65,481 matches
-
uniți acum și-n veșnicie. Altceva nu au găsit nimic. După 3 săptămâni de celulă de exterminare am făcut o hemoptizie. Am fost dus la spital unde am stat 4 luni și apoi m-au externat și m-au trimis acasă. De atunci și până în 1964 am fost pus sub urmărire cu domiciliu forțat. În acest timp, am ajutat clandestin pe preoții care stăteau ascunși cu liturghii primite. În 1977, prin recomandarea părintelui Liviu Trifaș am ajuns în Moldova la Horgești
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Voim să te iubim Și-n calea vieții noastre Ca fii să te cinstim, Marie! La moarte, o, Stăpână, Ne scapă de cel rău Și pentru veșnicie Ne du la Dumnezeu, Marie ! 30. PR. DOMINIC NECULĂEȘ date biografice Purtând de acasă numele de Mihai, l-a preschimbat în Dominic cu ocazia intrării sale în Ordinul Franciscan. S-a născut în Hălăucești la 2 octombrie 1892. După studiile liceale din seminarul franciscan din satul său natal, a fost trimis pentru studii superioare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
iulie, același an, am fost condamnat de tribunalul militar teritorial Oradea, pentru delictul de „agitație publică”, prin sentința 429 la 6 ani de închisoare corecțională. La data de 7 iulie 1955 am fost grațiat conform Decret 425/955. Întorcându-mă acasă am fost numit vicar interimar la parohia Hălăucești, unde am funcționat până la data de 1 ianuarie 1956, când am fost numit paroh în orașul Fălticeni. Aici am funcționat până în anul 1958, octombrie 27, când securitatea din Oradea, gândindu-se că
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu totul altceva, primind pentru aceasta 12 ani muncă silnică și confiscarea averii, conform sentinței 45 din 27 ianuarie 1959 de Tribunalul Militar Timișoara. La data de 31 iulie 1964 am fost grațiat conform Decret. 411/964. Venind din nou „acasă” am fost numit ca ajutor de paroh în satul Fărcășeni, județul Iași, de la 1 septembrie - 1 ianuarie 1965, apoi la Bălușești (Călugăreni, com. Dărmănești), județul Neamț de la 1965 - 1 noiembrie 1970. Din anul 1970, noiembrie 1, am fost numit paroh
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
întoarce la viața de mai înainte sau ne-am schimba viața din mai bună în mai rea. În felul acesta nu ne ajungem scopul. Ce s-ar întâmpla cu o căruță de grâu pe care am aduce-o de la câmp acasă, dar pe la jumătatea drumului am lăsa-o? N-ar fura-o hoții?... La fel se întâmplă și cu viața sufletească. Nu-i de ajuns să o pornești la drum, ci trebuie să o duci până la capăt. Dar eu sunt bătrân
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
șoferul și cu preotul Francisc Hoyden, paroh catolic din Cleja, spunându-mi ca să vin până la Bacău, deoarece „Tov. Maior Ceia” de la Iași vrea să stea de vorbă cu mine și tot în seara aceasta îmi dă drumul să mă întorc acasă. Am înțeles că este un truc, dar pentru a evita alte neplăceri, m-am dus cu ei. Imediat ce am ajuns la Bacău, am fost predat „Tov. Maior” care a și ordonat ajutoarelor sale să-mi ia șireturile de la bocanci, cureaua
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
aceste ieșiri nervoase erau urmarea închisorii. Am mai observat la Pr. Mihai o mare dezlipire de cele pământești. Odată i s-a furat în Gara de Nord din București o valiză în care avea 25.000 lei. Pr. Rotaru s-a întors acasă foarte calm și liniștit ca și când nimic nu i s-ar fi întâmplat. De-abia mai târziu aveam să aflu acest lucru, de la un șofer care l-a adus cu mașina în sat de la Roman. Între altele, Pr. Rotaru era foarte
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sume derizorii. Munca noastră era plătită de stat, dar din aceste sume se retrăgeau salariile conducerii închisorii, ale gardienilor, „masa și casa” și niște neînsemnate sume erau depuse și la CEC. Din acești bani am plătit biletul de tren până acasă, căci nu ni s-au dat foi de drum. Și astfel, după trei ani și jumătate, am ajuns la părinții mei din Luizi-Călugăra. Bucuria întâlnirii nu se poate descrie în cuvinte. Îndată după Anul Nou 1953 m-am dus la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
stofe, cu relații în țările învecinate; mama, Donna Pica, se trăgea din sudul Franței. Copilul s-a născut pe când tatăl se afla într-o călătorie de afaceri în Franța; la botez i s-a dat numele Ioan, dar întorcându-se acasă, tatăl, din simpatie pentru Franța și o delicată atenție față de Donna Pica, a hotărât să se numească Francesco (francezul), nume până atunci rar întâlnit. Micuțul Francisc avea să devină „floarea tineretului din Assisi”, datorită însușirilor sale de viitor cavaler și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
citadele de pe colina din coasta cetății. Urmează un război de pedepsire declarat de către comuna vecină, orașul Perugia. Francisc este luat prizonier. Timp de un an suportă umilințele, lipsurile și chinurile administrate „trădătorilor”. În anul 1203 este răscumpărat și se întoarce acasă. Spre uimirea și nemulțumirea tatălui, Francisc nu mai este interesat și avid de câștig, de petreceri, de visuri cavalerești. Frecventează bisericuțele din marginea orașului, rămâne ore întregi într-o tăcere misterioasă, se roagă uneori cu suspine adânci și în momentele
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lucrează timp de peste cincisprezece ani la finalizarea romanului Aproapele nostru, Barbă-Albastră. George Tomaziu parcurge textul și schițează în stil caracteristic, numai din tuș și salivă, portretul eroului - „să fie pe copertă, dacă se va publica vreodată“. Merge pe jos de acasă până la Sahia fără să resimtă oboseala. Silviu Stănculescu, vocea preferată pentru imprimarea textelor, îl așteaptă. „Iar ai venit pe jos? Mai bine treceam pe la tine și te aduceam cu mașina...“ Sunt buni prieteni, comunică excelent. Silviu va fi printre primii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să meargă de urgență la Palatul Regal și să stăruie pentru eliberarea celor doi aventurieri. Tatăl lui Petre Sirin a fost primit de un ofițer de gardă. A lăsat un memoriu și peste 48 de ore cei doi erau deja acasă. De remarcat că dlui Sirin încă nu i se acordase în 1942 cetățenia română, deși făcuse anual demersuri pentru a o obține. A căpătat-o abia în ’43. În 1920 făcuse parte din echipajul navei Kornilov, care îl conducea în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
câteva cuvinte de circumstanță, Jean H. se retrase, lăsându-ne singuri. La ora aceea, străzile înecate în lumină ale orașului erau pustii. O luarăm agale pe marile bulevarde... Eu nu aveam gust pentru nimic și abia așteptam să mă întorc acasă. Continuam 15 1. Indicarea numelui complet între paran teze drepte i se datorează lui Alexandru Lupescu, iar între paranteze rotunde, autorului. (Toate notele de subsol aparțin editurii.) însă să fiu politicos și atent, pentru că așa îmi era firea și mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
zadarnice ale soarelui de a răzbate prin lințoliul de nori... Un singur vinovat - eu! O singură scuză - împrejurările! și iarna aceasta, care singura nu vrea să mai moară, să se ducă... 18 noiembrie 1951 Monseniorul părăsea Siena tocmai când soseam acasă. L-am făcut să se întoarcă din drum și am stat de vorbă preț de o jumătate de oră despre treburile Spaniei. 4 decembrie 1951 Pentru duminică avem bilete la Operă. Ne vom duce acolo în chip de majestăți! Iubitul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
inginerul o lua la dreapta. Păi și eu cam tot pe-acolo trebuie să o iau, remarcă Pierre. Dragă Atti... Fixară o întâlnire pentru poimâine la ora cinci după-amiază, apoi se despărțiră. Pierre plecă cu inginerul, iar Atti se duse acasă. Nu dormi toată noaptea. Abia așteptă să se facă vineri, să-l vadă pe Pierre. În sfârșit... Pierre dădu raportul: — M-am dus direct acasă, dar am stabilit să ne vedem miercuri seara la ora șapte... Atti nu mai putu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la ora cinci după-amiază, apoi se despărțiră. Pierre plecă cu inginerul, iar Atti se duse acasă. Nu dormi toată noaptea. Abia așteptă să se facă vineri, să-l vadă pe Pierre. În sfârșit... Pierre dădu raportul: — M-am dus direct acasă, dar am stabilit să ne vedem miercuri seara la ora șapte... Atti nu mai putu răbda. Izbucni: cum poate el, Pierre, prietenul său cel mai bun, să-i facă una ca asta, el care are atâtea posibilități, atâția prieteni, atâtea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ploaia. Aș fi vrut să citesc ceva, dar mi-a fost imposibil. Am ador mit, cu scurte treziri, până pe la unu și jumătate. Afară ploua în continuare. În disperare de cauză, am părăsit locuința lui Mihai și m-am dus acasă. Aveam senzația unei dimineți ratate. Nici unul din frumoasele mele proiecte nu se împlinise. și totuși, mi-am dat seama că dormind așa cum am făcut-o oboseala acumulată în ultimele zile s-a mai dus... 26 iunie 1952 Simțeam că e
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am început să mă îmbrac pentru a ieși. Aranjuez mai cu seamă a fost vizibil afectat de aceasta și a izbucnit într un fulminant discurs împotriva Portugaliei... Era miezul nopții când am sosit lângă Iubitul meu. 12 iulie 1952 Întors acasă din Portugalia, am înghițit ceva în grabă și am plecat din nou: la frizer, apoi la Aro și, în fine, împreună cu Mihai la ștrand. Soare, apă, fân și El. Seara rămân acasă și aștept amici care poate vor veni să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sosit lângă Iubitul meu. 12 iulie 1952 Întors acasă din Portugalia, am înghițit ceva în grabă și am plecat din nou: la frizer, apoi la Aro și, în fine, împreună cu Mihai la ștrand. Soare, apă, fân și El. Seara rămân acasă și aștept amici care poate vor veni să mă vadă. 13 iulie 1952 Dimineață, împreună cu Monseniorul, la Portugal - audiție de discuri... Mă simțeam oarecum lăsat deoparte: se vorbea despre lucruri pe care eu nu le cunoșteam... (— La ce te gândești
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mutase împreună cu Gilda - noua lui iubită - în două camere alăturate dintr un imobil de lângă Piața Amzei. și totuși, din când în când, se mai întâlnea și cu Gaby - fosta lui soție, cu care acum era în divorț -, dar bineînțeles nu acasă la părinți, ci în garsoniera lui Mihai din strada Spătarului. Un adevărat cuib al dragostei... Maestrul 5 iulie 1952 Sculat târziu, la ora zece și jumătate (mă întorsesem târziu noaptea din Portugalia). Am muncit toată ziua să-mi pun hârtiile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lecție de înțelepciune de la Mihai. Audiție muzicală în trei (al treilea era Giglio). Foarte frumos: Bach, câteva fugi și fragmente din Matthaeus Passion, Tiel Eulens piegel de Strauss, Strawinsky etc. După-amiază - vizită la spital la Mama. După ce am trecut pe acasă pentru a mânca ceva, pentru că muream de foame, m-am dus din nou la Portugal. 7 iulie 1952 Ne-am trezit târziu dimineața. Era frumos afară. Ne-am dus la lacuri. Înspăimântați de o societate prea deocheată, am trecut îndată
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
despre muzică, despre operă... Apoi am făcut baie. Ne fugăream prin apă, ne apropiam unul de celălalt, ne depărtam în grabă - și așa de mai multe ori. Ne-am și sărutat chiar. În sfârșit, am traversat lacul pentru a merge acasă... După-amiază i-am răspuns Infantelui și m am dus să expe diez scrisoarea la poștă. Intrat la Monsenior, am pus mâna pe Banchetul lui Platon și am citit vreo patruzeci de pagini. În ceea ce privește programul meu, nu l-am respectat nici măcar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
platonică“ dacă nu o privești dintr-un punct de vedere special. 9 iulie 1952 Mama a părăsit spitalul. Mihai mi-a dat o cheie. Seara am să-l aștept la el. „Pierre, Eu trec după lecție pe la Kindi și vin acasă pe la opt și jumă tate. Așteaptă-mă aici sau vino acolo, cum vrei. M.“ „Dragă Pierre, Sunt cu Mircea [Marosin] la concert. Venim până la ora 10. Așteaptă-mă. Dacă vine Ion [Omescu], primește l. M.“ Les amis de nos amis
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
greu, plin de vise stranii... 26 ianuarie 1952 În drum spre casă am intrat într-un cinema pentru a vedea Cu metrele vesele din Windsor (muzica de Otto Nicolai). Amu zant. Am trecut și pe la Pisa (Trixy Checais). Nu era acasă, cu toate că avea lumină la ferestre (?). La întoarcere - ceartă cu Mama cu privire la Camarera Major (Madame Simon - fosta noastră proprietăreasă, decăzută la rolul de menajeră). Să știe oare ceva pe socoteala mea? Mamei i se pare că are aerul s-o insinueze
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
jos împreună cu Trecutul... Iar eu voi urca singur! Pierre lui Mihai 17 iulie 1952 Seara trecută a prilejuit o adevărată succesiune de fapte stra nii... Trebuie să ți le povestesc. Nu mai aveam ce citi. Era cald, iar la noi acasă se aflau niște musafiri ai părinților mei care mă enervau. În sfârșit - nu te mai văzusem de 31 de ore și începusem să număr clipele. Am vrut să plec, să ies, să mă plimb puțin, iar apoi să mă duc
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]