată în limba latină de obicei de pr. Alois Herciu, parohul de la Hălăucești, de care aparținea satul, și seara la Vecernia pe care o ținea dascălul Ștefan Mititelu. Când se pleca de acasă, noi, copiii ne prezentam în fața mamei și a tatei și le ceream iertare sărutându-le mâna și spunând: „te rog să mă ierți tată (sau mamă)” iar ei ca recunoaștere că ne-au iertat răspundeau: „bine, mergeți cu Dumnezeu”. În
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de a se face preot spre bucuria părinților care-și doreau ca și ceilalți băieți să urmeze aceeași cale; numai că noul regim comunist, în anul 1948, a desființat toate Ordinele religioase, așa că și seminariștii de la Hălăucești au fost trimiși acasă. Acesta era începutul persecuțiilor Bisericii lui Cristos, în principal a celei dependente de papalitate, romano-catolice. După primul Război Mondial și în satul nostru s-a înființat Școala primară, la început cu 4 clase; până atunci, puțini copii frecventau Școala elementară
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
un boț de mămăliguță învârtită bine prin brânză)” - îi spunea frățiorului mai mic cu doar doi ani, ce a murit la numai 5 anișori. Față de familia domnului învățător Gh. Simionescu a avut o stimă și un respect deosebit. De câte ori venea acasă îi vizita și aveau lungi conversații pe diferite teme; aceste sentimente erau reciproce căci Ghiță se remarcase prin seriozitatea cu care-și pregătea lecțiile, dar și prin vocea deosebită pe care o avea. Terminând 5 clase primare, în toamna anului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Dumnezeu, Veronica Antal. De la un timp nu l-a mai plâns, ci numai se ruga. A trebuit însă să plângă când au fost arestați Pavel și Ana care urmau să se căsătorească în scurt timp, dar după ce i-a avut acasă pe amândoi, gândul i-a rămas numai la „părintele” și, precum Maria, „omnia servabat in corde suo” (păstra totul în inima sa). În sfărșit, după ani grei de așteptare, Maica Domnului s-a îndurat și i-a adus fiul acasă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
acasă pe amândoi, gândul i-a rămas numai la „părintele” și, precum Maria, „omnia servabat in corde suo” (păstra totul în inima sa). În sfărșit, după ani grei de așteptare, Maica Domnului s-a îndurat și i-a adus fiul acasă. Când l-a văzut parcă i s-a pus un greu la inimă! Cât de tânăr și chipeș era când l-a văzut ultima oară și cum arăta acum: numai piele și oase! Lacrimile îi înghețaseră și ochii nu mai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Ana care urmau să se căsătorească nu după mult timp, cum că ar fi implicați în odioasa crimă a tinerei Veronica Antal înjunghiată cu mai multe lovituri de cuțit, pe drumul de țară dintre Nisiporești și Hălăucesti la întoarcerea ei acasă de la Liturghia de seară. Într-adevăr, Pavel care avea 24 de ani, trecuse împreună cu un prieten, Nicolae Magdici pe acel drum, tot spre seara, când reveneau acasă de la niște cunoștințe din Luncași, un sat vecin; întrucât crima s-a comis
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de cuțit, pe drumul de țară dintre Nisiporești și Hălăucesti la întoarcerea ei acasă de la Liturghia de seară. Într-adevăr, Pavel care avea 24 de ani, trecuse împreună cu un prieten, Nicolae Magdici pe acel drum, tot spre seara, când reveneau acasă de la niște cunoștințe din Luncași, un sat vecin; întrucât crima s-a comis în spatele „fântânii lui Vangheauă” și nu la drum, mai ales că începuse să se înopteze, sigur că nu au observat nimic. Pavel era atât de milos că
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
că nu era capabil să taie nici măcar un pui de găină pentru mâncare! Eu aveam serviciul la Oradea, și la acel sfârșit de vară am plecat cu motocicleta în concediu la mare. La întoarcere m-am oprit câteva zile și acasă. Cu o zi înainte de plecare l-am rugat pe Pavel să se ocupe și de spălatul rufelor ce le avusem pe litoral. Cum eu eram plecat la Iași, Pavel i-ar fi strigat Anei în curte să spele cămășile, prosopul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se putea ține pe picioare, situație în care conducerea Batalionului de securitate s-a văzut nevoită să trimită pe cei neputincioși, sub supraveghere, la un spital din București pentru a fi întremați cât de cât fizic; nu-i putea trimite acasă în acel hal, căci ar fi fost pătată imaginea partidului care zicea că are ca preocupare de bază „grija față de om”! După câteva săptămâni de spitalizare, a reușit să se deplaseze singur și după externare a preferat să mai stea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
biserică schimba alta; la întoarcere se proceda la fel. Avea darul de a atrage tinerii care roiau în jurul său și era firesc, căci și el era tânăr. I se confesau și-i cereau sfaturi. Într-una din zile, când era acasă și povestea alor mei cum venea tineretul după el (în majoritate fete) în București de la Notre Dame la Pitar Moș să-l asculte, Ana l-a întrebat cum se descurca între atâtea fete, a răspuns cu seninătatea ce-l caracteriza
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
1990, fără Episcopul I. Duma care a murit fără să locuiască în acest cuib aproape de cimitir unde cavoul era gata. Timp de 5 ani am fost la dispoziția parohului de Valea Mare. Menționez că aveam bucătărie separată de parohie mâncând acasă și lucrând la dispoziția parohului. Dacă am plătit impozitul pe clădiri parohul s-a speriat că mâine am să spun că această casă e a mea făcând acolo un cuib franciscan. A chemat la răspundere pe cel ce a primit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cerut să mi se acorde prelungirea lui cu încă un an, ceea ce mi s-a aprobat. În 1984 în fața Magistrului de novici, Părintele Iosif Sabău, am depus primele voturi simple, pe trei ani. Lucrurile au continuat în același mod, când acasă, când la frați, mai mult pe la Vatra Dornei, unde era părintele Iosif Sabău. La împlinirea celor trei ani, în 8 septembrie 1987 am depus pentru a doua oară voturile simple pe încă trei ani, iar în ziua de 4 octombrie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-mi ocup postul de învățător, m-a întrebat dacă știu ungurește. Eu i-am răspuns că nu știu, dar voi învăța. Inspectorul mi-a răspuns: „Cine nu știe ungurește, nu poate mânca pâine ungurească”. Cu durere în suflet am venit acasă. I-am spus mamei mele că va trebui să mă refugiez în România. În 16 octombrie 1939 am trecut Tisa cu doi contrabandiști - oameni care se ocupau cu comerțul clandestin peste granița dintre România și Ungaria. Ajuns cu bine în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tot. Mi-am luat rămas bun, la care mi-a răspuns: Măi frate, mă, să fim uniți cu toții...”. Mă îmbrățișează, îmi dă binecuvântarea... cu lacrimi în ochi. Am ieșit prin fundul grădinii, fără să simt că mă urmărește cineva. Ajuns acasă, la socru, m-am culcat. A doua zi, în 16 octombrie 1948, m-am dus la librăria Atlas din Piața Libertății - Cluj și mi-am comandat manualele școlare pentru clasele I-IV și rechizitele necesare pentru elevii din satul Cristorel
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]